Există un motiv pentru care anvelope se clasifică în de vară şi de iarnă (şi all season, dar alea nu intră în discuţie când eşti şofer serios). Iar raţionamentul din spate nu sună deloc ceva de genul: avem un tip de anvelope mai basic şi mai ieftin şi pentru cei care-şi permit avem şi unele care se descurcă bine şi pe zăpadă şi noroi.

Cu alte cuvinte, anvelopele de iarnă nu sunt versiunea de top a celor de vară, ci sunt concepute pentru a fi folosite doar iarna.

Conform aceluiaşi raţionament, anvelopele de vară se împrietenesc mai uşor cu asfaltul la temperaturi înalte. În primul rând, aderenţa la sol e mai bună. Dacă ai fost vreodată în situaţia de a pune o frână bruscă pe asfalt, la temperaturi cât de cât mari şi cu anvelope de iarnă, ai observat probabil că acestea se comportă ca o gumă de mestecat: nu se “lipesc” cum trebuie de asfalt şi în final e ca şi cum n-ai avea frâne.

Anvelopele de vară au striaţii mai puţine şi mai subţiri şi trebuie să fie confecţionate dintr-un cauciuc dur. Motivul e simplu: trebuie să reziste la temperaturi foarte mari fără să se înmoaie.

Vei oserva că distanţa de frânare scade, şi odată cu ea creşte siguranţa în trafic. De asemenea, pe termen lung, uzura e mai mică: anvelopele de iarnă se vor înmuia la contactul cu asfaltul încins şi se vor uza rapid în timpul verii.

Dacă iarna se recomandă anvelope cu lăţimea cât mai mică, pentru a “tăia” zăpada, vara e valabil opusul: cu cât mai late anvelopele, cu atât mai bine. Sigur că o schimbare de genul ăsta implică şi jante noi pentru fiecare sezon, ceea ce duce la creşterea considerabilă a bugetului.

Am trecut azi la anvelopele de vară. E cald de vreo 2-3 săptămâni dar n-am avut încredere că nu mai vine vreun îngheţ. În plus, conform proiectului de lege intens discutat la începutul iernii, trebuie să avem cauciucri de iarnă montate de la 1 noiembrie până la 31 martie. 120 de lei toată şmecheria, cu anvelopele de anul trecut, bineînţeles.

- Gropi. Multe şi pe unde nici cu gândul nu gândeşti. Ciudat că în urma unor cercetări efectuate minuţios ieri în plimbare, sectorul 4 pare aproape neafectat de topirea zăpezii, în timp ce în restul oraşului e cu huţa pe lângă şinele de tramvai, prin mijlocul intersecţiilor şi pe toate benzile. Între timp, la mine pe stradă unde nu bate soarele deloc e încă gheaţă.

- Motociclişti. A se trece urgent în summer-mode. Nu că în mod normal n-ar trebui să ne asigurăm la fiecare manevră, dar în oricare din momentele alea când ai senzaţia că ştii ce se întâmplă poate să apară un personaj pe două roţi. Şi dacă noi n-avem grijă, atunci cine?

- Ture de noapte. Pentru că e cool. Adevărul e că e mişto să te plimbi când e liber şi cu geamul deschis. Dar dacă asta implică mers mult prea tare, slalom printre benzi şi prea puţină experienţă e de rău. Aş încerca să stau departe de băieţii ăştia, mai ales dacă au super maşini cu garda prea joasă ca să iasă pe zăpadă.

- Începători & şoferi de weekend. Nu numai în weekend, bineînţeles. Dar e momentul în care toată lumea iese la plimbare, că doar e soare şi frumos şi în parc se merge cu maşina. Parcări supra-aglomerate, manevre dubioase şi lipsă de atenţie.

- Radare. Peste tot. Noaptea la intrarea în Pasajul Muncii, ziua la Baba Novac, pe splai, pe Vitan Bârzeşti şi la intrarea în Pasajul de la Universitate. Pe principiul you think you know, but you have no idea. Nu ştiu dacă să mă enervez mai tare că mă aştept la o scrisorică acasă, deşi aveam maxim 5-10 km peste viteza legală şi era gol în jur, sau că maşinile de poliţie blochează circulaţia şi trotuarele. Hm?

- Anvelope de vară. Le schimbăm peste vreo două săptămâni. Nu de alta, dar ieri la 20 de grade parcă mergeam pe şenile, nu pe roţi.

- Aglomeraţie la spălătorie. Eu am rezolvat-o într-o zi în care ningea. E bine. Oricum ar fi, e momentul să dai jos jegul de iarnă, să bată soarele prin geamuri şi să nu fie praf pe bord. Dacă nu ţi se distinge numărul sau nu vezi prin lunetă, e deja târziu.

- Spălători de parbrize. S-au întors. Săptămâna trecută veneam fix de la spălătorie şi s-a gândit un băiat că am nevoie de apă cu jeg pe parbriz. Fără să întrebe, normal, şi la încă minus-ceva-grade. No mercy.

Nu în ultimul rând, să mai ieşim din oraş, zic. Valea Prahovei aşteaptă să fie agloemerată, Bucureştiul aşteaptă să respire.

V-aţi gândit vreodată, în timp ce aşteptaţi cu nerăbdare în staţii, că tramvaiul, troleibuzul sau autobuzul nu întârzie din cauza neglijenţei personalului ITB?

Propagandă, clar. Imagini şocante pentru bucureştenii anilor 2000, clar. Măcar pentru secvenţele cu oameni agăţaţi de autobuze şi pentru lipsa de facto a traficului. Eu mă tot gândesc la nenea care şi-a pus vocea pe filmuleţ, dacă o mai fi trăit să vadă cum se circulă azi. Desigur, datorită vehicolelor, a ştrangulaţiei… (@Bukreş Blog)

Ooo, viaţa mea, ooo, maşinuţa mea. Mi-a rupt o lacrimă virtuală. Pentru maşinuţă, bineînţeles.

După ce citiţi, un singur comentariu femeiesc am: n-ai cum să-i spui unei doamne să parcheze cu spatele data viitoare. Femeile nu pot procesa informaţia asta, pentru că până înveţi să parchezi şi îţi dai seama că e de un miliard de ori mai uşor să parchezi cu spatele, pare ceva SF. Noi nu vedem maşinile cum le vedeţi voi, noi vedem bordul şi parbrizul, iar ce-i în spate e undeva departe în necunoscut. Nu ştim by default unde se termină maşina, nu ştim cum se învârte dacă tragem de volan. Nici măcar într-o simplă curbă nu realizăm că roţile din spate nu vor urma fix traiectoria roţilor din faţă (motiv pentru care doamna din poveste era convinsă că maşina o să intre cum plănuise ea).

Cât despre ce te poate învăţa un bărbat despre asta, e ca naiba. Nici cel mai potent instructor bărbat n-o să ştie să-i explice unei doamne din astea cum se parchează. Tre ori să vină o altă femeie şi să-i arate că se poate în limbaj feminin, ori să fie ea foarte motivată, feministă şi pasionată de volan. (@camionagiu)

Transfăgărăşan Winter Spikes. Filmuleţul meu favorit din ultima vreme. Cu dedicaţie băeţilor cărora le place să se dea noapte prin parcări. (@trafictube)

- În săptămâna cu gerul pământului mi-am abandonat maşina în parcare. Nu din proprie iniţiativă, dar n-am fost în ţară şi am folosit calea aerului, picioarele şi metroul badapestian — care seamănă cu cel bucureştean, de altfel, numai că au vagoane mai vechi.

- În ultimii 7 ani de condus aproape zilnic nu mi s-a întâmplat niciodată să nu pornească maşina. Fie ea românească, coreană, germană sau franţuzească. Chiar şi anul trecut, când iarna a durat mai mult, a fost mai grea şi maşina (aceeaşi) a stat în parcare mai mult timp, n-am dat niciodată o a doua cheie.

- Nu sunt chiar genul de şoferiţă care intră în panică dacă se strică ceva. Am schimbat roţi, pompez la cauciucuri on a regular basis, ştiu ce înseamnă când se aprinde un bec pe bord, ştiu ce şi unde e sub capotă, vizitez spălătorii, service-uri şi depozite de anvelope fără să mi se pară dubios că sunt singura femeie din peisaj. Cum spunea un nene odată: Băieţii vin cu mamele să-şi schimbe cauciucurile, fetele vin singure.

Şi totuşi când am revenit de la Budapesta şi am vrut să plec cu maşina în oraş, pur şi simplu n-a pornit. Erau 3 grade afară, deci nici vorbă de ger. E o maşină aproape nouă, deci nici vorbă de battery fail. Becurile de pe bord se aprindeau toate, deci mai greu cu presupunerile. What would pif do?

Păi pif a făcut exact ce-ar face orice femeie. A sunat un bărbat. I-a explicat ce se întâmplă şi problema s-a rezolvat în 5 minute. Ajută să îţi dai seama după zgomote unde anume se rupe firul, dar dacă mă pune cineva să povestesc despre electromotor, injectoare, bujii şi alte alea e mai greu. S-a râs. Am râs şi eu. Dar nu-i nimic, înseamnă că data viitoare voi şti ce să fac.

Pe această cale cerem un tutorial despre de ce nu pornesc maşinile iarna, pe înţelesul femeilor. Cu tot cu ce-i de făcut, mai ales dacă n-are cine să-ţi împingă maşina sau cum să ajungi la un service.

2. Ţine în maşină o lopată şi o mătură (sau perie). Dacă vara stau bine şi în portbagaj, pe perioada iernii ar trebui să le ai la îndemână – pe bancheta din spate, sub scaun, unde ai loc. Nu ştii niciodată când ai nevoie de ele şi nu poţi să deschizi portbagajul îngheţat.

3. Deszăpezeşte constant maşina. Chiar dacă nu ţi-ai cumpărat anvelope de iarnă şi nu ieşi în trafic, încearcă să o scoţi de sub zăpadă cât mai repede posibil. Dacă zăpada e proaspătă, e şi moale şi e mai uşor de dat jos decât un strat de gheaţă. Totuşi, nu arunca mormane de zăpadă în stradă sau pe locurile vecinilor.

4. Nu pleca cu maşina necurăţată. Nimic nu e mai periculos decât să nu vezi prin geamurile automobilului. Dă drumul la căldură şi curăţă luneta şi parbizul. Apoi şterge oglinzile, geamurile laterale şi neapărat farurile. Dacă ai timp, curăţă complet maşina – nu vrei să te trezeşti la semafor cu un munte de zăpadă pe parbriz, căzut de pe acoperiş.

5. Menţine temperatura constantă în maşină. Eu dau căldura la maxim până se încălzeşte şi se dezabureşte complet, apoi fac un pic de răcoare. Nu schimba temperatura brusc, pentru că se vor aburi geamurile la loc. De semenea, A/C-ul n-are niciun rost.

6. Circulă preventiv. Cascadoriile în trafic nu-şi au rostul pe timp de iarnă. Mergi cu viteză constantă, nu schimba brusc benzile şi lasă depăşirile de coloană pentru la vară. Încearcă să mergi pe unde vezi asfaltul – nu numai că sub zăpadă s-ar putea să fie un strat de polei, dar sarea aruncată de cei care curăţă vor transforma invariabil drumurile în schwaitzer, nu vrei să rămâi fără o roată în plin viscol.

7. Atenţie la frânele bruşte. Din aceeaşi serie, încearcă să frânezi în trepte pentru a evita alunecarea şi pentru a îi da timp celui din spate să facă aceeaşi manevră. Dacă tu ai cauciucuri de iarnă, nu înseamnă că şi celălalt e la fel de prevăzător. Chiar dacă îţi cunoşti maşina, iarna e alt animal – cauciucurile şi jantele sunt îngheţate, asfaltul la fel. Foloseşte pe cât posibil frâna de motor!

8. Nu te speria dacă derapezi. Frânează uşor pentru a nu ajunge în situaţia asta în primul rând, dar dacă simţi că pierzi controlul, întoarce uşor de volan în direcţia în care a luat-o şi maşina. Drifting is fun!! Dar nu pe stradă…

9. Ai grijă să ai destulă benzină în rezervor. Ştiu că s-a scumpit, dar iarna vremea nu e tocmai previzibilă. Chiar dacă nu pleci din oraş, există posibilitatea să rămâi blocat pe undeva şi nu, cerşitul de benzină în intersecţie nu e sexy. În perioada asta mă asigur că mai am 80-100 de km prin oraş până la zero, nu se ştie niciodată.

10. Dacă din cele de mai sus nu ai măcar anvelope de iarnă, ia metroul!! E mai sigur pentru toată lumea.

Avem însă o problemă: acu’ vreo 20 de minute la bordul maşinii mele germane erau 12 grade Celsius. Cu PLUS.

Azi am reuşit să îmi pun o lentilă de contact în mijlocul intersecţiei de la Piaţa Victoriei, la volan, desigur. Nu pentru că sunt debilă, de altfel nici nu eram sigură dacă am oglindă la parasolar, ci pentru că era să cadă.

PS Avem încălţări (adică anvelope) de iarnă. Nu de alta, dar dimineaţa sunt mult sub cele 7 grade regulamentare. Voi ce-aşteptaţi?

At least in Romania, when the snow starts melting, everybody is in shock and awe about the holes on the street, but then they start covering them and you can drive safely after a few weeks. In Belgium they would then try to find somebody to handle the disaster, which takes about 5 months, ‘cos they discuss it over and over again on TV, and when they finally hire a company, not only is everybody dissatisfied with the choice, but by the time they start covering the holes on the street, the white stuff is back.

via