În schimb designerii de maşini nu ştiu ce învârt. Nu numai că există deja sute şi zeci de mii de modele care fac acelaşi lucru, numai că se cheamă altfel, dar cele noi sunt mai urâte ca niciodată. Nu sunt un fan, trebuie să recunosc, nici al prezentărilor de modă, nici al maşinilor — adică noaptea când nu pot să adorm mai degrabă mă uit la un film sau citesc beletristică decât să mă învârt pe net după poze cu haine şi maşini. Şi totuşi.

M-am trezit zilele trecute în drum spre serviciu în spatele noului Chevrolet Spark. De ceeee? De ce arată ca un extraterestru cu grila aia imensă pe faţă de zici că a moştenit-o de la fraţii mai mari şi americani? De ce are becurile din spate ridicate de parcă îl trage cineva de fund în sus? Mai ales, de ce scrie pe el SPARK 1.5 când eu nu găsesc nicăieri pe net modele mai mari de 1.2? Jur că văd o bunică conducând unul verde brotăcel (culoare super pentru maşini, nu ziceţi?) şi strecurându-se printre benzi la semafor. Aaaah.

Şi apoi sunt ăştia de la Ford. Pentru mine au fost întotdeauna o marcă respectabilă. Maşini bune şi trainice, design oke, foarte pe gustul meu la primele generaţii chiar. Şi-apoi a venit generaţia a treia. Ţin minte cum m-am crucit acum un an când am văzut la Top Gear cum arată noua Fiesta.  M-am uitat şi a doua oară şi excluzând din nou varianta verde brotăcel am zis ok, era nevoie de un facelift. Numai că băieţii au mers mai departe şi fac şi un nou Focus, care îmi pare rău, dar este tot ce n-ar trebui să fie un Focus la nivel de design. Iar ce mă roade cel mai tare e fontul pe care îl folosesc acum pentru eticheta cu modelul de pe fundul autovehiculului. Like what’s that supposed to be? Aaaaah.

În sfârşit, mai am o dramă. Ce vrea Ford Kuga să fie? Un fel de Focus dar mai offroadish, ok. Au mai încercat şi alţii, degeaba. E useless, e fără sens, e pe lângă, e urât. Mai departe mai ziceţi şi voi.

Disclaimer: în articolul ăsta vorbim doar despre design.

- Dacie albă, 1900 hăhăhă, din aia de abia se mai ţine. Număr de MAI. Cu băeţii în ea. Adică nişte cocărdei în uniformă care o ambalează până la dumnezeu imediat ce scapă de stop. Şi cu salivă la colţurile gurii atunci când treci pe lângă ei.

- Nebuna. Ford Escort mov. Ochelari de soare, muzică foarte tare, motor foarte zgomotos. Număr cu ZZZ. Gagica merge foarte bine, da’ mă sperie de fiecare dată.

- Corporatistul. Din spate e un Golf un pic tunat, cu evacuare preparată. Un stiker galben pe fund, ca orice Golf negru care se respectă. La volan un băiat la costum, abia trezit din somn sau beţie. Se opreşte undeva pe la Unirea.

- Motociclistul cu iapa portocalie care mă depăşeşte întotdeauna la deal, întotdeauna pe dreapta.

- Motociclistul pe care scrie slick de sus până jos care se strecoară printre maşini la semafor.

- Baştanul cu X6 negru, număr provizoriu de Ilfov care se opreşte pleaşcă în mijlocul bulevardului de fiţe, ca să facă stânga peste linia dublă continuă. Zilnic. Uneori îi iese. Din trei mişcări pentru că, newsflash, un X6 e mare şi are nevoie de mai mult de două benzi ca să întoarcă.

- Nenea cu merţan limuzină care coboară dealul Cotroceni cu cel mai calm zâmbet din lume. Şi ascultă Mozart şi Beethoven, uneori tare, mai ales atunci când se stă şi aude tot poporul.

To be updated. Mai are cineva din ăştia?