autobuzul pensionarilor

Nu vroiam să iau autobuzul, dar mă aştepta tras lângă trotuar, cu motorul oprit şi uşile deschise şi mai ales gol. M-am urcat, fără bilet, şi am aşteptat să se facă ora stabilită pentru domnul şofer să plece de la capăt. Mă gândesc că se întâmplă des, în zilele astea când traficul e o glumă, ca un tur de traseu să dureze mai puţin decât era prevăzut.

A durat cel puţin 5 minute, timp în care cam toţi pensionarii din oraş (hei, cine a mai rămas în oraş în afară de mine şi ei!?) s-au urcat lângă mine în autobuz. Toţi! Eram doi oameni sub 50 de ani, rătăciţi probabil într-un autobuz special pentru vârsta a treia. Mi-a trecut prin cap că o fi vreo cursă specială. Nu era, era un 311 banal.

Puteți urmări orice răspuns la această temă folosind fluxul RSS 2.0. Puteți da un răspuns, sau trackback de pe propriul sit.

Lasă un răspuns

XHTML: Poți folosi aceste etichete: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>