Considerente:

- era lunea Paştelui, locuri cât cuprinde

- nu exagerez când spun că a parcat maşina în poziţia respectivă,  a avut nevoie de nişte manevre

- tanti din poză s-a dat la o parte să-i facă loc; nu că aş fi de acord cu aşteptatul verdelui în stradă şi nu pe trotuar…

- nu ştiu dacă mai contează că e pe trecerea de pietoni şi în intersecţie, mai important e că e ÎN MIJLOCUL DRUMULUI. Nu-i genial?

• Ăia care depăşesc pe linia de tramvai şi au pretenţia să intre în coloană înainte de refugiu. Good luck with that.
• Ăia care ocolesc refugiul prin stânga (ceea ce e bineînţeles ilegal, dar asta nu mai contează) şi vor apoi înainte sau la dreapta.
• Tâmpiţii opriţi pe prima bandă. Ăştia au nume: se numesc tâmpiţi. Dacă stai mai mult de 30 de secunde, pe avarii sau nu, blocând traficul pe o bandă întreagă, îmi pare rău, dar eşti idiot. Dacă dup-aia te mai şi plângi în stânga şi în dreapta că traficul în Bucureşti e naşpa, poţi să te duci acasă.
• Taxiurile oprite în intersecţie sau pe banda întâi. Că staţiile de taxiuri sunt degeaba în oraşul ăsta.
• Apropo de sus-numitele staţii, sunt cunoscute drept locuri de parcare moka şi dacă nu ştii de ele e pentru că marcajele indicatoare s-au pierdut undeva sub roţile maşinilor parcate. De exemplu la Izvor, cum vii dinspre Eroilor, după pod, pe stânga:

• Ăia care în loc să stea la coadă la ieşire de pe o străduţă intră pe contrasens şi fac dreapta tot pe banda întâi. Mă simt invizibilă în momente din astea.
• Ăia care în loc să stea la coadă la semaforul de mers la stânga intră în intersecţie de pe ultima bandă de mers înainte şi rămân acolo suspendaţi. Totul în timp ce io prind al coişpelea semafor regulamentar.
• Ăia care n-au învăţat la şcoala de şoferi că dacă vrei să faci stânga trebuie să-i acorzi prioritate ăluia care vine din sens opus şi merge înainte.
• Când uită vatmanul de tramvai fix aceeaşi regulă, singurul caz în care trebuie să cedeze trecerea, de altfel.
• Când opresc pe galben şi de pe celelalte benzi mai zboară 5-6 maşini perfect pe roşu.
• Când unii (nu arăt cu degetul, dar mă refer în special la taximetrişti) pleacă liniştiţi pe roşu de la semafor de parcă le-ar fi donat mama bulevard.
• Pietonii care NU traversează pe la trecere deşi e fix 5m mai încolo. Sorry, dar în cazul ăsta n-am nicio obligaţie să nu te iau pe capotă.
• Când în staţia de autobuz sunt taxiuri, autobuzul opreşte pe banda a doua şi io vreau imediat la dreapta.

Şi-acum în loc să stau să bat câmpii mai mult despre asta sau să fac filmuleţe cu toţi tâmpiţii de mai sus, mai bine revenim la programul normal de critici constructive şi eventuale soluţii în trafic. Nu de alta, dar momentul Pwah, mi-a tăiat calea tâmpitul cu gipan mi se întâmplă de zece ori pe zi. Şi ţie la fel.

Două descoperiri scurte ale plimbării de azi:

• Unii sunt pur şi simplu ţărani. Ditai parcarea subterană pe două niveluri şi ei parchează nici mai mult nici mai puţin decât în mijlocul drumului.

• După mulţi ani de la accidentul lui Teo Peter avem în sfârşit semne de circulaţie vizibile în intersecţia Dacia cu Polonă. Într-o vreme treceam foarte des prin zonă şi, într-adevăr, semnul de Stop pe care nu l-a văzut americanul în seara respectivă era ascuns după un copac. Aşa a rămas multă vreme. Acum sunt chiar două, plus semafor funcţional, mergem înainte.

Şi dacă tot vine primăvara, e cazul să reîncepem plimbările prin România. Am un Braşov programat peste două săptămâni, dar parcă aş avea mai mare tragere de inimă dacă aş ajunge prin locuri pe unde n-am mai fost niciodată. Idei?

Între timp ne-am obişnuit cu traficul sugrumat, poliţia îşi face treaba în intersecţii la ore de vârf şi cei mai plictisiţi dintre noi am învăţat să ocolim zona cu totul.

Au apărut însă nesimţiţii. Sunt câteva puncte unde s-a blocat virajul la stânga şi cel puţin unul unde a fost interzis întotdeauna. Totul e semnalizat cu o droaie de “obligatoriu înainte” şi e destul de clar că dacă vrei neapărat la stânga blochezi şi intersecţia şi pe ăia din faţă şi pe ăia din spate şi tot. Doar acum sunt două benzi, nu patru.

Rezultatul e că una din două benzi e blocată la fiecare semafor verde, deci sunt de două ori mai puţine maşini care trec de intersecţie.

Pentru şoferii bucureşteni nu prea pare să conteze, însă. O fi de la ideea de şantier care le dă impresia că orice e pemis. O fi de la restricţie în sine, deşi e vorba de un ocol de 100 de metri. Sau e pur şi simplu nesimţire.

Încă o dată — cele mai multe probleme în traficul de Bucureşti pornesc de la mine şi de la tine, nu de la Oprescu şi nici de la poliţie.

• pentru că parcăm strâmb şi ocupăm câte două locuri
• pentru că le permitem celor care conduc autovehicule mari (dube, camioane, diverse maşini de aprovizionare) să ne blocheze locurile de parcare -  can you say ditai tir parcat pe OPT locuri într-o dimineaţă aglomerată?
• pentru că nu ne sesizăm niciodată când vedem baştanii parcaţi aiurea prin mall-uri sau în uşa barurilor (dar ne place să scriem despre asta pe blog) — telefonul de la poliţie e 021 9544
• pentru că nu respectăm marcajele acolo unde sunt: de ce să parchezi paralel cu bordura lângă ambele trotuare când marcajul zice clar parcare în spic numai pe o parte?
• pentru că în oraşul ăsta nimeni n-a înţeles cât de importante sunt trotuarele: marchează-le şi dă-le înapoi pietonilor şi apoi n-o să mai circule nimeni cu frica de a călca pe cineva pe carosabil, chiar dacă e mai puţin loc
• pentru că există terenuri virane imense care ar putea să funcţioneze ca parcări, dar proprietarii nu văd potenţialul antreprenorial în asta şi le ţin goale
• pentru că oricum ar fi prea greu să ne mişcăm de la parcare până unde avem treabă şi pentru că oricum nu vrem să dăm bani pe asta
• pentru că dacă până şi în faţa primăriei se parchează ca-n codru, în alte locuri de ce n-ar fi la fel?

Mai ziceţi…

Acum nu-mi e foarte clar dacă mi-a crescut toleranţa la manifestările astea, dacă s-au împuţinat sau dacă pur şi simplu nu mai am timp să colind colţurile de străzi şi trotuarele devenite parcări în acelaşi stil. Cert e că nesimţiti încă există, aşa cum ne povesteşte blonda care gândeşte.

Ce faci, deci, când stai la stop şi intră unul în tine? Păi dacă daunele sunt insignifiante şi n-a fost cu rea intenţie, pleci mai departe. În Bucureşti nu merită să te stresezi pentru o zgârietură pentru că i se poate întâmpla oricui, pe loc sau în mers, cu intenţie sau fără. Poţi să ţi-o faci şi singur, poate să sară o piatră, poate să se întâmple orice. De-aia există asigurare.

Dacă e cu rea intenţie, se complică treaba. Pentru că te enervezi. Te enervezi până în pânzele albe, iar dacă autorul mai şi fuge de la locul accidentului, deja avem o problemă. Iar dacă o reclamaţie la poliţie e too much of a fuss (deşi o văd ca singură soluţie, plus că la coadă la secţia accidente uşoare te calmezi grupa mare), încerci să-l pedepseşti pe nesimţit.

Şi totuşi cum? Faima online nu cred că are prea mult efect. Poate doar dacă se enervează omul că i-ai dat numărul de la maşină pe blog şi începe să te sâcâie şi mai tare. Altfel, şansele ca cineva să recunoască numărul ăluia în trafic şi să se ducă să-i dea două după ceafă sunt minime.

Poţi să încerci să-l faci de râs pe net, ceea ce poate funcţionează (pe principiul pitzipoanca şi cocalari), dacă e un om care frecventează mediul ăsta. Dacă are o Dacie mai bătrână ca tine, e mai greu.

Ce-aş încerca să fac ar fi să popularizez cazul cu ajutorul poliţiei (nu degeaba sunt ei şi pe Twitter şi pe FB) şi poate de-aici iese ceva constructiv şi in real life. Şi probabil că aş mai trece prin aceeaşi intersecţie la aceeaşi oră, cine ştie cum ar reacţiona un proprietar de Dacie mai slab de înger.

Revenind la online: cum îi pedepsim pe nesimţiţii din trafic cu ajutorul blogurilor? Am parcat de-a-n pulea e cam mort, dintrafic se vrea pozitiv şi poate cineva ar trebui să centralizeze all the bitching around the blogosphere. Just my tuppence worth.

Pentru că la fel ca mare parte din clădirile supra-etajate construite în ultimii ani, şi clădirea primăriei Bucureşti e lipsită de parcare. Ştiu asta nu pentru că aş avea ceva informaţii din subsolurile monstrului, ci pentru că dacă nici măcar numărul 01 al PMB nu are un loc de parcare decent, ci stă cocoţat pe trotuar, ceilalţi nu au nicio şansă. Măcar Vanghelie şi-a tras două locuri săpate în trotuar la sectorul 5, nu că ar fi de ajuns, dar e decent.

La primăria capitalei nu e nimic decent din punctul ăsta de vedere. Începând cu maşina lui Oprescu şi continuând cu nişte băeţi cu Logane albe pe care scrie “Inspecţie” cu care mă întâlnesc aproape în fiecare zi în trafic. Invariabil circulă pe banda de autobuze pe Elisabeta, invariabil fac stânga de pe prima bandă la podul Cotroceni. Totul ca să ajungă în faţa primăriei şi să-şi urce hardughiile pe trotuar, acolo unde nişte alţi băeţi au desenat câteva locuri de parcare cu vopsea albă. Fi-mi-ar silă.

Iar clădirea primăriei capitalei este desigur vizitată zilnic de un număr de persoane, care uneori mai vin şi cu maşina. Prin urmare, nu numai trotuarul, ci şi prima bandă, şi trotuarul de vizavi sunt ocupate de diverşi la orice oră din zi. Poze şi explicaţii first hand, uite-aici, nefiind din fericire singura care observă monstruozităţi din astea.

Aşa că hai să încercăm să facem ceva. Pe funcţionari n-o să-i convingem niciodată să nu-şi mai urce conservele pe trotuar, dar noi ăştia care avem treabă la primărie am putea să:

• Ne plimbăm până acolo cu bicicleta sau cu rolele, Splaiul Independenţei fiind o arteră cât de cât ok pentru astfel de activităţi. Cu excepţia celor 200 m din faţa primăriei unde pe pista de biciclete sunt urcate gipane (deşi bordura trotuarului respectiv are vreo 10 cm).
• Să luăm metroul până la Grozăveşti (vreo 500 m) de mers pe jos sau până la Semănătoarea (Petrache Poenaru) dacă avem timp de mişcare.
• Să ne suim în 601 sau 607 care au staţii din km în km pe Splai. NB: autobuzele astea n-au circulat până nu şi-a mutat Oprescu sediul aici, lăsând toată zona dependentă de metrou timp de vreo 6 luni.

Asta pentru că e mult prea simplu să ne uităm la alţii şi să-i înjurăm când şi tu şi eu ne-am duce la primărie şi am ocupa aceleaşi “locuri de parcare”. Şi pe bună dreptate, dacă de la oamenii din primărie nu poţi să te aştepţi la mai mult, de ce să ai pretenţii de la un gigel de rând. Petiţie anyone? Ştergătoare ridicate? Bombardat paznicii cu întrebări şi sesizări? Făcut cu mâna la garcea pe motorete şi tricicluri care se învârt pe acolo şi explicat doleanţele? 021-9544? Statul (sic!) cu mâinile în buzunar n-o să ridice maşinile.