2 roţi demitizate

Ştim că pe două roţi e mai rapid să străbaţi Bucureştiul dintr-un capăt în altul la oră de vârf. Pentru că te strecori, eşti primul la stop şi alte motive la fel de evidente.
Ei bine, până atunci eu sunt fan găsit ruta cea mai scurtă cu maşina. Scurtături şi intersecţii traversate intuitiv, schimbări bruşte de direcţie în funcţie de trafic etc.
Uneori tot mă uit ofticată la băieţii (şi fetele) cu cască, alteori îmi iese.

De exemplu, azi dimineaţă mă întrebam dacă e cazul s-o iau prin pasajul Unirii până la Universitate sau pe deasupra. Am ales a doua variantă, măcar vedeam intersecţia, iar pasajul putea să fie oricând blocat. Chiar la intrarea în pasaj îmi taie calea un băiat din cei de care ziceam mai sus şi se bagă în subteran. Să vezi chestie, cu tot cu stat la un stop am ajuns în acelaşi moment la ieşirea din pasaj. În condiţiile în care el nici nu trebuie să încetinească, în principiu se merge printre cele două benzi că loc e destul.

Trăiască!