Citeam de un experiment făcut în Danemarca, cred, într-un oraş cu probleme cu parcarea. Cam ca în Bucureşti probabil. În loc să construiască parcări, primăria a micşorat numărul de locuri de parcare din zona centrală. A lărgit străzi eliminând parcarea la marginea drumului, a transformat parcările în spic în parcări pe lângă trotuar etc. Rezultatul? Trafic mai puţin aglomerat. Pentru că într-o societate civilizată, dacă n-ai unde să laşi maşina, nu pleci cu ea de-acasă — motiv pentru care acelaşi experiment n-ar funcţiona deloc în Bucureşti.

În schimb reversul are şanse de “reuşită”. Acolo unde se construiesc parcări (să zicem la Universitate), traficul va deveni cu atât mai intens. Paradoxal dar perfect adevărat. Pentru că şoferii bucureşteni vor înţelege că au unde să parcheze şi că prin urmare e în regulă să vină cu maşina în centru. Ergo aglomeraţie pe străzi şi în intersecţii.

Amuzant, nu-i aşa? Nu zic că nu e nevoie de parcări, dar hai să trântim vreo 3-4 în zone semi-centrale, să ne lăsăm maşinile acolo şi să lăsăm centrul să respire. Am mai zis-o de curând, dar taxa pentru circulaţie în centrul oraşului nu mi se mai pare deloc SF.

Oricum, lăsând la o parte cele două exemple neconcludente, mă gândeam că e un fapt din trafic să construieşti din ce în ce mai multe drumuri care să deservească mai mulţi posesori de maşini, doar ca să descoperi după inaugurare că traficul se mişcă la fel de prost. Nu mă refer la drumuri trântite aiurea, ci la cele mai utile pe care ţi le poţi imagina, să zicem autostrada spre mare.

În 2004 era în construcţie şi nu se deschisese nici un segment, în 2005 aveam A2 până la Lehliu şi era full de maşini care se grăbeau spre mare. Unde exact erau maşinile astea înainte să existe autostrada?

Simplu. E ca în cazul nevoilor create artificial de societate (NU, n-ai nevoie de noul iPhone): dacă ai pe unde să circuli, atunci vei circula. Dacă există drumuri practicabile, atunci mai mulţi şoferi vor simţi nevoia să le folosească, dacă nu sunt drumuri, atunci vor găsi o altă soluţie (metrou, plimbare pe jos etc).

Şi acum vine întrebarea:

Nu cumva frenezia construcţiilor din Bucureşti va duce la congestionarea traficului (adică mai mult decât este deja, zic)? Nu cumva podurile, pasajele, centurile, străzile largi, bulevardul Uranus vor avea efectul de a convinge bucureştenii că e ok să ieşi cu maşina şi s-o duci peste tot? Nu cumva, în loc să se circule mai bine, se va circula mult mai prost?

Revino luni pentru încă o consecinţă nevăzută a încercărilor de fluidizare a traficului

În lunea de Paşte am plecat de-acasă spre sală la 8:45 şi la 9:15 eram echipată şi pe aparate. Într-o zi normală ar fi trebuit să plec de-acasă pe la 8:15, ceea ce nu fac niciodată, că e sinucidere curată. De asemenea, după o oră de alergat am mai făcut tot fix jumătate de oră până în bucătărie. Într-o zi normală s-ar fi făcut ora 12.

Ieri m-am plimbat o groază. Stăteam şi mă minunam că nu numai că străzile sunt libere, dar şi locurile de parcare sunt la fel de goale. Stăteam la stop şi nu-mi venea să cred cât de largi sunt unele străzi de fapt. Şi cât de mulţi oameni au abandonat totuşi barca, neaşteptat.

(Sau pur şi simplu uitasem cum e, înainte îmi plăcea să lucrez în zilele libere ca să pot să mă plimb într-o zi în care instituţiile sunt deschise.)

Ce-am mai făcut? Păi am remarcat o tonă de taximetrişti poziţionaţi strategic pe colţuri de intersecţie. Intersecţiile astea fiind goale, păreau un ciorchine de bube galbene apărute de sub asfalt. Plus că deşi mai toţi şoferii de sărbători (care-s mai rău decât ăia de weekend) se mişcau prin oraş cu viteza melcului, taximetriştii de care vorbeam nu aveau nici o problemă să taie benzi, să schimbe direcţia fără semnalizare, să-ţi taie faţa. Periculos.

Şi în mod surprinzător, n-am văzut în viaţa mea atâtea maşini de Constanţa în capitală. Asta-i un fel de pay back în avans pentru ce se va întâmpla weekendul următor?

(E 1 mai. Ştiu, e ciudat. Dar e deja 1 mai.)

Cât despre duminică — o oră cât am stat la masa de Paşte am văzut trei reportaje despre trei accidente. Coincidenţă? Nu cred. Sărbătorile sunt aerisite în Bucureşti, dar numai dacă ai grijă de două ori mai mult decât de obicei.

E halucinant câte reguli nu sunt respectate în cazul ăsta:

(1) oprirea interzisă în staţiile mijloacelor de transport în comun

(2) de cele mai multe ori, oprirea interzisă în intersecţie

(3) dreapta de pe banda a doua (eu, că n-am ce să fac)

(4) neacordare de prioritate RATB când iese din staţie (tot eu, că dacă staţia lui e în mijlocul drumului, sorry, dar îmi bag picioarele)

(5) blocarea intersecţiei: da, că dacă n-am unde să mă duc, stau

(6) neacordare de prioritate din partea RATB, pentru că dacă nu iese din staţie (şi nu iese, că acolo stă taximetristul şi molfăie şaorma), e doar un simplu participant la trafic

(7) în sfârşit, regula aia simplă, mama lor, cărei ne place să îi spunem CÂT DE IDIOT SĂ FII?

Şi cum e greu să te lupţi cu morile de vânt, căutăm rezolvări oficiale.

Posibile soluţii:

(1) Alveole, nene. Cu forţa, cu riscul de a nu mai avea trotuar. Nu pentru că ar schimba în vreun fel situaţia (în esenţă cu sau fără aleveolă tot aia e), dar statistic vorbind parcă-s mai puţini nesimţiţi care parchează în alveole decât pe prima bandă în staţie.

(2) Amenzi şi ridicări. Ştiu că e utopic, dar poate îmi explică cineva de ce în zonele rar aglomerate şi cu destul spaţiu pe carosabil se ridică maşini într-o veselie, în timp ce acolo unde trebuie primeşti maxim un claxon de la vreun poliţist rătăcit?

(3) Schimbarea staţiilor RATB. Să explic. În multe oraşe aglomerate de pe continentul ăsta, autobuzele merg pe linia de tramvai şi preiau călători de pe refugiu. Avantajul? În principiu e mai liber pe mijlocul drumului, pietonii au unde aştepta şi opririle RATB nu mai îngreunează traficul. Sigur că nu se poate implementa peste tot, dar un pilot pe Mihai Bravu m-ar face tare fericită.

Ce ziceţi? Fezabil? Utopic? Sau mă enervez eu prea tare pentru că păţesc asta în fiecare zi în drum spre casă?

De data asta vorbim despre o intersecţie pe care atât de mulţi şoferi o abordează greşit, încât a devenit normal.

Ce ar trebui să se întâmple conform marcajelor?

Vii de la Unirea în direcţia Calea Călăraşilor şi la prima intersecţie cu semafor ai trei benzi. Prima e pentru dreapta pe Sfânta Vineri. A doua pentru mers înainte. A treia e pentru înainte şi stânga. În afară de asta, imediat după intersecţie e o bordură în mijlocul drumului care separă linia de tramvai de benzile pentru maşini. Practic cele două benzi care merg înainte ar trebui să se deplaseze puţin înspre dreapta.

Ce se întâmplă de fapt?

Primele două benzi merg drept înainte, iar de pe a treia se face doar la stânga. Dacă ai fost neinspirat şi te-ai gândit că lucrurile o să funcţioneze cum scrie la carte (de fapt, cum e marcat pe asfalt) ai încurcat-o. De pe banda a treia n-ai nicio şansă să mergi înainte. Vei rămâne blocat în faţa bordurii de care vorbeam, cu un sincer Fuck între dinţi, între timp ce băieţii de pe banda 2 zboară liniştiţi înainte pe banda ta.

Chestia e că nici sistemul ăsta împământenit nu e rău. Adică se poate şi aşa. Problema e că de-aia există marcaje, ca să respectăm toţi aceleaşi reguli. Sau nu?

Dacă săptămâna trecută aveam o problemă cu intersecţia de la Universitate, de data asta avem o problemă cu… “următoarea”.

Aici însă lucurile sunt mai simple (şi totuşi atât de complicate pentru unii).

La stop sunt trei benzi, din care una pentru dreapta pe Academiei. Aşa e marcajul, aşa e logic. Celelalte două merg înainte. Nu de alta, dar strada Academiei e cu sens unic. Nu râde, am surprins o tanti într-o dimineaţă încercând să facă STÂNGA acolo.

Ce se întâmplă în realitate? Păi în primul rând sunt o groază de autobuze şi troleibuze care se chinuie să intre de pe banda 1 pe a doua. Şi tre să le laşi, ce-o să faci? Şi apoi sunt o groază de nesimţiţi care se bagă pe banda 1 în faţa autobuzelor oprite în staţie şi apoi nu pricep de ce n-au prioritate la înainte.

Ca şi la Universitate, e enervant şi situaţia corupe fluiditatea traficului. Cască deci ochii la marcaje.

Cu cât stau să mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că sunt schimbări mici în comportamentul şoferilor care ar face un pustiu de bine în trafic.

Piaţa Universităţii nu e neapărat o intersecţie ciudată. Semafoarele sunt gândite ok, şi din punct de vedere al amplasării şi ca durată şi se întâmplă foarte rar să vedem blocaje adevărate în zonă, mai ales în condiţiile în care intersecţia preia traficul de pe 4 artere mari.

În schimb există o problemă cu mijlocele de transport în comun. Mă refer în special la cârca de trolee şi autobuze care vine de pe Carol şi intră pe Elisabeta, având staţii şi înainte şi după Piaţa Universităţii.

La ultimul stop de pe Carol sunt patru benzi. Una dintre ele e clar pentru făcut dreapta pe Bălcescu şi nu se continuă nici pe Elisabeta, nici în rondul din centrul intersecţiei.

Face cineva dreapta de pe banda aia? Prea puţini. Cred că 90% din şoferi sunt convinşi că au dreptul să se bage înainte pe prima bandă, iar autobuzele şi troleibuzele sunt oricum obligate să facă asta. Cam aşa:

Ce rezultă de obicei de aici? Că fraierii de pe benzile 2 şi 3 sunt forţaţi să se certe cu unul sau cu altul pe prioritate, în timp ce troleele şi restul de maşini de pe banda 1 merg voios înainte. În loc să treacă multă lume şi repede prin intersecţie, trec 7-8 norocoşi care şi-au făcut loc, iar restul ori rămân în spate, ori ajung să treacă mai departe abia când s-a făcut verde pentru direcţia perpendiculară.

Zgomot şi claxoane? Din plin. Nervi întânşi la fel. Plus ineficienţă a traficului şi cozi mari în spate pe Carol (dacă v-aţi pus vreodată problema).

Soluţii sunt:

- să dispară staţia de autobuze de pe Carol şi să fie instalată una mare la Piaţa Rosetti, în bucla aia plină de taxiuri şi maşini parcate aiurea.

- să se instaleze un mijloc de orientare a traficului pe ultimii câţiva metri înainte de intersecţie; cred că şi morcovii lui Oprescu ar funcţiona cât de cât, măcar să te facă să-ţi pui întrebări.

- să se lărgească bucla din centrul intersecţiei cu o bandă; şi dacă tot suntem aici, şi la intrarea pe Elisabeta trebuie să se întâmple acelaşi lucru: acum sunt două benzi pe primii cinci metri şi apoi trei. care-i faza cu asta?

Dar cel mai şi cel mai simplu ar fi să nu te bagi niciodată pe banda 1 la stop.

Încep să fie făcute amenajările pe Cuza, Titulescu şi Banu Manta. Pe sub pod se circulă deja şi este o adevărată plăcere. Este singurul loc din Bucureşti unde traficul rutier e foarte bun.

spune Sorin Oprescu

Unde adică? La Grozăveşti de exemplu văd constant blocaje pentru maşinile care coboară de pe Vasile Milea. Tot la Grozăveşti, pe sub pasaj, se respectă din părţi semnele de cedează trecerea şi semafoarele, de mă mir cum încă n-a trecut niciun tramvai peste nicio maşină.

acu’ un an la Grozăveşti. aia înaltă e clădirea primăriei, nu e ca şi cum domnul Oprescu e izolat de ce se întâmplă “în teren”.

În afară de faptul că “traficul rutier e foarte bun”, parcă scopul pasajului cunoscut acum drept pod* era să preia din traficul de pe Grant, acolo unde sunt blocajele adevărate. Ori asta încă nu se întâmplă, iar presa ori ne asigură că până la sfârşitul lui martie e gata, ori ne avertizează că e imposibil să se termine lucrările în aprilie dacă nu vine vremea bună.

Vă rog să mă contraziceţi dacă greşesc, dar ce sens are să vorbeşti la superlativ despre o lucrare care:

(1) nu e gata şi nu îşi îndeplineşte încă scopul iniţial.

(2) a blocat traficul în toate punctele prin care trece vreo 3 ani, iar acum că e semi-gata şi în sfârşit se circulă ca înainte, ne lăudăm cu traficul foarte bun dintr-o zonă care a fost întotdeauna ok-ish.

(3) a dus la schimbarea configuraţiei unor intersecţii a.î. avem acum blocaje mai mari ca înainte. să nu mai vorbim despre aberaţia cu sensul unic de pe splai, n-aveţi idee ce cozi se formează la 6 seara la ieşirea spre Crângaşi.

* Parcă podurile se construiau peste apă. Ştiu că e hipercorectitudine şi e trasă rău de păr, dar Podul Basarab există deja şi e o construcţie pietonală din zona gării cu acelaşi nume. A nu se confunda cu autostrada care este Pasajul Basarab.

Dacă pentru Pasajul Basarab am găsit rapid motive şi scuze pentru a ocoli zilnic zona timp de un an, construcţia Pasajului Mihai Bravu m-a luat complet pe nepregătite. Pentru a avea imaginea completă, am locuit fix unde au început lucrările vreo 20 de ani, iar în prezent tot am drum pe-acolo de câteva ori pe săptămână. Când am auzit la radio că pe 17 ianuarie încep lucrările, nu mi-a fost foarte clar despre ce e vorba. Unde? La intersecţia splaiului cu Mihai Bravu? Unde se varsă Mihai Bravu în Văcăreşti? But why? Traficul prin zonă n-a fost NICIODATĂ aglomerat, nici măcar în 2007-2008 când credeam cu toţii că o să ne sufocăm printre maşini.

- În primul rând, Şoseaua Mihai Bravu are 3-4 benzi pe sens în zonă (+/- maşini parcate).  E de două ori mai mult decât la Dristor sau la Dimitrov sau la Obor. E locul unde traficul îşi revine pentru cei care vin dinspre Obor spre Piaţa Sudului, pentru că după ce te chinui x intersecţii să treci de la 4 benzi la 2 la 3 şi înapoi, ai în sfârşit o porţiune considerabilă pe unde se circulă.

- Apoi, circulaţia pe Splaiul Unirii nu face probleme (decât poate la intersecţia cu Autovit). Pe-acolo se întrec nebunii ziua şi noaptea, pe-acolo poţi să mergi şi între trei benzi că nu e nici naiba, din simplul motiv că punctele de interes din zonă nu prea există.

- Intersecţia Văcăreşti cu Mihai Bravu a fost întotdeauna gândită acceptabil, şi din punct de vedere maşini, şi pentru RATB şi pentru pietoni. Ba chiar făcuseră nişte experimente cu semafoare şi fără de nu ştiam cum e mai bine. Poţi să întorci, ai verde intermitent pentru dreapta, ai semafor funcţional unde riscă cei fără prioritate să nu mai intre pe şosea. Sunt treceri de pietoni.

- Dacă e trafic mult undeva în zonă, e în alte locuri: la Piaţa Sudului, pe Bulevardul Tineretului, la Timpuri Noi. Când ascultam ştirea la radio tot încercam să îmi dau seama UNDE se va construi acest pasaj, pentru că încă mi se pare o investiţie inutilă.

Ce spun oficialităţile? Conform lui Ion Dedu, Şeful Direcţiei de Transporturi din Primăria Capitalei, pentru România Liberă:

Pasajul Mihai Bravu face parte din strategia de dezvoltare a Bucureştiului, care presupune prioritizarea circulaţiei pe inelul principal al oraşului. Adică pe traseul Basarab – Nicolae Titulescu – Iancu de Hunedoara – Ştefan cel Mare – Calea Văcăreşti – Şoseaua Olteniţei – Şoseaua Viilor – Tudor Vladimirescu – Panduri – Vasile Milea. În toate intersecţiile mari de pe acest traseu vom face pasaje supraterane sau subterane.

Corect gândit. Dar de ce să începi cu o intersecţie unde se circulă bine? La Piaţa Sudului e în continuare rupere, cu tot cu tramvaiul care trece prin mijlocul intersecţiei chiar când ai tu verde ca să o traversezi perpendicular. Pe Ştefan cel Mare şi pe Mihai Bravu (care cât de lungă e, tot a scăpat la enumerarea de mai sus) se împleticesc benzile cum explicam mai devreme. Cum e într-o dimineaţă normală la Perla în intersecţie? Cum e la Lizeanu? Cât stai în pasaj la Obor până să reuşeşti să ieşi înspre Dimitrov?

Construcţia va avea o lungime de 700 de metri şi patru benzi pe sens, va începe din Bulevardul Mihai Bravu, în dreptul staţiei de metrou, şi va traversa Splaiul Unirii şi intersecţia Văcăreşti.

Câte benzi pe sens?? Unu la mână, nu e nevoie de încă patru benzi pe sens. Doi la mână, să facem un calcul simplu: la intersecţia Mihai Bravu cu Văcăreşti avem în prezent 4 benzi şi o linie de tramvai care vin dinspre Vitan şi se varsă în Văcăreşti şi încă 3 benzi care vin dinspre Tineretului şi ajung tot în Văcăreşti cu direcţia Piaţa Sudului. Dacă mai adaugi patru, se fac deja 11 care ar trebui preluate de şoseaua Văcăreşti. Care n-are săraca decât 4 benzi, din care una e condamnată să meargă la stânga să intre în parcarea de la Sun Plaza. Mi-ar plăcea să văd intersecţia de la Piaţa Sudului în condiţiile astea. Mai ales că primăria anunţă 2000 de maşini pe sens în fiecare oră. Doar pe pasaj.

Din păcate lucrările au început deja şi urmează cel puţin un an de ambuteiaje şi rute ocolitoare.

În partea a doua vom încerca să găsim scurtături şi posibilităţi de ocolire a zonei cu maşina şi ne vom uita puţin şi peste lista de mijloace de transport care încă circulă pe-acolo. Îşi aduce aminte cineva câte luni din ultimii 6-7 ani a funcţionat de fapt tramvaiul 34?

Problema e că aveam la dispoziţie 45 de minute maaaaxim ca să ajung în Vatra Luminoasă. Ţinând cont că ieri era luni şi tăvălugul de la ora 18 era deja pe ţeavă, nu credeam că am prea multe şanse. De fapt la radio auzeam că bulevardele mari sunt blocate şi se circulă greu. Breaking news, zic eu.

Dar mi-a ieşit (click ca să le vedeţi mari)
18:14 – parcat maşina în Vatra Luminoasă, just on time

Dacă e să întrebi o prinţesă, cred că secretul e să ai curaj să îţi modifici planul de scurtături pe măsură ce vezi cum e traficul. Şi să nu te descurajezi dacă stai câte 5 minute la un stop, dacă ai gândit bine scurtătura ar trebui să fie singurul, hai unul din două dacă te aventurezi să traversezi oraşul.

PS Dacă era mai aglomerat, oare găseam şi scurtătură la scurtătura asta?