Acum nu-mi e foarte clar dacă mi-a crescut toleranţa la manifestările astea, dacă s-au împuţinat sau dacă pur şi simplu nu mai am timp să colind colţurile de străzi şi trotuarele devenite parcări în acelaşi stil. Cert e că nesimţiti încă există, aşa cum ne povesteşte blonda care gândeşte.

Ce faci, deci, când stai la stop şi intră unul în tine? Păi dacă daunele sunt insignifiante şi n-a fost cu rea intenţie, pleci mai departe. În Bucureşti nu merită să te stresezi pentru o zgârietură pentru că i se poate întâmpla oricui, pe loc sau în mers, cu intenţie sau fără. Poţi să ţi-o faci şi singur, poate să sară o piatră, poate să se întâmple orice. De-aia există asigurare.

Dacă e cu rea intenţie, se complică treaba. Pentru că te enervezi. Te enervezi până în pânzele albe, iar dacă autorul mai şi fuge de la locul accidentului, deja avem o problemă. Iar dacă o reclamaţie la poliţie e too much of a fuss (deşi o văd ca singură soluţie, plus că la coadă la secţia accidente uşoare te calmezi grupa mare), încerci să-l pedepseşti pe nesimţit.

Şi totuşi cum? Faima online nu cred că are prea mult efect. Poate doar dacă se enervează omul că i-ai dat numărul de la maşină pe blog şi începe să te sâcâie şi mai tare. Altfel, şansele ca cineva să recunoască numărul ăluia în trafic şi să se ducă să-i dea două după ceafă sunt minime.

Poţi să încerci să-l faci de râs pe net, ceea ce poate funcţionează (pe principiul pitzipoanca şi cocalari), dacă e un om care frecventează mediul ăsta. Dacă are o Dacie mai bătrână ca tine, e mai greu.

Ce-aş încerca să fac ar fi să popularizez cazul cu ajutorul poliţiei (nu degeaba sunt ei şi pe Twitter şi pe FB) şi poate de-aici iese ceva constructiv şi in real life. Şi probabil că aş mai trece prin aceeaşi intersecţie la aceeaşi oră, cine ştie cum ar reacţiona un proprietar de Dacie mai slab de înger.

Revenind la online: cum îi pedepsim pe nesimţiţii din trafic cu ajutorul blogurilor? Am parcat de-a-n pulea e cam mort, dintrafic se vrea pozitiv şi poate cineva ar trebui să centralizeze all the bitching around the blogosphere. Just my tuppence worth.

Pentru că la fel ca mare parte din clădirile supra-etajate construite în ultimii ani, şi clădirea primăriei Bucureşti e lipsită de parcare. Ştiu asta nu pentru că aş avea ceva informaţii din subsolurile monstrului, ci pentru că dacă nici măcar numărul 01 al PMB nu are un loc de parcare decent, ci stă cocoţat pe trotuar, ceilalţi nu au nicio şansă. Măcar Vanghelie şi-a tras două locuri săpate în trotuar la sectorul 5, nu că ar fi de ajuns, dar e decent.

La primăria capitalei nu e nimic decent din punctul ăsta de vedere. Începând cu maşina lui Oprescu şi continuând cu nişte băeţi cu Logane albe pe care scrie “Inspecţie” cu care mă întâlnesc aproape în fiecare zi în trafic. Invariabil circulă pe banda de autobuze pe Elisabeta, invariabil fac stânga de pe prima bandă la podul Cotroceni. Totul ca să ajungă în faţa primăriei şi să-şi urce hardughiile pe trotuar, acolo unde nişte alţi băeţi au desenat câteva locuri de parcare cu vopsea albă. Fi-mi-ar silă.

Iar clădirea primăriei capitalei este desigur vizitată zilnic de un număr de persoane, care uneori mai vin şi cu maşina. Prin urmare, nu numai trotuarul, ci şi prima bandă, şi trotuarul de vizavi sunt ocupate de diverşi la orice oră din zi. Poze şi explicaţii first hand, uite-aici, nefiind din fericire singura care observă monstruozităţi din astea.

Aşa că hai să încercăm să facem ceva. Pe funcţionari n-o să-i convingem niciodată să nu-şi mai urce conservele pe trotuar, dar noi ăştia care avem treabă la primărie am putea să:

• Ne plimbăm până acolo cu bicicleta sau cu rolele, Splaiul Independenţei fiind o arteră cât de cât ok pentru astfel de activităţi. Cu excepţia celor 200 m din faţa primăriei unde pe pista de biciclete sunt urcate gipane (deşi bordura trotuarului respectiv are vreo 10 cm).
• Să luăm metroul până la Grozăveşti (vreo 500 m) de mers pe jos sau până la Semănătoarea (Petrache Poenaru) dacă avem timp de mişcare.
• Să ne suim în 601 sau 607 care au staţii din km în km pe Splai. NB: autobuzele astea n-au circulat până nu şi-a mutat Oprescu sediul aici, lăsând toată zona dependentă de metrou timp de vreo 6 luni.

Asta pentru că e mult prea simplu să ne uităm la alţii şi să-i înjurăm când şi tu şi eu ne-am duce la primărie şi am ocupa aceleaşi “locuri de parcare”. Şi pe bună dreptate, dacă de la oamenii din primărie nu poţi să te aştepţi la mai mult, de ce să ai pretenţii de la un gigel de rând. Petiţie anyone? Ştergătoare ridicate? Bombardat paznicii cu întrebări şi sesizări? Făcut cu mâna la garcea pe motorete şi tricicluri care se învârt pe acolo şi explicat doleanţele? 021-9544? Statul (sic!) cu mâinile în buzunar n-o să ridice maşinile.

Nu despre asta era vorba, ci despre băiatul de mai jos. Legal sigur nu-i.

Văzut în parcare la Mall Vitan, unde, criză-necriză, tot plin e.

- Dacie albă, 1900 hăhăhă, din aia de abia se mai ţine. Număr de MAI. Cu băeţii în ea. Adică nişte cocărdei în uniformă care o ambalează până la dumnezeu imediat ce scapă de stop. Şi cu salivă la colţurile gurii atunci când treci pe lângă ei.

- Nebuna. Ford Escort mov. Ochelari de soare, muzică foarte tare, motor foarte zgomotos. Număr cu ZZZ. Gagica merge foarte bine, da’ mă sperie de fiecare dată.

- Corporatistul. Din spate e un Golf un pic tunat, cu evacuare preparată. Un stiker galben pe fund, ca orice Golf negru care se respectă. La volan un băiat la costum, abia trezit din somn sau beţie. Se opreşte undeva pe la Unirea.

- Motociclistul cu iapa portocalie care mă depăşeşte întotdeauna la deal, întotdeauna pe dreapta.

- Motociclistul pe care scrie slick de sus până jos care se strecoară printre maşini la semafor.

- Baştanul cu X6 negru, număr provizoriu de Ilfov care se opreşte pleaşcă în mijlocul bulevardului de fiţe, ca să facă stânga peste linia dublă continuă. Zilnic. Uneori îi iese. Din trei mişcări pentru că, newsflash, un X6 e mare şi are nevoie de mai mult de două benzi ca să întoarcă.

- Nenea cu merţan limuzină care coboară dealul Cotroceni cu cel mai calm zâmbet din lume. Şi ascultă Mozart şi Beethoven, uneori tare, mai ales atunci când se stă şi aude tot poporul.

To be updated. Mai are cineva din ăştia?