Cine poate să mişte maşina, mâna sus! Io nu. În schimb filmuleţul de mai jos e genial. A se urmări până la capăt.

via

Cum faci să pleci cu maşina pe ninsoare, când abia se face ziuă, fără să dai jos zăpada de pe faruri?

Cum faci să ai un Cayenne şi să nu-ţi pese că ninge, şi totuşi să conduci cu luneta acoperită de zăpadă?

Bonus: De ce simte mai toată lumea nevoia să se laude că a plecat de-acasă înainte să se încălzească maşina, că nu vedeau nimic prin parbriz, că alunecă pe polei şi alte din astea?

Pozitionare geografica: straduta din Bucuresti, cu sens unic, masini parcate pe ambele parti, practic circulandu-se pe o banda, printre blocuri, unde masinile de deszapezire nu intra niciodata.

Conditii meteo: ger, zapada pe jos, sleauri cu gheata, val de zapada strans intre banda de circulatie si masinile parcate.

Intrebari: care este atitudinea potrivita atunci cand ai in fata o masina care se chinuie sa faca o parcare laterala in astfel de conditii? Claxonezi ca nu se misca mai repede? Il presezi? Ce rost are sa opresti in dreptul portierei mele si sa imi spui sa ma dau mai intr-o parte, ca nu ai tu loc sa treci, atat timp cat ma vezi ca vreau sa ies si manevrez cu atentie sa nu raman blocat pe sleaurile de gheata (desi sunt dotat cu anvelope adecvate sezonului)? Cum crezi ca ies daca tu esti in drumul meu? Cum crezi ca treci tu de mine? Ma obligi sa deschid geamul din dreptul pasagerului, sa iti pun intrebarile de mai sus si sa rad de fata ta tampa atunci cand reflectezi la ce ai facut.

Intrebari si sfaturi complementare: Ce faci cand, aflandu-te pe o astfel de straduta, in fata ta, ramane blocat si patineaza fara scapare unul cu cauciucuri de vara? Il claxonezi? Il presezi ca mai sus? Ii umpli frigiderul? Te dai jos si il impingi? Care crezi ca este solutia care te va duce mai repede acasa, la caldura?

E neclară poza pentru că era dimineaţa devreme şi până şi telefonul îmi era adormit. Dar să vă explic. Din Audi-ul ăla parcat în faţa barierei de la TNB a ieşit o domnişoară, a încuiat fără nicio problemă maşina şi s-a dus la metrou. Wtf? Parcă nesimţiţii le parcau pe trotuarul de lângă metrou şi mai rămâneau blocaţi pe-acolo, dar în halul ăsta?

Pe mine m-a şocat la modul sincer felul în care arătau străzile după ce s-a topit zăpada. Parcă n-a mai fost niciodată aşa rău: şine de tramvai sărite, gropi şi gropuleţe şi cratere, petice căzute şi piatră cubică stricată. O simt pe pielea maşinii în fiecare zi, chiar când ies din parcare: groapa din mijlocul drumului, odată monumentală, apoi acoperită cu nisip este acum o gaură care nu poate fi evitată.

Ei bine, vestea bună e că s-a început peticirea. Ăia care construiesc de zor la Pasajul Basarab şi ţin Podul Grozăveşti blocat au turnat asfalt în prima zi lucrătoare a anului. Nu comentez că trebuia să fie gata circul la 2 luni după ce l-au început (pe 20 iulie), nici că s-au mai lăudat o dată prin decembrie că-i dau drumul. Măcar nu-i offroad.

Iar pe alte artere se mai blochează din când în când circulaţia pe o bandă şi stau nişte băieţi şi toarnă ceva. Nu e cea mai bună soluţie, adică na, din punctul meu de vedere n-ar fi trebuit să se simtă zăpada deloc, da’ măcar e ceva. S-au acoperit găuricile de la Muncii de deasupra pasajului, mai o crăpătură din aia lunguiaţă pe Mihai Bravu, mai o şină sărită de prin centru. Numai speed bumpurile au rămas cum le-a lăsat plugul când a trecut şi le-a scos din ţâţâni. Cu şuruburi din alea ieşite din asfalt şi bucăţi aruncate între maşinile parcate. Singura concluzie raţională e că nu mai vrem zăpadă. Nu suntem în stare.

Când mi-am schimbat maşina, mi-au marketat-o ăia în sus şi în jos că are mufă pentru iPod. Nu m-a interesat. Nu eram posesoare de gadget din ăla şi mă lăsa rece. Dar mi-am imaginat că tre să fie şmecher, adică să fie ceva nemaivăzut, cu totul integrat, să vadă maşina adică ce ascult io de pe iPod.

Între timp s-a tras la sorţi şi-am primit un “mp4 player cu touchscreen”. Inutilă jucărie, mai ales că e dependentă de wifi şi fără n-are niciun farmec. Dar mi-am adus într-o zi aminte de mufă şi-am zis că tre să încerc. Că ar fi mult prea mişto să nu mai trebuiască să ard cd-uri evăr evăr şi să am la dispoziţie în maşină mii de melodii.

Aşa că mi-am luat căutătura de femeie şi m-am uitat la mufa aia. Jack, ce altceva poa să fie, 3,5. M-am uitat şi la iPod. Jack, ce poa să fie, 3,5. Zic bun aşa. Ştiu ce caut. Cel mai simplu cablu din lume şi drumul spre unlimited car fun e liber. Şi-am căutat. Cred că vreo două săptămâni legate am tot intrat şi întrebat prin orice magazin de fire. Şi nimic. Nimeni nu vindea cel mai simplu cablu din lume.

L-am găsit într-un final, anul trecut chiar. Numai că e degeaba. Se potriveşte, ăla e, căutătura mea de femeie a avut dreptate ca întotdeauna , numai că e ca şi cum n-ar fi.

În naivitatea mea speram că o să pot folosi butoanele de la maşină. Mnope, nothing works. Iar ideea de a sta cu iPod-ul în braţe să cauţi cântece sau măcar să dai next e pur şi simplu naşpa. Adică ar trebui interzisă. Ce telefoane nene şi amenzi pe tema asta, să vezi accidente provocate de femei cărora nu li se lipeşte degetul de ecranul iPod-ului şi uită de trafic.

Se aude prost. Dacă mişc de cablu se aude şi mai prost. Cu bâzâituri şi tot tacâmul. Plus că e lame să vezi pe ditai ecranul de bord că asculţi muzică la Aux, când tu ai dat bani pe o maşină echipată cu mufă pentru iPod. Mă rog, io nu, da’ am senzaţia că au fost domnişoare atrase şi de minunea asta.

Mă gândesc că ar trebui să fie relativ oke când mergi la drum lung şi ai un copilot să schimbe muzica. Dar în rest, e degeaba. E ca şi cum te-ai uita la Avatar pe televizorul cu tub a lu’ bunica.

Deoarece la noi, odata cu cresterea temperaturii pana in zona numerelor cu doua cifre si plus, a inceput Marea Flescaiala (Oprescule, poti deja sa nu te mai pregatesti sa intervii si sa ii transmiti salutarile mele mamei tale), cred ca e vremea sa reincalzim ciorba cu frigul. Pentru indeplinirea acestui obiectiv am apelat la materie prima din import. A se citi “Ela din CA” care si-a manifestat interesul in directia asta si pe care, vorba Ipoteticului, am luat-o la vrajeala pe mail. Totul a fost in interesul stiintei, evident.

Ce zice ea?

La noi in nord cand ninge e adevarat ca utilajele nu ies in timpul ninsorii ci asteapta sa se opreasca ninsoarea; dupa aceea ies pe starzi le aduna la mijlocul strazii si cateodata ii prinde dimineata pe la 7-8 de o strang de pe mijlocul drumului. Exceptie face autostrada Alaska Highway unde se da pe margini zapada si ramane asa pe marginea drumului.
Se conduce f. degajat, fara a ramane blocat din cauza zapezii. Ce m-a impresionat la oamenii din nord a fost ca daca opresti iarna pe marginea drumului cu avariile ceilalti participanti la trafic opresc sa te intrebe daca esti ok, ai nevoie de ceva, adica nu trec ignorandu-te. Dupa ce se strange zapada de pe strazi aici se arunca pe jos pietris, ca temperaturiile fiind f. joase nu ar avea efect alte solutii si intersectiile ar fi periculoase altfel. E adevarat ca dupa topirea zapezii sunt f. multe pietre pe sosea, de multe ori pe autostrada mai o si iei in parbriz cu pietrele, dar nu pot fi perfecti.
In Canada fiecare provincie, oras, gestioneaza diferit curatirea strazilor iarna.

Ah, da, era sa uit pozele de mi le-a trimis, enjoy:

În subteran nu e trafic. Cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla e să îţi fie invadat spaţiul personal, dar dacă ai de mers mai mult de 5 staţii se rezolvă uşor. De obicei metroul se goleşte unde se intersectează cu o altă linie şi apoi ai mai mult spaţiu decât vrei.

N-a fost rău. În mod suprinzător, nici măcar la 8 dimineaţa nu s-a înghesuit toată populaţia cartierului în vagoane. Nici la 6 seara. Poate pe ruta asta e mai liber în general, deşi la cât de des vin metrourile aş zice că a fost o întâmplare.

E bine cu metroul, dacă îl ai aproape. Dacă e la 20 de minute de mers pe jos, prin zăpadă, cu un laptop în spate, cu bocanci şi căciulă, deşi te duci la serviciu unde există ţinută obligatorie nu mai e aşa amuzant. Nici dacă mai ai treabă seara târziu şi trebuie să străbaţi cartiere întunecate.

M-am distrat o săptămână, n-am văzut deloc oraşul la faţă, n-am înjurat pe nimeni în trafic şi nici nu m-am bătut pe locurile de parcare dintre nămeţi. Ba chiar m-am bucurat de ceva mai multă libertate de mişcare pe jos, pentru că n-am mai depins de întorsul la maşină.

Dar mi-a fost dor. Să pot să car una-alta toată ziua după mine. Să croşetez. Să ajung acasă la orice oră din zi şi din noapte. Să apăs pedale şi să învârt din volan. Biiiiine că nu mai ninge!

Văzut în parcare la Mall Vitan, unde, criză-necriză, tot plin e.

Mă amuzam aseară târziu când mă întorceam de la metrou că au ieşit oamenii să-şi scoată maşinile de sub zăpadă. Nu mai ningea dar era un cancer incredibil, mie îmi îngheţaseră şi dinţii în gură, pe lângă toate celelalte părţi ale corpului acoperite de bocanci, mânuşi, căciulă, fular şi haine groase. Brrr.

Să ieşi de bună voie în zăpadă şi să pui şi mâna pe ea mi se părea de domeniul fantasticului. Dar ştiam că asta mă paşte şi pe mine azi, şi din fericire am prins vreo două ore cu soare la prânz, chiar blând, la chilele de zăpadă pe care le-am cărat.

M-am trezit de dimineaţă şi mă uitam pe geam cu cafeaua în faţă, la vecinii care ies pe rând să-şi scoată maşinile de sub nămeţi. Într-un final mi-am făcut şi eu curaj, alături de alte două doamne.

După care a început circul. Partea cu datul zăpezii jos de pe maşină n-a fost tocmai grea, deşi nu ştiu cum naiba, dar tocmai în punctele esenţiale era gheaţă. În schimb evacuarea muntelui de zăpadă care bloca maşinile a fost muncă de muncitor la sapă. Trei femei, o lopată bună, o lopată din aia de jucărie de ţinut în maşină şi un făraş. Bine că la noi pe alee nu trece plugul, aşa că n-am avut de furcă decât cu zăpada adusă de viscol.

O oră mai târziu ne-am făcut curaj şi am plecat la plimbare. Nissan-ul Primera a fost primul curajos şi n-a avut nicio problemă, deşi la un moment dat era să alunece urât. Pentru Astra mea a trebuit să facem potecă şi am mai şi împins-o la ieşirea de pe alee. Are garda joasă şi s-a înfipt în primul obstacol. Dar în afară de asta s-a comportat bine, n-a alunecat, nu s-a învârtit şi nu s-a războit cu nimeni. Iar cu Golful a mers extrem de repede şi bine. Bune maşini, VW astea, cum zicea vecina, păcat că şoferiţa nu e foarte curajoasă.

Şi cu parcarea liberă, sportul de sâmbătă făcut şi orgoliul gâdilat ne-am retras în casă la un vin fiert. Că dacă tot nu ies cu maşina, de ce n-aş bea nişte alcool?

Şi nu, nu ies cu maşina pentru că n-am unde s-o parchez, pentru că sunt nebuni pe străzi şi pentru că aş avea probleme pe orice stradă nedezăpezită. Garda aia joasă e mega-afacere din punct de vedere al stabilităţii la viteză, dar prin nămeţi e cam degeaba. Poate mă enervez şi-mi aduc Kalosul. O să se învârtă şi o să facă ca toate alea, dar măcar o să treacă prin zăpadă. Iar despre cum e traficul cu transportul în comun, într-un episod viitor.