Citeam de un experiment făcut în Danemarca, cred, într-un oraş cu probleme cu parcarea. Cam ca în Bucureşti probabil. În loc să construiască parcări, primăria a micşorat numărul de locuri de parcare din zona centrală. A lărgit străzi eliminând parcarea la marginea drumului, a transformat parcările în spic în parcări pe lângă trotuar etc. Rezultatul? Trafic mai puţin aglomerat. Pentru că într-o societate civilizată, dacă n-ai unde să laşi maşina, nu pleci cu ea de-acasă — motiv pentru care acelaşi experiment n-ar funcţiona deloc în Bucureşti.

În schimb reversul are şanse de “reuşită”. Acolo unde se construiesc parcări (să zicem la Universitate), traficul va deveni cu atât mai intens. Paradoxal dar perfect adevărat. Pentru că şoferii bucureşteni vor înţelege că au unde să parcheze şi că prin urmare e în regulă să vină cu maşina în centru. Ergo aglomeraţie pe străzi şi în intersecţii.

Amuzant, nu-i aşa? Nu zic că nu e nevoie de parcări, dar hai să trântim vreo 3-4 în zone semi-centrale, să ne lăsăm maşinile acolo şi să lăsăm centrul să respire. Am mai zis-o de curând, dar taxa pentru circulaţie în centrul oraşului nu mi se mai pare deloc SF.

Oricum, lăsând la o parte cele două exemple neconcludente, mă gândeam că e un fapt din trafic să construieşti din ce în ce mai multe drumuri care să deservească mai mulţi posesori de maşini, doar ca să descoperi după inaugurare că traficul se mişcă la fel de prost. Nu mă refer la drumuri trântite aiurea, ci la cele mai utile pe care ţi le poţi imagina, să zicem autostrada spre mare.

În 2004 era în construcţie şi nu se deschisese nici un segment, în 2005 aveam A2 până la Lehliu şi era full de maşini care se grăbeau spre mare. Unde exact erau maşinile astea înainte să existe autostrada?

Simplu. E ca în cazul nevoilor create artificial de societate (NU, n-ai nevoie de noul iPhone): dacă ai pe unde să circuli, atunci vei circula. Dacă există drumuri practicabile, atunci mai mulţi şoferi vor simţi nevoia să le folosească, dacă nu sunt drumuri, atunci vor găsi o altă soluţie (metrou, plimbare pe jos etc).

Şi acum vine întrebarea:

Nu cumva frenezia construcţiilor din Bucureşti va duce la congestionarea traficului (adică mai mult decât este deja, zic)? Nu cumva podurile, pasajele, centurile, străzile largi, bulevardul Uranus vor avea efectul de a convinge bucureştenii că e ok să ieşi cu maşina şi s-o duci peste tot? Nu cumva, în loc să se circule mai bine, se va circula mult mai prost?

Revino luni pentru încă o consecinţă nevăzută a încercărilor de fluidizare a traficului

A rămas imposibil, dar din cu totul alte motive: Bucureştiul nu e încă un oraş unde să te poţi plimba pe jos şi cu siguranţă transportul public nu e uşor şi plăcut de folosit.

Însă în ultima vreme, lucrurile se îmbunătăţesc: centrul vechi devine loc de promenadă, pieţele mari sunt amenajate pentru pietoni, răsar parcuri la colţ de bloc.

Ce ziceţi deci? Ar fi nevoie de o centură funcţională, de spaţii de parcare în zonele semi-centrale, de multă bunăvoinţă, dar şi ce frumos ar fi să nu mai avem un centru îngropat sub maşini.

2. Amenzile pe nivel de venit. Sau pe clase auto. Din simplul motiv că pentru mine o amendă de trei puncte înseamnă destui bani ca să fiu mult mai atentă a doua oară. Pentru un proprietar de Lambo nu e decât o ieşire în oraş. Trebuie să doară ca să nu mai treci de 200 pe autostradă data viitoare.

Ce ziceţi?

• Sunt foarte puţini elevi şi studenţi care conduc, măcar din considerente de vârstă.
• Profesorii nu au toţi program de la 9 dimineaţa, ba chiar obişnuiesc să ajungă la lucru fie cu noaptea în cap, fie spre după-amiază.
• Există părinţi care îşi duc copiii la şcoală — adevărat, dar pe vremea mea şcoala începea undeva pe la 7:30, în niciun caz aproape de ora 9.
• Dacă ridici ochii într-o intersecţie şi te uiţi la ceilalţi traficanţi vei observa că majoritatea merge singură în maşină şi nu are faţă de puber.

Acestea fiind spuse, tragem concluzia că de la 15 septembrie nu se mai poate respira în Bucureşti fix din cauza celor care au program de la 9 dimineaţa, care trebuie să se prezinte frumos îmbărcaţi la serviciu, care se grăbesc spre o clădire de birouri de prin vreun complex imobiliar, care îşi permit să meargă singuri în maşină — da! oraşul se aglomerează din cauza corporatiştilor.

Dar corporatiştii lucrează şi vara, vei argumenta mirat. Corect. Numai că vara corporatiştii îşi iau şi concediu, de obicei în grup. Îi vezi pe la ştiri blocaţi pe A2, pe Facebook în poze de pe un Transfăgărăşan aglomerat, îi auzi că dispar câte două săptămâni în Tenerife.

De la 15 septembrie însă, e cu totul altă poveste. Probabil că avem în sânge microbul back-to-school, sau poate e doar o chestie de vreme, dar toamna parcă toată lumea lucrează mai cu spor. Începi să te trezeşti mai devreme pentru că nu mai pierzi nopţile în oraş, îţi propui obiective profesionale noi, poate chiar ai făcut o schimbare de carieră. Raţional vorbind, pur şi simplu ai mai multă treabă prin oraş, pentru că odată ce se întoarce lumea din vacanţă, se reiau şi activităţile comerciale curente.

Aşa că, dragi prieteni traficanţi de Bucureşti — săracii copii n-au nicio vină. Nici profesorii. Nici studenţii din provincie. Oraşul e aglomerat din cauza unor oameni ca noi: care au treabă, care se grăbesc şi pentru care toamna înseamnă bună dimineaţa.

Drum bun prin oraş în dimineaţa asta!

E abia începutul lui septembrie şi nu mai putem să negăm ce se întâmplă pe străzi. Şoferii s-au întors din concediu, activităţile comerciale îşi reiau avântul tomnatic, în curând elevii şi studenţii vor reîncepe să tranziteze oraşul şi cu ei profesorii şi părinţii. A venit toamna şi Bucureştiul e din nou aglomerat.

Ce putem face pentru a nu pierde foarte mult timp prin trafic?

1. Schimbă-ţi radical programul

Pare complet irealizabil şi probabil pentru majoritatea chiar este. Dar dacă toamna e anotimpul schimbărilor e foarte posibil să fi trecut şi tu printr-o modificare de job, de situaţie locativă, de interese generale (poate te-ai apucat de sport) — iar asta ar putea atrage de la sine un alt traseu zilnic prin oraş. Gâdeşte-te ce drumuri inutile ai putea elimina din program, vezi dacă nu poţi muta sala dimineaţa în loc de seara după muncă şi găseşte-ţi alt traseu — mai simplu! — prin oraş.

2. Dacă o schimbare majoră e imposibilă pentru tine, încearcă să pleci mai devreme de-acasă

Traficul de dimineaţă o un puzzle cu multe variabile, dar e posibil să descoperi că 10 minute mai puţin la somn îţi pot economisi 30 per total. Cam acelaşi lucru se aplică şi seara: sunt convinsă că ai observat că dacă rupi uşa înainte de 18:00 ajungi mult mai repede acasă şi dacă tot vii la serviciu dimineaţa devreme, nu văd de ce n-ai putea face asta zilnic.

3. Mergi pe jos

Mai avem cel puţin o lună de vreme bună anul ăsta, aşa că e perioada perfectă pentru plimbări prelungite. Vremea ţine cu tine — nu e nici frig, dar nici prea cald — aşa că în loc să te înghesui pe străzi cu alţi şoferi, ai putea foarte bine să faci mişcare până la birou, să cunoşti oraşul şi să-ţi acorzi timpul zilnic necesar pentru tine. E eco şi sănătos şi te scapă de un stres important.

4. Încearcă să împarţi maşina cu altcineva

Despre car pooling se vorbeşte de multă vreme, dar mentalitatea de şoferi de Bucureşti ne împiedică să punem la cale un sistem organizat. Numai că lucrurile sunt mult mai simple de-atât: nu e nevoie nici măcar să ai un program zilnic constant (eu nu am, de exemplu), dar atunci când se iveşte oportunitatea, n-o lăsa să treacă! De câte ori n-ai ieşit cu prietenii ca să descoperi că aţi venit toţi cu maşina şi că plecaţi în aceeaşi direcţie? Sigur nu ai un coleg de serviciu care ar putea să ia şi pe tine la bord într-o zi în care nu trebuie să ajungi în foarte multe locuri?

5. Cel mai important lucru: nu te mai stresa!

Septembrie vine în fiecare an şi sunt convinsă că în trei săptămâni vei uita ce-i aia trafic de vară. Vei şti din nou să estimezi durata drumului, îţi vei aduce aminte de scurtături. Trăim într-un oraş al maşinilor şi lucrurile îşi urmează cursul natural. Dacă nu poţi controla situaţia, atunci de ce să te enervezi?

O toamnă minunată în trafic vă doresc!

- Gropi. Multe şi pe unde nici cu gândul nu gândeşti. Ciudat că în urma unor cercetări efectuate minuţios ieri în plimbare, sectorul 4 pare aproape neafectat de topirea zăpezii, în timp ce în restul oraşului e cu huţa pe lângă şinele de tramvai, prin mijlocul intersecţiilor şi pe toate benzile. Între timp, la mine pe stradă unde nu bate soarele deloc e încă gheaţă.

- Motociclişti. A se trece urgent în summer-mode. Nu că în mod normal n-ar trebui să ne asigurăm la fiecare manevră, dar în oricare din momentele alea când ai senzaţia că ştii ce se întâmplă poate să apară un personaj pe două roţi. Şi dacă noi n-avem grijă, atunci cine?

- Ture de noapte. Pentru că e cool. Adevărul e că e mişto să te plimbi când e liber şi cu geamul deschis. Dar dacă asta implică mers mult prea tare, slalom printre benzi şi prea puţină experienţă e de rău. Aş încerca să stau departe de băieţii ăştia, mai ales dacă au super maşini cu garda prea joasă ca să iasă pe zăpadă.

- Începători & şoferi de weekend. Nu numai în weekend, bineînţeles. Dar e momentul în care toată lumea iese la plimbare, că doar e soare şi frumos şi în parc se merge cu maşina. Parcări supra-aglomerate, manevre dubioase şi lipsă de atenţie.

- Radare. Peste tot. Noaptea la intrarea în Pasajul Muncii, ziua la Baba Novac, pe splai, pe Vitan Bârzeşti şi la intrarea în Pasajul de la Universitate. Pe principiul you think you know, but you have no idea. Nu ştiu dacă să mă enervez mai tare că mă aştept la o scrisorică acasă, deşi aveam maxim 5-10 km peste viteza legală şi era gol în jur, sau că maşinile de poliţie blochează circulaţia şi trotuarele. Hm?

- Anvelope de vară. Le schimbăm peste vreo două săptămâni. Nu de alta, dar ieri la 20 de grade parcă mergeam pe şenile, nu pe roţi.

- Aglomeraţie la spălătorie. Eu am rezolvat-o într-o zi în care ningea. E bine. Oricum ar fi, e momentul să dai jos jegul de iarnă, să bată soarele prin geamuri şi să nu fie praf pe bord. Dacă nu ţi se distinge numărul sau nu vezi prin lunetă, e deja târziu.

- Spălători de parbrize. S-au întors. Săptămâna trecută veneam fix de la spălătorie şi s-a gândit un băiat că am nevoie de apă cu jeg pe parbriz. Fără să întrebe, normal, şi la încă minus-ceva-grade. No mercy.

Nu în ultimul rând, să mai ieşim din oraş, zic. Valea Prahovei aşteaptă să fie agloemerată, Bucureştiul aşteaptă să respire.

Dacă pentru Pasajul Basarab am găsit rapid motive şi scuze pentru a ocoli zilnic zona timp de un an, construcţia Pasajului Mihai Bravu m-a luat complet pe nepregătite. Pentru a avea imaginea completă, am locuit fix unde au început lucrările vreo 20 de ani, iar în prezent tot am drum pe-acolo de câteva ori pe săptămână. Când am auzit la radio că pe 17 ianuarie încep lucrările, nu mi-a fost foarte clar despre ce e vorba. Unde? La intersecţia splaiului cu Mihai Bravu? Unde se varsă Mihai Bravu în Văcăreşti? But why? Traficul prin zonă n-a fost NICIODATĂ aglomerat, nici măcar în 2007-2008 când credeam cu toţii că o să ne sufocăm printre maşini.

- În primul rând, Şoseaua Mihai Bravu are 3-4 benzi pe sens în zonă (+/- maşini parcate).  E de două ori mai mult decât la Dristor sau la Dimitrov sau la Obor. E locul unde traficul îşi revine pentru cei care vin dinspre Obor spre Piaţa Sudului, pentru că după ce te chinui x intersecţii să treci de la 4 benzi la 2 la 3 şi înapoi, ai în sfârşit o porţiune considerabilă pe unde se circulă.

- Apoi, circulaţia pe Splaiul Unirii nu face probleme (decât poate la intersecţia cu Autovit). Pe-acolo se întrec nebunii ziua şi noaptea, pe-acolo poţi să mergi şi între trei benzi că nu e nici naiba, din simplul motiv că punctele de interes din zonă nu prea există.

- Intersecţia Văcăreşti cu Mihai Bravu a fost întotdeauna gândită acceptabil, şi din punct de vedere maşini, şi pentru RATB şi pentru pietoni. Ba chiar făcuseră nişte experimente cu semafoare şi fără de nu ştiam cum e mai bine. Poţi să întorci, ai verde intermitent pentru dreapta, ai semafor funcţional unde riscă cei fără prioritate să nu mai intre pe şosea. Sunt treceri de pietoni.

- Dacă e trafic mult undeva în zonă, e în alte locuri: la Piaţa Sudului, pe Bulevardul Tineretului, la Timpuri Noi. Când ascultam ştirea la radio tot încercam să îmi dau seama UNDE se va construi acest pasaj, pentru că încă mi se pare o investiţie inutilă.

Ce spun oficialităţile? Conform lui Ion Dedu, Şeful Direcţiei de Transporturi din Primăria Capitalei, pentru România Liberă:

Pasajul Mihai Bravu face parte din strategia de dezvoltare a Bucureştiului, care presupune prioritizarea circulaţiei pe inelul principal al oraşului. Adică pe traseul Basarab – Nicolae Titulescu – Iancu de Hunedoara – Ştefan cel Mare – Calea Văcăreşti – Şoseaua Olteniţei – Şoseaua Viilor – Tudor Vladimirescu – Panduri – Vasile Milea. În toate intersecţiile mari de pe acest traseu vom face pasaje supraterane sau subterane.

Corect gândit. Dar de ce să începi cu o intersecţie unde se circulă bine? La Piaţa Sudului e în continuare rupere, cu tot cu tramvaiul care trece prin mijlocul intersecţiei chiar când ai tu verde ca să o traversezi perpendicular. Pe Ştefan cel Mare şi pe Mihai Bravu (care cât de lungă e, tot a scăpat la enumerarea de mai sus) se împleticesc benzile cum explicam mai devreme. Cum e într-o dimineaţă normală la Perla în intersecţie? Cum e la Lizeanu? Cât stai în pasaj la Obor până să reuşeşti să ieşi înspre Dimitrov?

Construcţia va avea o lungime de 700 de metri şi patru benzi pe sens, va începe din Bulevardul Mihai Bravu, în dreptul staţiei de metrou, şi va traversa Splaiul Unirii şi intersecţia Văcăreşti.

Câte benzi pe sens?? Unu la mână, nu e nevoie de încă patru benzi pe sens. Doi la mână, să facem un calcul simplu: la intersecţia Mihai Bravu cu Văcăreşti avem în prezent 4 benzi şi o linie de tramvai care vin dinspre Vitan şi se varsă în Văcăreşti şi încă 3 benzi care vin dinspre Tineretului şi ajung tot în Văcăreşti cu direcţia Piaţa Sudului. Dacă mai adaugi patru, se fac deja 11 care ar trebui preluate de şoseaua Văcăreşti. Care n-are săraca decât 4 benzi, din care una e condamnată să meargă la stânga să intre în parcarea de la Sun Plaza. Mi-ar plăcea să văd intersecţia de la Piaţa Sudului în condiţiile astea. Mai ales că primăria anunţă 2000 de maşini pe sens în fiecare oră. Doar pe pasaj.

Din păcate lucrările au început deja şi urmează cel puţin un an de ambuteiaje şi rute ocolitoare.

În partea a doua vom încerca să găsim scurtături şi posibilităţi de ocolire a zonei cu maşina şi ne vom uita puţin şi peste lista de mijloace de transport care încă circulă pe-acolo. Îşi aduce aminte cineva câte luni din ultimii 6-7 ani a funcţionat de fapt tramvaiul 34?

Legătura dintre trecerile de pietoni şi staţiile de autobuz. Deşi observ zilnic cum pietonii traversează neregulamentar pentru că nu au zebră acolo unde se dau jos din autobuz, cred că e mai mult o chestie de educaţie decât de amplasare proastă a trecerilor. Zebrele stau bine la colţ, atât pentru cei care merg pe stradă, cât şi pentru maşini — cu condiţia ca toată lumea să respecte semafoarele şi marcajele. De ce nu facem asta? Pentru că ne-am obişnuit să fie haos şi pentru că trotuarele nu îţi oferă oricum continuitate de mişcare. N-au cum, dacă jumătate sunt populate de maşini şi cealaltă jumate de mobilier urban marca Piedone & co. Revin la ideea că mare parte din harababura din Bucureşti e cauzată de gestiunea proastă a trotuarelor, dar mai e mult până departe. (@nwradu)

Civilizaţie publică XVI: un oraş aglomerat. O perspectivă istorică asupra întrebării pe care ne-am pus-o toţi la un moment dat: ce fac bucureştenii în Bucureşti în mijlocul zilei? Aş continua discuţia în direcţia următoare: dacă acceptăm că există tipologii de bucureşteni care au treabă în oraş în timpul zilei, cum facem să ne adresăm lor (şi nu celor care citesc bloguri dintr-un birou corporatist) când vorbim despre civilizaţie, schimbări şi trafic? Nu, panourile care certifică operele de artă ale primăriilor nu se pun la socoteală. (@simply bucharest)

Studiu de fezabilitate: parcare supraterană Spitalul de Urgenţă Floreasca. O idee interesantă. O idee care ar trebui să-l preocupe pe Oprescu mai mult decât pasajul Mihai Bravu, măcar prin prisma profesiei. E inimaginabil ca un spital de frunte al Bucureştiului să nu aibă parcare şi ca intrarea să fie permanent blocată de maşini staţionate ilegal. Se va schimba ceva curând? Probabil că nu, mai ales în zonă, unde parcarea e o problemă şi duminica. În caz de urgenţă recomand urcarea maşinii pe un trotuar pe calea Floreasca. Dacă permite sănătatea şi timpul însă, sunt locuri în spate în cartier, iar mersul pe jos n-a omorât pe nimeni. Defilăm cu ce avem. (@camionagiu)

1. Noaptea. Pare la mintea cocoşului, pentru că dacă lumea nu lucrează noaptea, înseamnă că stă acasă şi doarme. De fapt, am observat că în ultimii ani noaptea bucureşteană a devenit din ce în ce mai scurtă. Aglomerat e şi la 10 noaptea şi uneori până după miezul nopţii – mai ales în weekend. Iar dimineaţa la 7 fix, multe străzi principale sunt deja blocate de cozi la semafoare. Prin urmare, noaptea în trafic se reduce la 7-8 ore, undeva între 23 şi 7. Cu cât ai treabă mai departe de centru, cu atât perioada “liberă” e mai lungă. În schimb, dacă te învârţi pe la Unirii, Universitate, Piaţa Victoriei, peisajul s-ar putea să nu difere foarte mult de cel din timpul zilei.

Avantaje: Ei bine, nu prea sunt maşini, multă lume doarme în oraş la ora aia. Poţi merge lejer cu viteza legală (sau mai repede) şi de cele mai multe ori nu prea ajungi să stai la semafor – unele dintre ele funcţionează pe galben intermitent noaptea. Dacă te gândeşti că n-ai ce face noaptea în oraş, think again – există hipermarketuri deschise non-stop şi săli de fitness cu program prelungit, ca să nu mai vorbim de cafenele, restaurante şi bodegi.

Dezavantaje: Adevărul e că lumea chiar doarme noaptea şi aşa ar trebui să faci şi tu. Cei care nu dorm sunt probabil puştii teribilişti care n-au de ce să se trezească a doua zi, cu care cu siguranţă nu vrei să te iei la întrecere pe marile bulevarde. Unde mai pui că tot noaptea umblă şi poliţia cu radare, iar tentaţia de a apăsa acceleraţia când oraşul e gol e mare.

2. Weekend. Principiul e acelaşi: la sfârşitul săptămânii cei mai mulţi bucureşteni nu lucrează, prin urmare străzile sunt mai goale. Dacă teoria se aplică duminica, sâmbăta povestea e un pic diferită: conform tradiţiilor, pe la 10 dimineaţa se merge la cumpărături, iar la prânz în vizită. Nu de puţine ori am plecat relaxată de-acasă ştiind că e sâmbătă, ca să-mi pierd apoi jumătate de oră cu două semafoare. O categorie specială sunt weekendurile de vară, când trei sferturi din maşini se mută pe litoral. O plăcere.

Avantaje: Nu numai că ceilalţi nu-şi mută maşinile din parcarea de acasă în cea de la birou, dar nici tu nu trebuie să faci asta. Prin urmare ai timp să te plimbi prin oraş cu maşina ca să rezolvi alte probleme: cumpărături, vizite, programări la doctor sau la coafor. De cele mai multe ori parcările din centru vor fi libere (dar nu şi cele din mall-uri sau din apropierea pieţelor). Atenţie însă la parcagii de ocazie, mai ales sâmbăta seara.

Dezavantaje: Dacă ai lucrat toată săptămâna, poate preferi să nu ieşi din casă în weekend. Încearcă măcar să îţi organizezi programul de somn astfel încât să ai timp să te ocupi şi de alte lucruri cu un minim de timp petrecut în trafic. Dacă vrei la mall, mergi sâmbăta dimineaţa, iar dacă te duci în parc — ai putea totuşi să laşi maşina acasă. Atenţie în schimb la şoferii de weekend (ştii tu, mama, bunicul) care s-ar putea să nu fie obişnuiţi cu traficul şi să-l încurce mai mult decât e.

3. Sărbători legale şi evenimente speciale. Şmecheria cu sărbătorile e că cei mai mulţi bucureşteni adoptaţi fug la mama acasă în alte oraşe. Prin urmare, nu numai că e ca în weekend, dar o parte din maşini sunt deja de mult în afara Bucureştiului. Iar când spun evenimente speciale îmi aduc aminte de Summit-ul din 2008, de exemplu, când toată presa a ţipat să iasă lumea din Bucureşti pentru a putea forma un culoar pentru autorităţi. Că până la urmă a fost mai aglomerat decât de obicei, e altă poveste.

Avantaje: Nu prea ai cum să dai greş. De sărbători, Bucureştiul e doar al Bucureştenilor. Bulevarde libere, parcări cât cuprinde şi gratis, câte un nene sau tanti pierduţi în peisaj. Până şi poliţia e mai îngăduitoare în zilele astea, iar radarele lipsă.

Dezavantaje: Dacă spun sărbători, nu mă refer la 24 decembrie când toţi ameţiţii blochează oraşul pentru cumpărături de ultim moment. Plus că la români de sărbători se bea, aşa că dacă în dimineaţa de Crăciun ai ca partener de trafic un nene inofensiv, până seara se poate transforma ori în nene ameţit, ori în nevastă care n-a mai pus mâna pe covrig de la Crăciunul trecut.

Dezavantaje: I know you’re not a morning person. În plus, s-au mai gândit şi alţii la schema asta, s-ar putea să ieşi din casă la 7:00 fix – degeaba.

5. Ora 9:00 dimineaţa. Poate e o surpriză, dar e o concluzie trasă după doi ani de experimentat ajunsul la serviciu la timp. Dacă ora 9 a devenit ora standard la care cei mai mulţi bucureşteni încep munca, înseamnă că la ora aia sunt deja la birou – oricum, nu pe stradă. Din experienţele mele, dacă plec la 9 de acasă fac la fel de mult până la birou ca atunci când plec la 7 (adică vreo 20 de minute). E fascinant să vezi cum se goleşte brusc oraşul, nu mai stai la niciun stop la Universitate şi practic exonomiseşti 30-60 de minute din viaţă

Avantaje: Evidente – pleci dimineaţa de acasă şi nu stai în trafic. Şi totuşi e destul de dimineaţă încât să ajungi la o oră rezonabilă la serviciu. În funcţie de traseu, ora perfectă poate să varieze – în cartierele semi-centrale o să fie deja liber la 9 fără un sfert, iar prin centru se aglomerează la loc undeva după 9:30. Poţi să experimentezi şi să alegi ora ideală.

Dezavantaje: Cu siguranţă nu vei ajunge la 9:00 la servicu. Dar poate se negociază cu şeful, dacă promiţi să stai jumătate de oră peste program. În plus, la 9:30 deja toate locurile de parcare din centru sunt pline – îţi trebuie un noroc chior ca să mai găseşti ceva fără plată. În schimb în zone mai obscure (gen Izvor, Piaţa Constituţiei, orice zonă fără clădiri de birouri) poţi parca fără probleme.

Atenţie: acelaşi principiu nu funcţionează şi pentru ora 17 sau ora 19, vom vedea în alt articol de ce.

Sumarizând, oricând e mai bine să ieşi în oraş decât atunci când pleacă lumea de la serviciu şi când se întoarce. În mod curios oamenii nu par să lucreze prea mult – doar şi între 8 dimineaţa şi  seara e plin de ambuteiaje. Dar pentru astea există scurtături.