But I can go anywhere

Văzut prin oraş acum ceva vreme. Mi se pare că se aplică şi-n viaţă, apropo de de cât de mult ne agităm pentru nimic. Şi în particular în oraş, nu pentru un Patrol, dar pentru o maşină mică. De ce să îţi cumperi o maşină puternică pentru Bucureşti, când nu-ţi trebuie decât un amărât de Matiz? De ce să-ţi iei un Lambo când nu-i trece garda de gropi şi borduri?

Citeam de un experiment făcut în Danemarca, cred, într-un oraş cu probleme cu parcarea. Cam ca în Bucureşti probabil. În loc să construiască parcări, primăria a micşorat numărul de locuri de parcare din zona centrală. A lărgit străzi eliminând parcarea la marginea drumului, a transformat parcările în spic în parcări pe lângă trotuar etc. Rezultatul? Trafic mai puţin aglomerat. Pentru că într-o societate civilizată, dacă n-ai unde să laşi maşina, nu pleci cu ea de-acasă — motiv pentru care acelaşi experiment n-ar funcţiona deloc în Bucureşti.

În schimb reversul are şanse de “reuşită”. Acolo unde se construiesc parcări (să zicem la Universitate), traficul va deveni cu atât mai intens. Paradoxal dar perfect adevărat. Pentru că şoferii bucureşteni vor înţelege că au unde să parcheze şi că prin urmare e în regulă să vină cu maşina în centru. Ergo aglomeraţie pe străzi şi în intersecţii.

Amuzant, nu-i aşa? Nu zic că nu e nevoie de parcări, dar hai să trântim vreo 3-4 în zone semi-centrale, să ne lăsăm maşinile acolo şi să lăsăm centrul să respire. Am mai zis-o de curând, dar taxa pentru circulaţie în centrul oraşului nu mi se mai pare deloc SF.

Oricum, lăsând la o parte cele două exemple neconcludente, mă gândeam că e un fapt din trafic să construieşti din ce în ce mai multe drumuri care să deservească mai mulţi posesori de maşini, doar ca să descoperi după inaugurare că traficul se mişcă la fel de prost. Nu mă refer la drumuri trântite aiurea, ci la cele mai utile pe care ţi le poţi imagina, să zicem autostrada spre mare.

În 2004 era în construcţie şi nu se deschisese nici un segment, în 2005 aveam A2 până la Lehliu şi era full de maşini care se grăbeau spre mare. Unde exact erau maşinile astea înainte să existe autostrada?

Simplu. E ca în cazul nevoilor create artificial de societate (NU, n-ai nevoie de noul iPhone): dacă ai pe unde să circuli, atunci vei circula. Dacă există drumuri practicabile, atunci mai mulţi şoferi vor simţi nevoia să le folosească, dacă nu sunt drumuri, atunci vor găsi o altă soluţie (metrou, plimbare pe jos etc).

Şi acum vine întrebarea:

Nu cumva frenezia construcţiilor din Bucureşti va duce la congestionarea traficului (adică mai mult decât este deja, zic)? Nu cumva podurile, pasajele, centurile, străzile largi, bulevardul Uranus vor avea efectul de a convinge bucureştenii că e ok să ieşi cu maşina şi s-o duci peste tot? Nu cumva, în loc să se circule mai bine, se va circula mult mai prost?

Revino luni pentru încă o consecinţă nevăzută a încercărilor de fluidizare a traficului

Dar nu-i nimic! Se va construi pasajul. Peste vreo trei ani traficul va fi perfect în zonă: nici urmă de cozi, nici urmă de semafoare duble pentru acelaşi răhăţel de bandă. Vom trece ca vântul şi ca gândul dinspre Vitan înspre Big, pe patru benzi mari şi late şi alte patru înapoi.

Acum să ne oprim puţin şi să gândim: acum jumătate de an, când construcţia încă nu începuse, cum anume era traficul în zonă? EXACT. Patru benzi pe sens, nicio problemă majoră (poate doar pe ploaie şi în zilele fără soţ). Nevoia nu exista, dar nu-i nimic — am creat-o şi acum o rezolvăm eroic.

În trei ani vom uita cum se circula înainte de şantier, iar deschiderea pasajului va veni ca o mană cerească. Abia aştept.

• Sunt foarte puţini elevi şi studenţi care conduc, măcar din considerente de vârstă.
• Profesorii nu au toţi program de la 9 dimineaţa, ba chiar obişnuiesc să ajungă la lucru fie cu noaptea în cap, fie spre după-amiază.
• Există părinţi care îşi duc copiii la şcoală — adevărat, dar pe vremea mea şcoala începea undeva pe la 7:30, în niciun caz aproape de ora 9.
• Dacă ridici ochii într-o intersecţie şi te uiţi la ceilalţi traficanţi vei observa că majoritatea merge singură în maşină şi nu are faţă de puber.

Acestea fiind spuse, tragem concluzia că de la 15 septembrie nu se mai poate respira în Bucureşti fix din cauza celor care au program de la 9 dimineaţa, care trebuie să se prezinte frumos îmbărcaţi la serviciu, care se grăbesc spre o clădire de birouri de prin vreun complex imobiliar, care îşi permit să meargă singuri în maşină — da! oraşul se aglomerează din cauza corporatiştilor.

Dar corporatiştii lucrează şi vara, vei argumenta mirat. Corect. Numai că vara corporatiştii îşi iau şi concediu, de obicei în grup. Îi vezi pe la ştiri blocaţi pe A2, pe Facebook în poze de pe un Transfăgărăşan aglomerat, îi auzi că dispar câte două săptămâni în Tenerife.

De la 15 septembrie însă, e cu totul altă poveste. Probabil că avem în sânge microbul back-to-school, sau poate e doar o chestie de vreme, dar toamna parcă toată lumea lucrează mai cu spor. Începi să te trezeşti mai devreme pentru că nu mai pierzi nopţile în oraş, îţi propui obiective profesionale noi, poate chiar ai făcut o schimbare de carieră. Raţional vorbind, pur şi simplu ai mai multă treabă prin oraş, pentru că odată ce se întoarce lumea din vacanţă, se reiau şi activităţile comerciale curente.

Aşa că, dragi prieteni traficanţi de Bucureşti — săracii copii n-au nicio vină. Nici profesorii. Nici studenţii din provincie. Oraşul e aglomerat din cauza unor oameni ca noi: care au treabă, care se grăbesc şi pentru care toamna înseamnă bună dimineaţa.

Drum bun prin oraş în dimineaţa asta!

Ieri am prins loc la bulevard, acolo unde nimeni nu se incumeta sa intre, ca ar fi trebuit sa treaca de zapada impinsa de pe carosabil. Azi am avut unele mici probleme la iesire dupa care am dat de…

Vedeti daca mai recunoasteti zonele.

A se observa ultima poza, singurul utilaj de deszapezire vazut de mine azi pe strazi, care nu era pe strada ci pe trotuar. Salutari Primariei!

“Ba, nu stii sa conduci. Te sperie urcatul la volan si cea mai buna chestie pe care ai putea-o face e sa iti lasi masina la marginea orasului si sa o iei la pas. De fapt, si mai bine, ai putea sa nu vii aici. Nu te obliga nimeni sa te murdaresti in orasul asta imputit si poluat. Iti strici sanatatea, iti garantez. Bucurestenii sunt toti nesimtiti. Nu trebuie sa vii in Bucuresti pentru a te uita la emisiunile lui Mircea Badea, ai televiziune prin cablu si la tine in sat, tehnologia a evoluat. Oricum tu esti superior si nu trebuie sa te irosesti aici. Iti omori neuronii. Lasa-ne pe noi sa traim in cocina”.

Semneaza “Cineva-nenascut-in-Bucuresti-dar-satul-de-ifose“.

Saptamana trecuta am fost in Moldova (a noastra, nu a lor). Toata Moldova, pana la Radauti chiar. Sunt doua categorii de Moldova din punct de vedere al traficului: Moldova avansata si aialalta. Despre aia avansata o sa aduc aminte atunci cand o sa imi revina cheful de continuat un anume articol ce sta de ceva vreme in draft. Acu’ e vorba despre aialalta. Este o Moldova arhaica, cum ar zice Busu, o Moldova in care semafoarele exista doar pentru ca dau bine, in care se conduce cu barbia deasupra volanului si in care daciile berline inca ruleaza.

Poate cel mai reprezentativ dintre orasele Moldovei asteia este Falticeni. Falticeni este ca un ghimpe in drumul misto care este E85. De fapt E85 nici nu e misto in zona aia. Si-au dat seama ca nu au de ce sa il faca misto si acolo. Falticeniul  are un trafic ca in Bucuresti. Nu are in schimb pietonii si masinile din Bucuresti. Exista doar aglomeratie, aglomeratie intretinuta de catre traficanti participantii la trafic care doar par multi. Falticeniul e strabatut de un traseu sinuos pe care se blocheaza tot traficul de pe E85. De fapt cred ca asta e motivul pentru care e atat de aglomerata zona, exista Falticeni in drum. (De pe acum ar trebui sa fi inteles deja ca Falticeniul este mai tare chiar decat Chuck Norris). Drumul prin Falticeni are o singura banda pe sens, marginita de masini parcate pe dreapta si de scuar pe partea stanga. Standard, zic eu. Circulatia se face bara la bara. Din cand in cand apar, inevitabil, si intersectii. In Bucuresti, e destul de simplu, sunt destui care lasa loc celor care vor sa traverseze intersectia perpendicular pe directia lor de mers, chiar daca au prioritate, atunci cand vad ca nu au unde sa mearga mai departe (poate nu o fac toti  dar o fac destui). Ei, in Falticeni nu numai ca soferii nu fac asa ceva dar chiar atunci cand cineva o face (adica eu), cei carora le dai prioritate nu stiu ce sa faca si raman blocati.  Le-am dat flashuri, le-am facut semn cu mana, ei “nu si nu – batman, batman”, preferau sa ma astepte pe mine sa avansez si sa blochez intersectia. Dupa claxoane repetate  am inaintat. Si am blocat-o.

Se mergea in stilul “a intaia, frana, a intaia, frana, a intaia”. La un moment dat prind cam 30 la ora. Uuuu. 40! Misto! Din fata unei dube parcate apare un cap. Ma uit pe jos, marcaj de trecere. In spatele meu era o masina destul de departe. Pana mea, sa ii dau omului prioritate. Franez moderat. Posesorul capului traverseaza din dreapta masinii spre stanga ei. Cand ajunge in dreptul meu, al soferului, ma uit in oglinda si vad o antichitate de Dacie venind inspre mine incet dar sigur. “Grrrr!” A intaia, ambreiaj, incep deplasarea si BUF! MA trezesc un metru mai in fata, direct pe trecere, pe unde trecuse ala mai ‘nainte. “Cacat, sa vezi ca stau in fundul Moldovei sa rezolv rahatul asta” Trag undeva pe dreapta, imi linistesc colegul nedumerit “Ce a fost asta?” “Ne-a lovit unul”. Pun avariile, ma dau jos si prima chestie pe care o vad e fata tampa si zambitoare a lu’ ala de la volan.  (Recunosc ca mi-a dat prin cap sa scot sprayul dar nu stiam pe unde l-am pus). Ma uit la masina lui, nimic. Ma uit la mine, numarul indoit (e in spoiler).  Zambaretul ma intreaba “acum ce facem?” “Ce sa facem? Mergem mai departe.” si arat directia inainte. “Unde mai departe”. “Pana mea! Nu stiu, fiecare la treaba lui”. Ala ramane perplex. Il ignor si ma sui in masina. De ce s-a mirat, nu stiu. De ce ar fi trebuit sa stau? Unii oameni cred ca au prea mult timp liber.

Poate de aia bucurestenii vor plati cel mai mic RCA la anu’, conduc defensiv si in caz de accidente minore nu isi bat capul. Pentru ca, in ciuda aglomeratiei din oras, accidentele sunt putine. Stiu ca toti musafirii straini se mira de starea asta, “uite cum se circula la voi! E de mirare ca nu sunt accidente. Uimitor!”. Am fost in Spania acum vreo 2 sau 3 ani si cred ca jumatate din masini aveau indoituri in aripi sau in usi. Asa ceva nu vezi in Bucuresti. Cand ma duc la Constanta ma simt ca la “ratele si vanatorii”, trebuie sa ma feresc de toti papagalii care intorc pe unde li se nazare sau care schimba benzile ca pe mosia lu’ ta-su. In Galati la fel… Parca ar fi orase de taximetristi. In Brasov nu e la fel insa unul nu te fereste daca ai facut o greseala sau unu’ nu iti face loc daca te-ai incadrat gresit. Dumnezeu cu mila! Claxoane, invitatii la felatii… Timisoara la fel, mai putin invitatiile.

De aia, de departe, orasul din Romania in care imi place cel mai mult sa conduc este Bucuresti. Daca nu ar fi taximetristii care sa il strice, ar fi chiar un trafic ideal (tinand seama de aglomeratie). Si brasovenii, constantenii si galatenii, chiar si cu numere de B.