M-am plimbat de la Otopeni (ieşirea pe centură de pe DN1) până la intrarea pe Splaiul Unirii, plimbare care a durat maxim 20 de minute. Pentru că pe centură se merge lejer cu 100-120 la oră (atenţie, nu şi legal). N-am văzut niciun tir, dar porţiunile întinse de şosea cu două benzi ar fi rezolvat destul de lejer şi problema asta.

De fapt, n-am înţeles încă dacă sunt două benzi pe sens deja sau se mai lucrează pentru că marcajele lipsesc. În schimb, e loc, e asfalt proaspăt (cu unele excepţii, de obicei la intrările în oraş) şi nu îţi ţâţâie fundul de frica gropilor nici măcar cât pe Magheru. A fost o surpriză plăcută, cel puţin din punctul ăsta de vedere.

Cât despre cum mai arată de fapt centura, nu mi-e clar dacă zecile de clădiri şi spaţii industriale de acolo mai folosesc la ceva. Nici dacă ansamblurile rezidenţiale (sic!) sunt locuite sau neterminate, deşi la cât de pustiu e totul înclin spre a doua variantă. E aprope frumos înspre Voluntari unde şoseaua intră în pădure şi chiar interesant la intersecţia cu Autostrada Soarelui unde e totul luminat şi se vede oraşul de sus de pe un podeţ peste cine-ştie ce cale ferată, pârâu sau drum de ţară.

Aşa că, zic eu, centura e bună de folosit. Măcar pentru cineva care merge la mare dinspre Braşov sau Ploieşti sau pentru noi ăştia care vrem concediu doi într-unul şi ne aventurăm de la Constanţa la Sinaia uitând complet de traficul de Bucureşti. E bună şi de plimbare, dacă s-au epuizat bulevardele din oraş şi locurile de văzut avioane aterizând din apropierea Otopeniului.

Next time o iau în partea cealaltă — din Militari la Chitila şi mai departe.

Astăzi, se asfaltează din nou… aceeași intersecție, aceleași gropi:

Lucrurile poate ar fi fost mai puțin amuzante dacă intersecția cu pricina nu ar fi fost deja asfaltată cu totul acum un an. Iar ambele străzi care se întâlnesc aici fuseseră reparate complet în urmă cu doi ani. Cu alte cuvinte, același petec de pământ a “beneficiat” de cel puțin câte o asfaltare pe an, iar de la topirea zăpezii a fost peticit deja de trei ori…

După modul în care se lucrează și s-a lucrat până acum, este de așteptat ca aceste petice să reziste cam până la vară, după care urmează o nouă asfaltare generală — până la prima zăpadă mai serioasă, care va readuce în carosabil mult-iubitele noastre cratere, iar ciclul se reia la infinit. Și uite așa se învârt rotițele economiei, că doar firmele de reparații sunt printre cele mai profitabile în spațiul carpato-danubiano-pontic…

Totul bine și frumos, dar acum totuși e criză și avem nevoie de măsuri mai ambițioase, de idei noi care să relanseze economia — așa că guvernul ar trebui să ia în calcul și această opțiune: să nu mai asfaltăm nimic, nicăieri! Desigur, la prima vedere poate părea irațional, dar secretul constă în lansarea strategică pe piață a noului SUV de la producătorul național: Dacia Duster! Strategia este genială în simplitate: prin ordonanță de guvern, banii pentru drumuri se vor muta într-un fond special care va oferi tuturor românilor un ajutor financiar pentru achiziționarea unui Duster, sub sloganul “mașini pentru popor”; creșterea cererii la Mioveni va duce la crearea de noi locuri de muncă, și poate chiar extinderea prin deschiderea de fabrici în alte zone ale țării; după un interval scurt de câțiva ani, drumurile existente se vor fi resorbit cu totul, moment în care doar din taxele pe piese de schimb vor veni miliarde la buget.

În final, odată cu dispariția completă a asfaltului, vom crea mai mult spațiu verde în capitală și marile orașe, vom avea mai multe locuri de joacă pentru copii și se vor reface habitatele naturale pentru animale. Un viitor luminos în care toată lumea câștigă!

Ei bine, vestea bună e că s-a început peticirea. Ăia care construiesc de zor la Pasajul Basarab şi ţin Podul Grozăveşti blocat au turnat asfalt în prima zi lucrătoare a anului. Nu comentez că trebuia să fie gata circul la 2 luni după ce l-au început (pe 20 iulie), nici că s-au mai lăudat o dată prin decembrie că-i dau drumul. Măcar nu-i offroad.

Iar pe alte artere se mai blochează din când în când circulaţia pe o bandă şi stau nişte băieţi şi toarnă ceva. Nu e cea mai bună soluţie, adică na, din punctul meu de vedere n-ar fi trebuit să se simtă zăpada deloc, da’ măcar e ceva. S-au acoperit găuricile de la Muncii de deasupra pasajului, mai o crăpătură din aia lunguiaţă pe Mihai Bravu, mai o şină sărită de prin centru. Numai speed bumpurile au rămas cum le-a lăsat plugul când a trecut şi le-a scos din ţâţâni. Cu şuruburi din alea ieşite din asfalt şi bucăţi aruncate între maşinile parcate. Singura concluzie raţională e că nu mai vrem zăpadă. Nu suntem în stare.