Spălătoria ta, spălătoria mea

Am o nouă spălătorie preferată. Nu că înainte am avut vreo spălătorie preferată, deşi mă cam duceam la aceeaşi pentru că era în drum şi ieftină şi bună, da’ băieţii ăştia m-au dat pe spate.

Magherniţa se găseşte în incinta Sema Parc, undeva departe de civilizaţie. Cel mai simplu e să întrebaţi la poartă ce şi cum, ca să vă arate. Also, trebuie plătită “parcarea”, că nu se ridică bariera altfel, dar un leu pe oră merită.

Undeva în străfundurile complexului se găseşte deci această minunată spălătorie cu un graffiti pe un perete. Sunt semne care te îndrumă şi sunt nişte băieţi drăguţi care te servesc imediat. De asemenea nu e aglomerat, pentru că cine naiba vine să-şi spele maşina tocmai în Sema Parc.

Şi-uite-aşa am stat o oră să urmăresc cum 4 bărbaţi îmi lustruiesc fiecare colţişor de maşină în timp ce al cincilea mi-o lăuda. Bine, eu deja îmi ştiu placa, de când cu maşina nouă trebuie să povestesc TOT la fiecare oprire din asta, că toată lumea e curioasă, dar ideea e că băieţii sunt foarte drăguţi. Mi-au frecat inclusiv golurile de grătărelele alea prin care intră aerul. Da, am zis că mi-au frecat golurile, e o metaforă pentru minuţiozitate, să zicem.

Preţuri decentă, cafea-apă-suc, rapiditate, linişte, foarte bună calitate — cel puţin cu mine s-au purtat impecabil, dar then again, eram în fustă. Ştim deja că femeile la volan în fustă sunt tratate altfel decât cele în pantaloni. De obicei se deschid porţi închise, azi mi-au plătit inclusiv “parcarea” că n-aveam mărunt. Oameni.

Nu ştiu cui îi foloseşte totuşi treaba asta, pentru că Semănătoarea e la mama naibii şi nu prea văd sensul unei călătorii până acolo numai pentru o spălătură, dar dacă ai drum prin zonă, e mai mult decât decent.