summit, strike II

Ieri a fost marea simulare. Bineînţeles că n-am reuşit s-o ratez nici p-asta.

Cel mai deranjant e că au blocat străduţele care dau spre culoarul unic, plus o altă serie de scurtături inofensive. Nu e corect să eviţi o intersecţie plină (din cu totul alte motive, e una din alea în care se lucrează intens) şi să sfârşeşti pe un traseu de vreo 3 km fără ieşire. Fără nicio ieşire. Încep să mă gândesc la semnificaţia adevărată a culoarului: de fapt, culoarul e pentru noi, unic, singur, fără varinate, iar restul oraşului e al lor.

Păi e corect aşa? 2 ore din Grozăveşti până în Tineretului.

Partea a doua a urmat seara, în buricul târgului. Calea Victoriei blocată, străzile adiacente la fel. Zeci de maşini căutând loc de parcare în zona BCR-ului de la Universitate, adică dat ture în lipsă de inspiraţie şi în imposibilitatea de a mă apropia mai mult de destinaţie. Brusc vestele verzi aduc nişte garduri şi blochează şi Elisabeta, astfel încât din cerculeţul magic nu se mai putea ieşi. Deloc! )

Dar răzbunarea e dulce. Ştiaţi că dacă tot restul oraşului e împânzit de veste verzi la orice oră din zi şi din noapte, culoarul a rămas nesupravegheat după ce s-a încheiat simularea? Şi că e fun să te plimbi printre jaloane pe Kiseleff şi printre parapeţi la Arcul de Triumf şi mai ales pe asfalt ca-n palmă şi drum drept? Este!