Dacă până şi concurenţa…
5 martie 2011
spotted | Comentarii?
Cucereşte intersecţia 1: Piaţa Pache Protopopescu / Izvorul Rece
3 martie 2011
intersecţii | Comentarii?
Începem o serie de mini-articole despre intresecţiile “speciale” din Bucureşti. Pentru că m-am plictisit să le tot fac loc celor care merg înainte de pe banda de făcut dreapta şi pentru că nu e foarte amuzant să vezi câte un accident la două săptămâni în acelaşi loc, din acelaşi motiv. Citiţi mai jos şi căscaţi ochii la semnele de circulaţie.
Aseară s-au ciocnit iar două maşini la Izvorul Rece. Clasic. El venea de pe Pache, dinspre Iancului, şi intra în intersecţie cu prioritate. Ea era în rond deja, venind de pe Carol şi voia jumătate stânga, pe Ferdinand. Cam aşa:
Ce s-a întâmplat? Doamna în roşu n-a acordat prioritate şi s-a înfipt direct în maşina albastră. Banal, dacă nu s-ar întâmpla cam o dată pe lună.
Intersecţia de la Piaţa Pache Protopopescu nu este un sens giratoriu. Dacă ajungi să te învârţi pe-acolo nu înseamă că ai prioritate, dimpotrivă. Singurii care au drept de trecere sunt cei care merg pe direcţia Iancului – Armenească, pe ambele sensuri. Adică cei care vin de pe bulevardul Pache Protopopescu şi de pe bulevardul Carol I. Atât. În rest, există semne de cedează trecerea la ieşirea de pe toate celelalte străzi.
Prin urmare dacă încerci să faci stânga, trebuie să-i laşi să treacă pe cei care vin din faţă, exact ca într-o intersecţie clasică.
Iar dacă ai prioritate, n-ar strica să te asiguri că şi cei aflaţi deja în rond ştiu asta. 
Educaţie pietonală
2 martie 2011
poveşti | 1 reacţie
În copilărie se organiza un concurs şcolar numit “Educaţie rutieră – Educaţie pentru viaţă”. Practic fiecare şcoală îşi forma o echipă de biciclişti care trebuia apoi să treacă prin mai multe etape (pe sector, pe oraş etc) şi câştiga un loc într-o tabără naţională în cursul verii.
Ce era interesant e că în afară de proba practică (scheme cu bicicleta — numai eu ştiu câte rampe, jaloane, balansoare şi opturi am văzut pe vremea aia) şi proba de traseu (unde trebuia să te plimbi printr-un mini-oraş respectând regulile de circulaţie), aveam şi o probă de teorie.
Aveam manual, un fel de cod rutier simplificat, din care învăţam o groază de chestii, atât din perspectivă de biciclist, cât şi de pieton — doar până la urmă ăsta era scopul jocului la 9-10 ani. Nu eram eu cea mai tare la partea asta, că mie îmi plăcea de fapt să mă dau pe balansoar într-o roată, dar vrând-nevrând am învăţat ceva.
- De exemplu, că pietonii merg pe trotuar şi maşinile şi bicicletele pe stradă.
- Că strada se traversează pe la zebră şi nu pe unde ai treabă, altfel e vina ta dacă dă maşina peste tine (deşi în mod ciudat pe vremea aia cred că în codul rutier scria că şoferii sunt vinovaţi oriunde ar fi pietonii, dar s-au mai schimbat lucrurile între timp).
- Că dacă te dai jos din autobuz, nu te arunci să traversezi strada prin faţa lui.
- Că pe trecere se merge în pas vioi.
- Că dacă vezi că vine o maşină, te grăbeşti înspre trotuarul opus, în niciun caz nu te întorci de unde ai plecat.
- Că niciodată, dar niciodată, nu trebuie să-ţi imaginezi că un conducător auto o să te ocolească, aşa, din oficiu.
Acum — nu vreau să spun nimic nou, pentru că pentru un adult toate chestiile astea ar trebui să pară de bun simţ. Dar ghici ce — în Bucureşti nu sunt!
Dintre toate relele pietonale, singura scuzabilă e cea cu lipsa trotuarelor. Nu poţi, evident, să mergi pe trotuar acolo unde este ocupat de maşini. Dar în restul cazurilor, îmi scapă de ce sunt atât de mulţi oameni cărora li se pare ok să sară în faţa maşinilor pe o şosea cu 4 benzi pe sens, sau să meargă pe mijlocul drumului cu telefonul la ureche, acolo unde nici măcar nu pot fi ocoliţi. Nici măcar dacă n-ai trotuar nu ai voie să faci asta, nu lejer, nu fără griji, de parcă ar fi un drept inalienabil.
Aşa că mă întreb dacă se mai face educaţie rutieră în şcoli.
Şi mă mai întreb dacă noi ăştialalţi care am uitat cum se trece strada n-ar trebui să ne împrospătăm memoria înainte să ne ia un neatent pe capotă.
Parcagiii de Bucureşti – ce putem face?
28 februarie 2011
parcări, sfaturi | 3 reacţii
Putem să nu le mai dăm bani!!!
- Cereţi bon fiscal şi legitimaţie. Bonul de parcare trebuie compostat şi marcată ora la care trebuie să părăsiţi parcarea.
- Nu uitaţi că în Bucureşti nu există parcare cu plată seara şi în weekend, chiar dacă e vreun eveniment special.
- Bere şi cafea îşi pot cumpăra liniştiţi, dar nu pe banii noştri.
- Da, se poate întâmpla să te trezeşti cu maşina zgâriată. Asta în schimb nu s-ar întâmpla dacă 90% dintre cei care caută loc de parcare ar refuza să le dea bani.
- Nu vă bazaţi pe poliţie, vor primi o amendă pe care oricum nu o vor plăti. Fără consecinţe.
- Dacă insistă că sunt “de la parcare”, arată-le semnul care explică orele de parcare cu plată & co.
Serios acum, nu face cineva o campanie cu fluturaşi şi reclame la radio astfel încât să înţeleagă şi şoferii bucureşteni că dacă nu le mai dăm bani parcagiilor, vor dispărea la fel cum au apărut?
Trafic pe Internet – 14-27 februarie 2011
27 februarie 2011
links | Comentarii?
Probleme de trafic în anii 70. This is hilarious.
V-aţi gândit vreodată, în timp ce aşteptaţi cu nerăbdare în staţii, că tramvaiul, troleibuzul sau autobuzul nu întârzie din cauza neglijenţei personalului ITB?
Propagandă, clar. Imagini şocante pentru bucureştenii anilor 2000, clar. Măcar pentru secvenţele cu oameni agăţaţi de autobuze şi pentru lipsa de facto a traficului. Eu mă tot gândesc la nenea care şi-a pus vocea pe filmuleţ, dacă o mai fi trăit să vadă cum se circulă azi. Desigur, datorită vehicolelor, a ştrangulaţiei… (@Bukreş Blog)
Ooo, viaţa mea, ooo, maşinuţa mea. Mi-a rupt o lacrimă virtuală. Pentru maşinuţă, bineînţeles.
După ce citiţi, un singur comentariu femeiesc am: n-ai cum să-i spui unei doamne să parcheze cu spatele data viitoare. Femeile nu pot procesa informaţia asta, pentru că până înveţi să parchezi şi îţi dai seama că e de un miliard de ori mai uşor să parchezi cu spatele, pare ceva SF. Noi nu vedem maşinile cum le vedeţi voi, noi vedem bordul şi parbrizul, iar ce-i în spate e undeva departe în necunoscut. Nu ştim by default unde se termină maşina, nu ştim cum se învârte dacă tragem de volan. Nici măcar într-o simplă curbă nu realizăm că roţile din spate nu vor urma fix traiectoria roţilor din faţă (motiv pentru care doamna din poveste era convinsă că maşina o să intre cum plănuise ea).
Cât despre ce te poate învăţa un bărbat despre asta, e ca naiba. Nici cel mai potent instructor bărbat n-o să ştie să-i explice unei doamne din astea cum se parchează. Tre ori să vină o altă femeie şi să-i arate că se poate în limbaj feminin, ori să fie ea foarte motivată, feministă şi pasionată de volan. (@camionagiu)
Transfăgărăşan Winter Spikes. Filmuleţul meu favorit din ultima vreme. Cu dedicaţie băeţilor cărora le place să se dea noapte prin parcări. 
(@trafictube)
Soluţii în trafic: Pasajul suprateran Mihai Bravu (2)
26 februarie 2011
scurtături, trafic blocat | Comentarii?
Partea 2: cum ocolim zona Mihai Bravu
În primul rând, cred că dracul nu e aşa negru precum estimam. Nu ştiu care e situaţia dimineaţa, dar la prânz şi seara e poliţie în intersecţii şi nu mi s-a întâmplat să prind mai mult de un semafor. Iar noaptea e oricum liber. Presupun însă că în jur de ora 8 puhoiul de maşini care vine dinspre Piaţa Sudului ocupă imediat cele două benzi de mers rămase între Costache Stamate şi staţia de metrou Mihai Bravu.
Scurtături
1. De la Piaţa Sudului în direcţia centru (Tineretului, Unirea)
Dacă nu vreţi bătăi de cap, mergeţi pe partea cealaltă, pe Olteniţei şi Şerban Vodă până la Tineretului. Dacă e un ocol prea mare, se poate ocoli Calea Văcăreşti prin strada Pridvorului şi ieşi direct în bd. Tineretului (vezi hartă).
2. Dinspre centru înspre Berceni
Propunerea mea e oarecum counterintuitive, cum se zice, dar e testată. Din Văcăreşti există strada Abatorului care te scoate direct pe splai (vezi hartă). Pe splai se merge, aşa că nu te opreşte nimeni să mergi drept până la Vitan-Bârzeşti şi apoi să continui spre Berceni pe lângă Rin Grand Hotel, spital, morgă şi crematoriu (da, fix în ordinea asta). Pare un ocol mare, dar am observat că blocajul se formează la intersecţia Văcăreşti cu Tineretului şi cu Mihai Bravu, nu la intersecţia MB cu Splaiul Unirii. Asta pentru zilele când chiar e mega-ultra-super aglomeraţie.
3. Mihai Bravu între Văcăreşti şi Vitan
Fie că vii dinspre Dristor şi mergi spre Berceni sau invers, eu aş ocoli zona în timpul zilei. Cum exact e o chestie de alegere şi de destinaţie finală. Aleg o rută paralelă, de cele mai multe ori — stil mall Vitan, splai, Timpuri Noi, etc. În rest, e un oraş mare, knock yourself out.
Deocamdată e totul ok, schimbările n-au fost nici pe departe la fel de dramatice ca cele din zona Grozăveşti acum 1 an jumate. Dar cred că mai e timp să ajungem şi acolo.
Confesiunile unui parcagiu
21 februarie 2011
parcări, poveşti | 2 reacţii
Îşi spune Marius, are 21 de ani şi e student la economie. Când i-am spus că n-am nevoie de bon fals de parcare şi nici de poezia cunoscută s-a uitat mirat o fracţiune de secundă şi apoi şi-a băgat mâinile în buzunar aşteptând. Ştie că e ilegal ce face, dar îi ies mai mulţi bani decât dintr-un job la McDonald’s. Cât? Cât să-şi plătească chiria în fiecare lună, zice el. Şi cât “munceşte” pentru asta? Câteva seri pe săptămână. Niciodată în weekend.
O meserie profitabilă
În Bucureşti parcagiii ilegali sunt pe val. Nu ştiu dacă e o coincidenţă, dar de când s-a terminat cu mafia Dalli, iar parcările au intrat sub administrarea primăriei, sunt din ce în ce mai mulţi. Dacă te plimbi seara prin aceleaşi locuri, e imposibil să nu-i recunoşti. Pici de-o şchioapă în echipe de câte 2-3, femei care apar când nici nu te aştepţi şi care îşi petrec restul timpului la căldurică, pe un scaun sau pe o bucată de gard. Bărbaţi în toată firea, dotaţi cu veste reflectorizante şi carnet de bonuri, exact ca angajaţii primăriei. Discurs bine pus la punct şi justficări destule încât să-ţi ia banii şi să nu te mai uiţi înapoi.
Îi găseşti în parcările cu plată, dar nu în timpul zilei, ci seara. În Bucureşti există locuri de parcare pentru care plăteşte până la ora 17, până la 20 sau până la 22 (în Piaţa Revoluţiei). Cel puţin aşa scria pe panourile mari de la intrarea şi de la ieşirea din parcare acum ceva vreme, înainte să înceapă să dispară. După ora respectivă şi în weekend, oricine îţi cere bani de parcare nu are dreptul să facă asta. Şi totuşi dacă încerci să găseşti un loc de parcare în centru după şase seara e aproape imposibil să nu te trezeşti abordat de un parcagiu ilegal. La început erau decenţi: îţi arătau un loc de parcare (de parcă un şofer care asta caută nu vede) şi dacă te băgai îţi cereau un bacşiş pentru servicii. Apoi au început să alerge după tine prin parcări şi să dezvolte poezii asemănătoare cu ale parcagiilor oficiali. Aveau chiar şi bonuri de pus în parbriz, bineînţeles, toate deja folosite sau expirate de un an. Pe ger năprasnic se adăpostesc pe la diverse colţuri şi apar când nici nu te aştepţi.
Nu e “loc” pentru oricine
Revenind la Marius. Mi-a povestit că are o tactică bine pusă la punct. În timpul zilei umblă prin parcări ca să facă rost de bonuri lăsate de şoferi pe-afară. Angajaţii primăriei nu protestează, îl lasă să-şi facă treaba. Uneori primeşte de la ei bonuri “nescrise”, pe care le păstrează pentru şoferii cei mai necreduli. Seara iese în oraş. Dar nu chiar la Universitate sau la Unirea. Acolo e plin de ţigani, “care au teritoriul lor”. Merge în spate, la Arhitectură, merge în Piaţa Revoluţiei când e aglomerat. Uneori îşi încearcă norocul şi pe Câmpineanu sau pe la Romană, pe unde oricum nu există parcare cu plată. De obicei vara oamenii nu se mai uită la bani. Zice că cel mai profitabil e să stai la Municipal la spital. Dar el nu are “loc” acolo.
Cei mai mulţi şoferi nu pun întrebări şi scot direct banii. “Staţi mai mult de o oră?” Tariful e mai mare decât în timpul zilei, în general primeşte cam cinci lei de maşină care nu stă mai mult de 1-2 ore, în funcţie de unde “stai”. Şi maşini sunt multe. Unii şoferi ştiu că e ilegal şi cer bonuri sperând să scape de el. Dar Marius e pregătit. Notează repede numărul maşinii şi înmânează un bon. În grabă fiind, şoferii nici nu se mai uită că bonul e compostat de săptămâni întregi şi că pe el scrie că a parcat de fapt pe la prânz. Alţii îşi dau seama că nu e angajat al primăriei şi argumentează că la ora asta parcarea nu se plăteşte. Dar întotdeauna există o ocazie specială, întotdeauna există panouri cu informaţii greşite sau care aşteaptă să fie schimbate. De cele mai multe ori oamenii înţeleg ce se întâmplă, dar e mai ieftin să scapi repede de el, decât să stai în oraş gândindu-te că se poate întâmpla ceva cu maşina ta. “Şi se întâmplă vreodată ceva?” El n-are ce să facă, dar aparent alţi parcagii pot deveni periculoşi.
Nu a luat niciodată amendă. Ştie că umblă poliţia să-i amendeze, dar el “lucrează” discret. Nu stă în mijlocul străzii să arate locuri de parcare, nu insistă prea mult cu rugăminţile şi întotdeauna se dă drept angajat “de la parcare”. Ştie că oamenii se enervează când le spui că vrei bani “de-o bere, şefu”. Cei de etnie rromă n-au niciun stres din ăsta. Primesc amenzi pe care nu le plătesc, oricum n-au domiciliu legal. Doar de ei îi e frică, au zonele lor, împărţite după rata de profitabilitate. Dacă nu eşti de-al lor, nu prea ai ce căuta în centru.
Marius lucrează de astă vară şi vrea să continue. Încă merge afacerea, deşi “nu prea mai e loc”. Dar nu vrea să facă asta toată viaţa. Vrea doar să termine facultatea şi pentru asta are nevoie de bani. Apoi şi-ar dori să lucreze în vânzări şi să-şi ia maşină. Îmi spune că n-ar da niciodată bani pe parcare, nu în Bucureşti.
Editorii dintrafic.net nu sunt responsabili pentru veridicitatea informaţiilor prezentare în acest articol.
Ziua în care n-a pornit maşina
16 februarie 2011
întâmplări | 1 reacţie
Premise:
- În săptămâna cu gerul pământului mi-am abandonat maşina în parcare. Nu din proprie iniţiativă, dar n-am fost în ţară şi am folosit calea aerului, picioarele şi metroul badapestian — care seamănă cu cel bucureştean, de altfel, numai că au vagoane mai vechi.
- În ultimii 7 ani de condus aproape zilnic nu mi s-a întâmplat niciodată să nu pornească maşina. Fie ea românească, coreană, germană sau franţuzească. Chiar şi anul trecut, când iarna a durat mai mult, a fost mai grea şi maşina (aceeaşi) a stat în parcare mai mult timp, n-am dat niciodată o a doua cheie.
- Nu sunt chiar genul de şoferiţă care intră în panică dacă se strică ceva. Am schimbat roţi, pompez la cauciucuri on a regular basis, ştiu ce înseamnă când se aprinde un bec pe bord, ştiu ce şi unde e sub capotă, vizitez spălătorii, service-uri şi depozite de anvelope fără să mi se pară dubios că sunt singura femeie din peisaj. Cum spunea un nene odată: Băieţii vin cu mamele să-şi schimbe cauciucurile, fetele vin singure.
Şi totuşi când am revenit de la Budapesta şi am vrut să plec cu maşina în oraş, pur şi simplu n-a pornit. Erau 3 grade afară, deci nici vorbă de ger. E o maşină aproape nouă, deci nici vorbă de battery fail. Becurile de pe bord se aprindeau toate, deci mai greu cu presupunerile. What would pif do?
Păi pif a făcut exact ce-ar face orice femeie. A sunat un bărbat. I-a explicat ce se întâmplă şi problema s-a rezolvat în 5 minute. Ajută să îţi dai seama după zgomote unde anume se rupe firul, dar dacă mă pune cineva să povestesc despre electromotor, injectoare, bujii şi alte alea e mai greu. S-a râs. Am râs şi eu. Dar nu-i nimic, înseamnă că data viitoare voi şti ce să fac.
Pe această cale cerem un tutorial despre de ce nu pornesc maşinile iarna, pe înţelesul femeilor. Cu tot cu ce-i de făcut, mai ales dacă n-are cine să-ţi împingă maşina sau cum să ajungi la un service.
Soluţii în trafic: Pasajul suprateran Mihai Bravu (1)
14 februarie 2011
trafic blocat | 1 reacţie
Partea 1: diverse consideraţii practice
Dacă pentru Pasajul Basarab am găsit rapid motive şi scuze pentru a ocoli zilnic zona timp de un an, construcţia Pasajului Mihai Bravu m-a luat complet pe nepregătite. Pentru a avea imaginea completă, am locuit fix unde au început lucrările vreo 20 de ani, iar în prezent tot am drum pe-acolo de câteva ori pe săptămână. Când am auzit la radio că pe 17 ianuarie încep lucrările, nu mi-a fost foarte clar despre ce e vorba. Unde? La intersecţia splaiului cu Mihai Bravu? Unde se varsă Mihai Bravu în Văcăreşti? But why? Traficul prin zonă n-a fost NICIODATĂ aglomerat, nici măcar în 2007-2008 când credeam cu toţii că o să ne sufocăm printre maşini.
- În primul rând, Şoseaua Mihai Bravu are 3-4 benzi pe sens în zonă (+/- maşini parcate). E de două ori mai mult decât la Dristor sau la Dimitrov sau la Obor. E locul unde traficul îşi revine pentru cei care vin dinspre Obor spre Piaţa Sudului, pentru că după ce te chinui x intersecţii să treci de la 4 benzi la 2 la 3 şi înapoi, ai în sfârşit o porţiune considerabilă pe unde se circulă.
- Apoi, circulaţia pe Splaiul Unirii nu face probleme (decât poate la intersecţia cu Autovit). Pe-acolo se întrec nebunii ziua şi noaptea, pe-acolo poţi să mergi şi între trei benzi că nu e nici naiba, din simplul motiv că punctele de interes din zonă nu prea există.
- Intersecţia Văcăreşti cu Mihai Bravu a fost întotdeauna gândită acceptabil, şi din punct de vedere maşini, şi pentru RATB şi pentru pietoni. Ba chiar făcuseră nişte experimente cu semafoare şi fără de nu ştiam cum e mai bine. Poţi să întorci, ai verde intermitent pentru dreapta, ai semafor funcţional unde riscă cei fără prioritate să nu mai intre pe şosea. Sunt treceri de pietoni.
- Dacă e trafic mult undeva în zonă, e în alte locuri: la Piaţa Sudului, pe Bulevardul Tineretului, la Timpuri Noi. Când ascultam ştirea la radio tot încercam să îmi dau seama UNDE se va construi acest pasaj, pentru că încă mi se pare o investiţie inutilă.
Ce spun oficialităţile? Conform lui Ion Dedu, Şeful Direcţiei de Transporturi din Primăria Capitalei, pentru România Liberă:
Pasajul Mihai Bravu face parte din strategia de dezvoltare a Bucureştiului, care presupune prioritizarea circulaţiei pe inelul principal al oraşului. Adică pe traseul Basarab – Nicolae Titulescu – Iancu de Hunedoara – Ştefan cel Mare – Calea Văcăreşti – Şoseaua Olteniţei – Şoseaua Viilor – Tudor Vladimirescu – Panduri – Vasile Milea. În toate intersecţiile mari de pe acest traseu vom face pasaje supraterane sau subterane.
Corect gândit. Dar de ce să începi cu o intersecţie unde se circulă bine? La Piaţa Sudului e în continuare rupere, cu tot cu tramvaiul care trece prin mijlocul intersecţiei chiar când ai tu verde ca să o traversezi perpendicular. Pe Ştefan cel Mare şi pe Mihai Bravu (care cât de lungă e, tot a scăpat la enumerarea de mai sus) se împleticesc benzile cum explicam mai devreme. Cum e într-o dimineaţă normală la Perla în intersecţie? Cum e la Lizeanu? Cât stai în pasaj la Obor până să reuşeşti să ieşi înspre Dimitrov?
Construcţia va avea o lungime de 700 de metri şi patru benzi pe sens, va începe din Bulevardul Mihai Bravu, în dreptul staţiei de metrou, şi va traversa Splaiul Unirii şi intersecţia Văcăreşti.
Câte benzi pe sens?? Unu la mână, nu e nevoie de încă patru benzi pe sens. Doi la mână, să facem un calcul simplu: la intersecţia Mihai Bravu cu Văcăreşti avem în prezent 4 benzi şi o linie de tramvai care vin dinspre Vitan şi se varsă în Văcăreşti şi încă 3 benzi care vin dinspre Tineretului şi ajung tot în Văcăreşti cu direcţia Piaţa Sudului. Dacă mai adaugi patru, se fac deja 11 care ar trebui preluate de şoseaua Văcăreşti. Care n-are săraca decât 4 benzi, din care una e condamnată să meargă la stânga să intre în parcarea de la Sun Plaza. Mi-ar plăcea să văd intersecţia de la Piaţa Sudului în condiţiile astea. Mai ales că primăria anunţă 2000 de maşini pe sens în fiecare oră. Doar pe pasaj.
Din păcate lucrările au început deja şi urmează cel puţin un an de ambuteiaje şi rute ocolitoare.
În partea a doua vom încerca să găsim scurtături şi posibilităţi de ocolire a zonei cu maşina şi ne vom uita puţin şi peste lista de mijloace de transport care încă circulă pe-acolo. Îşi aduce aminte cineva câte luni din ultimii 6-7 ani a funcţionat de fapt tramvaiul 34?
Trafic pe internet — 7-13 februarie 2011
13 februarie 2011
links | 1 reacţie
Gică contra moves on to Hala Matache. Un articol realist despre demolarea Pieţei Matache pentru a face loc bulevardului Uranus. Fun fact: în 24 de ani pif nu a ajuns niciodată la Piaţa Matache pentru că i s-a spus întotdeauna că e un loc periculos pentru o domnişoară. În contextul ăsta, ce preferi? Un cartier murdar şi periculos, dar cu o istorie pe care poţi doar să ţi-o imaginezi uitându-te la ruine SAU un bulevard pe care chiar se circulă? (@Bucharest Life)
Legătura dintre trecerile de pietoni şi staţiile de autobuz. Deşi observ zilnic cum pietonii traversează neregulamentar pentru că nu au zebră acolo unde se dau jos din autobuz, cred că e mai mult o chestie de educaţie decât de amplasare proastă a trecerilor. Zebrele stau bine la colţ, atât pentru cei care merg pe stradă, cât şi pentru maşini — cu condiţia ca toată lumea să respecte semafoarele şi marcajele. De ce nu facem asta? Pentru că ne-am obişnuit să fie haos şi pentru că trotuarele nu îţi oferă oricum continuitate de mişcare. N-au cum, dacă jumătate sunt populate de maşini şi cealaltă jumate de mobilier urban marca Piedone & co. Revin la ideea că mare parte din harababura din Bucureşti e cauzată de gestiunea proastă a trotuarelor, dar mai e mult până departe. (@nwradu)
Civilizaţie publică XVI: un oraş aglomerat. O perspectivă istorică asupra întrebării pe care ne-am pus-o toţi la un moment dat: ce fac bucureştenii în Bucureşti în mijlocul zilei? Aş continua discuţia în direcţia următoare: dacă acceptăm că există tipologii de bucureşteni care au treabă în oraş în timpul zilei, cum facem să ne adresăm lor (şi nu celor care citesc bloguri dintr-un birou corporatist) când vorbim despre civilizaţie, schimbări şi trafic? Nu, panourile care certifică operele de artă ale primăriilor nu se pun la socoteală. (@simply bucharest)
Studiu de fezabilitate: parcare supraterană Spitalul de Urgenţă Floreasca. O idee interesantă. O idee care ar trebui să-l preocupe pe Oprescu mai mult decât pasajul Mihai Bravu, măcar prin prisma profesiei. E inimaginabil ca un spital de frunte al Bucureştiului să nu aibă parcare şi ca intrarea să fie permanent blocată de maşini staţionate ilegal. Se va schimba ceva curând? Probabil că nu, mai ales în zonă, unde parcarea e o problemă şi duminica. În caz de urgenţă recomand urcarea maşinii pe un trotuar pe calea Floreasca. Dacă permite sănătatea şi timpul însă, sunt locuri în spate în cartier, iar mersul pe jos n-a omorât pe nimeni. Defilăm cu ce avem. (@camionagiu)
« înapoi — alte postări »Parteneri
-
Ars poetica
În 2007 căutam un loc de dat cu capul pentru că traficul de Bucureşti devenise insuportabil. Între timp lucrurile s-au schimbat - în bine! - iar azi dintrafic.net a devenit un loc de discuţii despre întâmplările ieşite din comun în trafic, despre psihologia şoferului şi despre cum să facem oraşul mai frumos.