Oricum, lăsând la o parte cele două exemple neconcludente, mă gândeam că e un fapt din trafic să construieşti din ce în ce mai multe drumuri care să deservească mai mulţi posesori de maşini, doar ca să descoperi după inaugurare că traficul se mişcă la fel de prost. Nu mă refer la drumuri trântite aiurea, ci la cele mai utile pe care ţi le poţi imagina, să zicem autostrada spre mare.

În 2004 era în construcţie şi nu se deschisese nici un segment, în 2005 aveam A2 până la Lehliu şi era full de maşini care se grăbeau spre mare. Unde exact erau maşinile astea înainte să existe autostrada?

Simplu. E ca în cazul nevoilor create artificial de societate (NU, n-ai nevoie de noul iPhone): dacă ai pe unde să circuli, atunci vei circula. Dacă există drumuri practicabile, atunci mai mulţi şoferi vor simţi nevoia să le folosească, dacă nu sunt drumuri, atunci vor găsi o altă soluţie (metrou, plimbare pe jos etc).

Şi acum vine întrebarea:

Nu cumva frenezia construcţiilor din Bucureşti va duce la congestionarea traficului (adică mai mult decât este deja, zic)? Nu cumva podurile, pasajele, centurile, străzile largi, bulevardul Uranus vor avea efectul de a convinge bucureştenii că e ok să ieşi cu maşina şi s-o duci peste tot? Nu cumva, în loc să se circule mai bine, se va circula mult mai prost?

Revino luni pentru încă o consecinţă nevăzută a încercărilor de fluidizare a traficului

- Gropi. Multe şi pe unde nici cu gândul nu gândeşti. Ciudat că în urma unor cercetări efectuate minuţios ieri în plimbare, sectorul 4 pare aproape neafectat de topirea zăpezii, în timp ce în restul oraşului e cu huţa pe lângă şinele de tramvai, prin mijlocul intersecţiilor şi pe toate benzile. Între timp, la mine pe stradă unde nu bate soarele deloc e încă gheaţă.

- Motociclişti. A se trece urgent în summer-mode. Nu că în mod normal n-ar trebui să ne asigurăm la fiecare manevră, dar în oricare din momentele alea când ai senzaţia că ştii ce se întâmplă poate să apară un personaj pe două roţi. Şi dacă noi n-avem grijă, atunci cine?

- Ture de noapte. Pentru că e cool. Adevărul e că e mişto să te plimbi când e liber şi cu geamul deschis. Dar dacă asta implică mers mult prea tare, slalom printre benzi şi prea puţină experienţă e de rău. Aş încerca să stau departe de băieţii ăştia, mai ales dacă au super maşini cu garda prea joasă ca să iasă pe zăpadă.

- Începători & şoferi de weekend. Nu numai în weekend, bineînţeles. Dar e momentul în care toată lumea iese la plimbare, că doar e soare şi frumos şi în parc se merge cu maşina. Parcări supra-aglomerate, manevre dubioase şi lipsă de atenţie.

- Radare. Peste tot. Noaptea la intrarea în Pasajul Muncii, ziua la Baba Novac, pe splai, pe Vitan Bârzeşti şi la intrarea în Pasajul de la Universitate. Pe principiul you think you know, but you have no idea. Nu ştiu dacă să mă enervez mai tare că mă aştept la o scrisorică acasă, deşi aveam maxim 5-10 km peste viteza legală şi era gol în jur, sau că maşinile de poliţie blochează circulaţia şi trotuarele. Hm?

- Anvelope de vară. Le schimbăm peste vreo două săptămâni. Nu de alta, dar ieri la 20 de grade parcă mergeam pe şenile, nu pe roţi.

- Aglomeraţie la spălătorie. Eu am rezolvat-o într-o zi în care ningea. E bine. Oricum ar fi, e momentul să dai jos jegul de iarnă, să bată soarele prin geamuri şi să nu fie praf pe bord. Dacă nu ţi se distinge numărul sau nu vezi prin lunetă, e deja târziu.

- Spălători de parbrize. S-au întors. Săptămâna trecută veneam fix de la spălătorie şi s-a gândit un băiat că am nevoie de apă cu jeg pe parbriz. Fără să întrebe, normal, şi la încă minus-ceva-grade. No mercy.

Nu în ultimul rând, să mai ieşim din oraş, zic. Valea Prahovei aşteaptă să fie agloemerată, Bucureştiul aşteaptă să respire.

M-am plimbat de la Otopeni (ieşirea pe centură de pe DN1) până la intrarea pe Splaiul Unirii, plimbare care a durat maxim 20 de minute. Pentru că pe centură se merge lejer cu 100-120 la oră (atenţie, nu şi legal). N-am văzut niciun tir, dar porţiunile întinse de şosea cu două benzi ar fi rezolvat destul de lejer şi problema asta.

De fapt, n-am înţeles încă dacă sunt două benzi pe sens deja sau se mai lucrează pentru că marcajele lipsesc. În schimb, e loc, e asfalt proaspăt (cu unele excepţii, de obicei la intrările în oraş) şi nu îţi ţâţâie fundul de frica gropilor nici măcar cât pe Magheru. A fost o surpriză plăcută, cel puţin din punctul ăsta de vedere.

Cât despre cum mai arată de fapt centura, nu mi-e clar dacă zecile de clădiri şi spaţii industriale de acolo mai folosesc la ceva. Nici dacă ansamblurile rezidenţiale (sic!) sunt locuite sau neterminate, deşi la cât de pustiu e totul înclin spre a doua variantă. E aprope frumos înspre Voluntari unde şoseaua intră în pădure şi chiar interesant la intersecţia cu Autostrada Soarelui unde e totul luminat şi se vede oraşul de sus de pe un podeţ peste cine-ştie ce cale ferată, pârâu sau drum de ţară.

Aşa că, zic eu, centura e bună de folosit. Măcar pentru cineva care merge la mare dinspre Braşov sau Ploieşti sau pentru noi ăştia care vrem concediu doi într-unul şi ne aventurăm de la Constanţa la Sinaia uitând complet de traficul de Bucureşti. E bună şi de plimbare, dacă s-au epuizat bulevardele din oraş şi locurile de văzut avioane aterizând din apropierea Otopeniului.

Next time o iau în partea cealaltă — din Militari la Chitila şi mai departe.

Astăzi, se asfaltează din nou… aceeași intersecție, aceleași gropi:

Lucrurile poate ar fi fost mai puțin amuzante dacă intersecția cu pricina nu ar fi fost deja asfaltată cu totul acum un an. Iar ambele străzi care se întâlnesc aici fuseseră reparate complet în urmă cu doi ani. Cu alte cuvinte, același petec de pământ a “beneficiat” de cel puțin câte o asfaltare pe an, iar de la topirea zăpezii a fost peticit deja de trei ori…

După modul în care se lucrează și s-a lucrat până acum, este de așteptat ca aceste petice să reziste cam până la vară, după care urmează o nouă asfaltare generală — până la prima zăpadă mai serioasă, care va readuce în carosabil mult-iubitele noastre cratere, iar ciclul se reia la infinit. Și uite așa se învârt rotițele economiei, că doar firmele de reparații sunt printre cele mai profitabile în spațiul carpato-danubiano-pontic…

Totul bine și frumos, dar acum totuși e criză și avem nevoie de măsuri mai ambițioase, de idei noi care să relanseze economia — așa că guvernul ar trebui să ia în calcul și această opțiune: să nu mai asfaltăm nimic, nicăieri! Desigur, la prima vedere poate părea irațional, dar secretul constă în lansarea strategică pe piață a noului SUV de la producătorul național: Dacia Duster! Strategia este genială în simplitate: prin ordonanță de guvern, banii pentru drumuri se vor muta într-un fond special care va oferi tuturor românilor un ajutor financiar pentru achiziționarea unui Duster, sub sloganul “mașini pentru popor”; creșterea cererii la Mioveni va duce la crearea de noi locuri de muncă, și poate chiar extinderea prin deschiderea de fabrici în alte zone ale țării; după un interval scurt de câțiva ani, drumurile existente se vor fi resorbit cu totul, moment în care doar din taxele pe piese de schimb vor veni miliarde la buget.

În final, odată cu dispariția completă a asfaltului, vom crea mai mult spațiu verde în capitală și marile orașe, vom avea mai multe locuri de joacă pentru copii și se vor reface habitatele naturale pentru animale. Un viitor luminos în care toată lumea câștigă!

Ei bine, vestea bună e că s-a început peticirea. Ăia care construiesc de zor la Pasajul Basarab şi ţin Podul Grozăveşti blocat au turnat asfalt în prima zi lucrătoare a anului. Nu comentez că trebuia să fie gata circul la 2 luni după ce l-au început (pe 20 iulie), nici că s-au mai lăudat o dată prin decembrie că-i dau drumul. Măcar nu-i offroad.

Iar pe alte artere se mai blochează din când în când circulaţia pe o bandă şi stau nişte băieţi şi toarnă ceva. Nu e cea mai bună soluţie, adică na, din punctul meu de vedere n-ar fi trebuit să se simtă zăpada deloc, da’ măcar e ceva. S-au acoperit găuricile de la Muncii de deasupra pasajului, mai o crăpătură din aia lunguiaţă pe Mihai Bravu, mai o şină sărită de prin centru. Numai speed bumpurile au rămas cum le-a lăsat plugul când a trecut şi le-a scos din ţâţâni. Cu şuruburi din alea ieşite din asfalt şi bucăţi aruncate între maşinile parcate. Singura concluzie raţională e că nu mai vrem zăpadă. Nu suntem în stare.