But I can go anywhere

Văzut prin oraş acum ceva vreme. Mi se pare că se aplică şi-n viaţă, apropo de de cât de mult ne agităm pentru nimic. Şi în particular în oraş, nu pentru un Patrol, dar pentru o maşină mică. De ce să îţi cumperi o maşină puternică pentru Bucureşti, când nu-ţi trebuie decât un amărât de Matiz? De ce să-ţi iei un Lambo când nu-i trece garda de gropi şi borduri?

Citeam de un experiment făcut în Danemarca, cred, într-un oraş cu probleme cu parcarea. Cam ca în Bucureşti probabil. În loc să construiască parcări, primăria a micşorat numărul de locuri de parcare din zona centrală. A lărgit străzi eliminând parcarea la marginea drumului, a transformat parcările în spic în parcări pe lângă trotuar etc. Rezultatul? Trafic mai puţin aglomerat. Pentru că într-o societate civilizată, dacă n-ai unde să laşi maşina, nu pleci cu ea de-acasă — motiv pentru care acelaşi experiment n-ar funcţiona deloc în Bucureşti.

În schimb reversul are şanse de “reuşită”. Acolo unde se construiesc parcări (să zicem la Universitate), traficul va deveni cu atât mai intens. Paradoxal dar perfect adevărat. Pentru că şoferii bucureşteni vor înţelege că au unde să parcheze şi că prin urmare e în regulă să vină cu maşina în centru. Ergo aglomeraţie pe străzi şi în intersecţii.

Amuzant, nu-i aşa? Nu zic că nu e nevoie de parcări, dar hai să trântim vreo 3-4 în zone semi-centrale, să ne lăsăm maşinile acolo şi să lăsăm centrul să respire. Am mai zis-o de curând, dar taxa pentru circulaţie în centrul oraşului nu mi se mai pare deloc SF.

Oricum, lăsând la o parte cele două exemple neconcludente, mă gândeam că e un fapt din trafic să construieşti din ce în ce mai multe drumuri care să deservească mai mulţi posesori de maşini, doar ca să descoperi după inaugurare că traficul se mişcă la fel de prost. Nu mă refer la drumuri trântite aiurea, ci la cele mai utile pe care ţi le poţi imagina, să zicem autostrada spre mare.

În 2004 era în construcţie şi nu se deschisese nici un segment, în 2005 aveam A2 până la Lehliu şi era full de maşini care se grăbeau spre mare. Unde exact erau maşinile astea înainte să existe autostrada?

Simplu. E ca în cazul nevoilor create artificial de societate (NU, n-ai nevoie de noul iPhone): dacă ai pe unde să circuli, atunci vei circula. Dacă există drumuri practicabile, atunci mai mulţi şoferi vor simţi nevoia să le folosească, dacă nu sunt drumuri, atunci vor găsi o altă soluţie (metrou, plimbare pe jos etc).

Şi acum vine întrebarea:

Nu cumva frenezia construcţiilor din Bucureşti va duce la congestionarea traficului (adică mai mult decât este deja, zic)? Nu cumva podurile, pasajele, centurile, străzile largi, bulevardul Uranus vor avea efectul de a convinge bucureştenii că e ok să ieşi cu maşina şi s-o duci peste tot? Nu cumva, în loc să se circule mai bine, se va circula mult mai prost?

Revino luni pentru încă o consecinţă nevăzută a încercărilor de fluidizare a traficului

A rămas imposibil, dar din cu totul alte motive: Bucureştiul nu e încă un oraş unde să te poţi plimba pe jos şi cu siguranţă transportul public nu e uşor şi plăcut de folosit.

Însă în ultima vreme, lucrurile se îmbunătăţesc: centrul vechi devine loc de promenadă, pieţele mari sunt amenajate pentru pietoni, răsar parcuri la colţ de bloc.

Ce ziceţi deci? Ar fi nevoie de o centură funcţională, de spaţii de parcare în zonele semi-centrale, de multă bunăvoinţă, dar şi ce frumos ar fi să nu mai avem un centru îngropat sub maşini.

2. Amenzile pe nivel de venit. Sau pe clase auto. Din simplul motiv că pentru mine o amendă de trei puncte înseamnă destui bani ca să fiu mult mai atentă a doua oară. Pentru un proprietar de Lambo nu e decât o ieşire în oraş. Trebuie să doară ca să nu mai treci de 200 pe autostradă data viitoare.

Ce ziceţi?

Mai mult, atenţia de care vorbim aici nu se reduce la direcţia în care îţi e îndreptată privirea, ci se referă mai ales la gândurile care îţi trec prin cap. Nu e de ajuns să priveşti înainte, trebuie să fii acolo şi cu urechile şi cu sinapsele, mai ales cu mâinile şi picioarele. Pentru că:

Dacă nu eşti cercetător ştiinţific, condusul e cel mai complicat lucru pe care îl vei face azi

Sunt două moduri în care îţi poate fi distrasă atenţia la volan:

1. Automatismele. Mai ales atunci când mergi pe acelaşi drum în fiecare zi există toate şansele să intri în transă şi să te trezeşti acasă fără nicio amintire relevantă despre drumul parcurs. Deşi este perfect normal, şi probabil că nici n-ai putea să traversezi oraşul dacă nu ai avea un automatism (ar fi prea complicat şi stresant pentru creier), e şi foarte periculos. Automatismele implică cunoştinţe pe care le ai deja, de exemplu despre starea drumului. Există posibilitatea ca neprevăzutul (maşini staţionate, gropi noi, copii care traversează aiurea) să nu fie înregistrat de creier şi să te transformi în vinovat fără să ştii ce s-a întâmplat de fapt.
Sfat: încearcă să te concentrezi atunci când conduci, chiar dacă ştii drumul foarte bine, chiar dacă eşti pe autostradă. Păstrează autimatismele pentru secvenţa de pedale, pentru schimbatul vitezei şi frână când vezi roşu în faţa ochilor. Nu presupune niciodată că drumul de azi va fi exact ca cel de ieri. Sau schimbă-l. Poate găseşti o scurtătură pe care nu şi-a imaginat-o încă nimeni.

2. Activităţile paralele. Vorbitul la telefon, chiar şi cu hands-free (!), e cea mai periculoasă dintre ele. N-am înţeles niciodată de ce e legal, din moment ce e dovedit ştiinţific că vorbitul (deci ideea de a te concentra la altceva în afara drumului) e mult mai dăunător decât condusul cu o mână. Creierul uman nu este conceput pentru multitasking! Pur şi simplu e imposibil să fii la fel de concentrat la două activităţi paralele, iar dacă vorbitul preia cea mai mare parte din acitivitatea cerebrală, pentru condus intră în funcţiune automatismele, iar asta ştim deja unde duce.

Dar nu este vorba numai de telefon. Evită să cauţi lucruri în geantă, să schimb cd-ul, să fumezi la volan şi altele. Concentrează-te pe condus. Dacă ai ajuns aici, înseamnă că îţi place, iar dacă îţi place n-ai nici un motiv să te bucuri de fiecare minut în maşină.

Sfat: trage pe dreapta dacă trebuie neapărat să răspunzi la telefon; poate pierzi cinci minute pe drum, dar salvezi o viaţă. Pregăteşte-te pentru orice călătorie cu muzică, apă, geamuri curate şi oglinzi aranjate înainte de a porni la drum. Bucură-te că eşti la volan şi ignoră alte activităţi. Nu, faptul că trăim într-un oraş supra-aglomerat unde mai mult se stă decât se merge nu e o scuză valabilă — pentru asta s-au inventat audiobooks.

Uite-aşa, revenind la faimosul meu tricou, Keep your mind on the road! ar fi fost un mesaj mai demn de luat în seamă. Pentru că de cele mai multe ori nu privirea îţi e distrasă de la drum, ci celelalte simţuri şi abilităţi necesare condusului.

Azi, 26 Martie 2010, ora 2:00AM, a inceput o campanie de constientizare a pericolului reprezentat de gropile din asfalt.

Campania consta in desenarea langa fiecare groapa a profilului unei persoane intinse pe asfalt, similar celor dintr-un accident mortal.

Au fost deja marcate in acest mod aproximativ 70 de gropi serioase din toate sectoarele Bucurestiului folosindu-se un spray cu vopsea nepermanenta.

Campania nu are in vedere victimele deja facute de gropile din asfalt dar trage un semnal de alarma despre urmarile tragice ce pot fi cauzate de acestea.

Campania nu este a motociclistilor pentru motociclisti, se adreseaza tuturor participantilor la trafic afectati de gropi si de catre carosabilul degradat.

Gropile existau, noi am marcat posibilitatea producerii de viitoare victime.

Daca in alt mod nu putem influenta autoritatile sa schimbe aceasta situatie, macar putem sa economisim banii de creta cheltuiti in ?favoarea? participantilor traficului rutier la marcarea accidententelor si, in acest mod, poate vor ramane mai multi bani pentru intretinerea strazilor.

Campania este simpla, non-agresiva, dar cu un impact puternic.
Alatura-te oriunde ai fi in tara si ia cu tine cand pleci de-acasa o creta sau o creta cerata, ori o vopsea nepermanenta si ?daruieste? fiecarei gropi din orasul tau conturul potentialei victimei pe care o asteapta.

Astfel, cei ce sunt in masura vor sesiza numarul impresionat al locurilor unde asfaltul este degradat si vor dispune repararea gropilor cauzatoare de victime!!!

Este important sa folositi momente ale zilei/noptii astfel incat sa nu deranjati traficul.

Deasemeni, folositi creta sau vopsea nepermanenta ca sa nu existe explicatii si dialoguri inutile cu politia.

Gropila este un altfel de shotron. Cineva, mai devreme sau mai tarziu va arunca piatra in el si va sari!

Folositi-l pe Gropila si semnalati locurile de pe carosabil din toata tara ce pot contribui la aparitia victimelor viitoare, poate asa vor fi mai putine.

Citatul este de pe motociclism.ro. Tot acolo veti gasi si fotografii cu marcaje deja efectuate.

Pentru ca ceea ce a patit prietenul nostru Qaz sa nu se mai intample si altora..

Joi seara trebuia să ajung de la Semănătoarea până pe o stradă din spate de la Antene. Adică Antenele 1,2 şi 3, sediul Intact. Rezervasem vreo juma de oră că m-am gândit că o să fie trafic, da’ n-a fost. 15 minute am făcut via Podul Grant şi Piaţa Presei. Până la intersecţia dinante de Antene, aia cu podul peste lac. Unde trebuia să mergem la stânga. Ceea ce nu s-a putut, că era interzis — în naivitatea mea aveam impresia că la ultima intersecţie din oraş, după ce mergi doi kilometri fără opţiuni la capitolul direcţie, ţi se oferă ceva posibilităţi. Apoi am presupus că dacă e interzis acolo e logic să fie liber la următoarea intersecţie, cu bulevardul Aerogării. Nimic mai greşit!! Dacă ai trecut de Piaţa Presei, nu prea mai ai opţiuni decât să ajungi până la aeroport.

Eu mă gândesc întotdeauna că dacă o manevră în trafic e logică, trebuie să fie şi legală. Adică dacă nu e niciun motiv practic pentru care ar putea fi interzisă, ar trebui să fie acceptată. Ei bine nu. După ce treci de aeroport ai două posibilităţi, ori te întorci pe sub pod (ceea ce mi s-a părut imposibil, având în vedere că şirul de maşini începea în parcare la Ikea) ori mergi spre Pipera-city şi nu mai ieşi în veci de-acolo.

Şi totuşi exact asta am făcut, sperând că există o altă ieşire din Pipera înafară de aia de la barieră. Foarte greşit!! Am stat cam o oră jumate în trafic pentru că se lucrează pe Erou Iancu Nicolae. Cu alte cuvinte, una din cele două străzi care merge spre Pipera e blocată, iar cealaltă e nonstop aglomerată.

Nu înţeleg cum poţi să ai un cartier fără străzi. Alea din Pipera nu sunt străzi. Sunt nişte alei, nişte ganguri între vile de trei etaje pe care o maşină mai lată nici nu încape! În Pipera nu sunt străzi, e fix o stradă, care începe la mall în Băneasa şi se termină în Colentina. De ce e blocată şoseaua Pipera de un an? Cine şi ce şi unde construieşte atât încât să blocheze o şosea care e calea principală de acces către un anumit punct (şoseaua Pipera, get it?). De ce nu se trage o bandă de asfalt din Pipera până la Herăstrău, prin câmp că tot e gol pe-acolo.

Apreciez faptul că se construieşte la pasajul Băneasa, cu toate reţinerile legate de data finalizării. Poate poate într-o zi s-o putea face şi stânga unde e normal să se poată. Îmi place cum s-au mişcat cu pasarelele de la intrarea pe DN1 (gata într-un an dacă îmi aduc bine aminte) şi-mi mai place că în ultima vreme parcă se circulă cât de cât. Dar ce faceţi oameni buni cu oraşul cu o singură stradă?