Am reuşit să identific o parcare probabil privată, cu vreo 30 de locuri, despre care însă nu am reuşit să aflu detalii. În afară de asta, observ că lumea îşi abandonează maşinile pe trotuare. Circulaţia pietonilor părea să fie o problemă secundară, mai ales atunci când spaţiul liber lăsat de maşini pe trotuare e ocupat de cablurile tăiate de pe stâlpi — singura soluţie pentru cei care merg pe jos: linia de tramvai.

Până zilele trecute, când trotuarele din Pipera au primit tratament de Bucureşti: s-au montat stâlpi care blochează accesul maşinilor. Yay pentru pietoni, naşpa pentru şoferi, dar întrebarea mea e una singură: cum dumnezeii primăriei să investeşti în stâlpii lui papuc şi să laşi trotuarele să arate în continuare ca după bombardament?

Stâlpi pe trotuarele din Pipera

Trotuare bombardate în Pipera

Tare-i trist pentru că n-a putut baştanu’ să iasă din Pipera pentru weekendul prelungit. Că de asta voiam să mă amuz, podul din Pipera n-au reuşit să-l termine, dar pod de sâmbătă până marţi a făcut mai toată lumea.

Ştiu asta pentru că dimineaţă am traversat oraşul în 10 minute. Vâââjt de la un cap la altul, fără adormiţi şi nesimţiţi. Şi vestea bună e că mâine va fi la fel, ba chiar mai bine, mai liber, mai gol, mai curat, mai uscat.

Tare bine ar fi să dea o ninsoare ca să nu mai intre nimeni în oraş şi să fie gol încă nişte zile. Să rămână baştanul afară din Pipera. Oricum nu-l ajută podul dacă strada nu-i destul de lată pentru gipan.

În primul rând adresa este Şoseaua Pipera, nr. 49, e o clădire mare şi nouă, pe care scrie mare ce e. Adică Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV).

Partea frumoasă e că sunt cât de cât bine organizaţi. Au o parcare mare (gratis), multe ghişee cu număr de ordine şi xeroxiştii şi dactilografii vizavi. Şi mai bine ar fi fost să ofere ei servicii de genul ăsta, dar deocamdată e bine şi aşa.

Ce se întâmplă acolo? Se dau examene pentru permis, se eliberează permise, se schimbă permise atunci când expiră. În mod normal, cine nu are permis şi vine să-l ridice, vine pe jos, aşa că e important de ştiut că la DRPCIV Pipera se poate ajunge cu autobuzul 135 sau cu metroul până la staţia Aurel Vlaicu. Practic din Barbu Văcărescu, mergând spre Băneasa, se face dreapta la intersecţia cu şoseaua Pipera, iar clădirea e imediat pe stânga.

Tot acolo însă se înmatriculează şi maşinile. Numere noi, numere provizorii, numere pentru maşinile care ies din leasing (dacă nu au deja numere permanente, pentru că de când am intrat în UE, maşinile produse în comunitate primesc direct din astea). Iar vestea şi mai bună e că nu durează deloc mult: după depunerea actelor un număr (chiar şi preferenţial) sau un permis nou e gata în vreo 2 ore. S-a terminat cu plecatul acasă pe jos şi revenitul a doua zi!

Personal am avut o singură dată treabă acolo, pentru o preschimbare de număr. Veneam de la RAR din Voluntari şi am făcut prostia de a merge pe centură şi apoi prin Pipera. Drumul a durat cam de două ori mai mult decât eliberarea numerelor, chiar şi preferenţiale. În rest am auzit numai de bine, aşa că dacă mai are are cineva de povestit aventuri pozitive sau negative de la DRPCIV, formularul de comentarii e jos.

Joi seara trebuia să ajung de la Semănătoarea până pe o stradă din spate de la Antene. Adică Antenele 1,2 şi 3, sediul Intact. Rezervasem vreo juma de oră că m-am gândit că o să fie trafic, da’ n-a fost. 15 minute am făcut via Podul Grant şi Piaţa Presei. Până la intersecţia dinante de Antene, aia cu podul peste lac. Unde trebuia să mergem la stânga. Ceea ce nu s-a putut, că era interzis — în naivitatea mea aveam impresia că la ultima intersecţie din oraş, după ce mergi doi kilometri fără opţiuni la capitolul direcţie, ţi se oferă ceva posibilităţi. Apoi am presupus că dacă e interzis acolo e logic să fie liber la următoarea intersecţie, cu bulevardul Aerogării. Nimic mai greşit!! Dacă ai trecut de Piaţa Presei, nu prea mai ai opţiuni decât să ajungi până la aeroport.

Eu mă gândesc întotdeauna că dacă o manevră în trafic e logică, trebuie să fie şi legală. Adică dacă nu e niciun motiv practic pentru care ar putea fi interzisă, ar trebui să fie acceptată. Ei bine nu. După ce treci de aeroport ai două posibilităţi, ori te întorci pe sub pod (ceea ce mi s-a părut imposibil, având în vedere că şirul de maşini începea în parcare la Ikea) ori mergi spre Pipera-city şi nu mai ieşi în veci de-acolo.

Şi totuşi exact asta am făcut, sperând că există o altă ieşire din Pipera înafară de aia de la barieră. Foarte greşit!! Am stat cam o oră jumate în trafic pentru că se lucrează pe Erou Iancu Nicolae. Cu alte cuvinte, una din cele două străzi care merge spre Pipera e blocată, iar cealaltă e nonstop aglomerată.

Nu înţeleg cum poţi să ai un cartier fără străzi. Alea din Pipera nu sunt străzi. Sunt nişte alei, nişte ganguri între vile de trei etaje pe care o maşină mai lată nici nu încape! În Pipera nu sunt străzi, e fix o stradă, care începe la mall în Băneasa şi se termină în Colentina. De ce e blocată şoseaua Pipera de un an? Cine şi ce şi unde construieşte atât încât să blocheze o şosea care e calea principală de acces către un anumit punct (şoseaua Pipera, get it?). De ce nu se trage o bandă de asfalt din Pipera până la Herăstrău, prin câmp că tot e gol pe-acolo.

Apreciez faptul că se construieşte la pasajul Băneasa, cu toate reţinerile legate de data finalizării. Poate poate într-o zi s-o putea face şi stânga unde e normal să se poată. Îmi place cum s-au mişcat cu pasarelele de la intrarea pe DN1 (gata într-un an dacă îmi aduc bine aminte) şi-mi mai place că în ultima vreme parcă se circulă cât de cât. Dar ce faceţi oameni buni cu oraşul cu o singură stradă?

Parcă n-aş sta să recreez lista cu acte necesare, că e cam diferită în funcţie de situaţie. Oricum, ideea e că e foarte simplu. Te programezi la RAR într-o dimineaţă şi în juma de oră ai scăpat. Înainte de asta vei fi trecut pe la CEC să plăteşti două taxe şi pe la finanţe să iei autovehiculul pe rolul personal de impozite (sau cum mama lui îi zice). Apoi încerci să ajungi din Voluntari în Pipera. Pe centură de lucrează şi se circulă oricum ca la porci, în oraş e deja oră de vârf. Deci noroc!

E timp să îţi revezi dosarul cu acte şi să te gândeşti cam de ce copii ai mai avea nevoie. În Pipera au făcut pui băieţii deştepţi de la Udrişte, deci nu-i problemă. Îţi aranjază ei dosarul pentru 10 RON.

Iar la ghişeu… numerele noi vin în 2 ore şi alea la rând, şi alea preferenţiale, oamenii sunt zâmbitori şi binevoitori, mai ales când te anunţă că tocmai se dau numerele cu WCx, deci ar fi bine să îţi iei preferenţial. Dacă ai ce, că numere drăguţe nu mai avem demult.

My car is up for a face lift. Stricăciuni sunt mai multe, şi estetice şi de esenţă, iar toată treaba asta pare să dureze circa 1000 de ani. Azi în sfârşit a ajuns în service, după ce aseară a făcut vreo sută de kilometri aiurea prin oraş pe la marginea lui, doar cu mine, ca să nu mă uite.

Ne-am distrat testând jucăriile alea de pe Kiseleff, care nu funcţionează niciodată corect. La 60 arată 50, la 80 arată 75, asta pe sensul spre Arcul de Triumf, că pe partea cealaltă mai mult de 20 la oră se pare că n-aveam, hehe. Apoi, the classic: Otopeni şi retur, calea Victoriei, splai, roată la Palatul Parlamentului şi bd. Unirii cu căsoiul în oglinda din stânga. Parcă mergea mai bine, că ştia că azi în zori se termină distracţia.

Iar la 9:30 fix am parcat-o în curtea din Pipera unde aud că o să stea cel puţin 10 zile. Mai aud şi nenumărate lucruri bune despre mâinile pe care a picat, mai ales că sunt rapizi, ceea ce nu s-a prea adeverit. Dar bilanţ şi reclamă (pozitivă sau negativă) despre service facem la sfârşit. N-a plâns, deşi am dus-o la tăiere, la propriu.

Distracţia a început când mi-am dat seama că trebuie să ajung de singură înapoi în oraş. Aflasem că pot să iau un microbuz până la metrou, ceea ce ar fi rezolvat problema. Atâta că la metroul din Pipera n-am călcat în veci, nici în el şi nici pe lângă, cu niciun mijloc de transport. Din fericire, instinctul citadin nu mă înşeală niciodată şi am coborât fix în faţa gurii spre subteran, gură pe care însă n-am reperat-o fără ajutor şi numai după o plimbare extinsă prin faţa corporaţiilor din jur.

Stupid, butI got to see Pipera. Pipera care e o salată de murături asortate asezonată cu gropi, prin care se circulă gâtuit, cu străzi pe care abia încape o maşină, cu trotuare pe care ţi-e frică să mergi, cu zone prin care n-ai ce căuta cu piciorul şi cu scurtături inexistente. But, hei, living in the suburbs!