A rămas imposibil, dar din cu totul alte motive: Bucureştiul nu e încă un oraş unde să te poţi plimba pe jos şi cu siguranţă transportul public nu e uşor şi plăcut de folosit.

Însă în ultima vreme, lucrurile se îmbunătăţesc: centrul vechi devine loc de promenadă, pieţele mari sunt amenajate pentru pietoni, răsar parcuri la colţ de bloc.

Ce ziceţi deci? Ar fi nevoie de o centură funcţională, de spaţii de parcare în zonele semi-centrale, de multă bunăvoinţă, dar şi ce frumos ar fi să nu mai avem un centru îngropat sub maşini.

2. Amenzile pe nivel de venit. Sau pe clase auto. Din simplul motiv că pentru mine o amendă de trei puncte înseamnă destui bani ca să fiu mult mai atentă a doua oară. Pentru un proprietar de Lambo nu e decât o ieşire în oraş. Trebuie să doară ca să nu mai treci de 200 pe autostradă data viitoare.

Ce ziceţi?

• Sunt foarte puţini elevi şi studenţi care conduc, măcar din considerente de vârstă.
• Profesorii nu au toţi program de la 9 dimineaţa, ba chiar obişnuiesc să ajungă la lucru fie cu noaptea în cap, fie spre după-amiază.
• Există părinţi care îşi duc copiii la şcoală — adevărat, dar pe vremea mea şcoala începea undeva pe la 7:30, în niciun caz aproape de ora 9.
• Dacă ridici ochii într-o intersecţie şi te uiţi la ceilalţi traficanţi vei observa că majoritatea merge singură în maşină şi nu are faţă de puber.

Acestea fiind spuse, tragem concluzia că de la 15 septembrie nu se mai poate respira în Bucureşti fix din cauza celor care au program de la 9 dimineaţa, care trebuie să se prezinte frumos îmbărcaţi la serviciu, care se grăbesc spre o clădire de birouri de prin vreun complex imobiliar, care îşi permit să meargă singuri în maşină — da! oraşul se aglomerează din cauza corporatiştilor.

Dar corporatiştii lucrează şi vara, vei argumenta mirat. Corect. Numai că vara corporatiştii îşi iau şi concediu, de obicei în grup. Îi vezi pe la ştiri blocaţi pe A2, pe Facebook în poze de pe un Transfăgărăşan aglomerat, îi auzi că dispar câte două săptămâni în Tenerife.

De la 15 septembrie însă, e cu totul altă poveste. Probabil că avem în sânge microbul back-to-school, sau poate e doar o chestie de vreme, dar toamna parcă toată lumea lucrează mai cu spor. Începi să te trezeşti mai devreme pentru că nu mai pierzi nopţile în oraş, îţi propui obiective profesionale noi, poate chiar ai făcut o schimbare de carieră. Raţional vorbind, pur şi simplu ai mai multă treabă prin oraş, pentru că odată ce se întoarce lumea din vacanţă, se reiau şi activităţile comerciale curente.

Aşa că, dragi prieteni traficanţi de Bucureşti — săracii copii n-au nicio vină. Nici profesorii. Nici studenţii din provincie. Oraşul e aglomerat din cauza unor oameni ca noi: care au treabă, care se grăbesc şi pentru care toamna înseamnă bună dimineaţa.

Drum bun prin oraş în dimineaţa asta!

Şi dacă scapă cum a scăpat idiotul de serviciu de ieri dimineaţă, te opreşti să îţi tragi răsuflarea? Îl înjuri pe ăla în gura mare, deşi a fost atât de idiot încât să-l doară la bască şi să treacă mai departe fără să schiţeze niciun gest? Încep să-ţi tremure genunchii 200m mai încolo când realizezi ce s-ar fi putut întâmpla?

Şi dacă nu era la 25m de trecerea de pietoni, dacă era la 5 sau chiar pe trecere şi se arunca aşa cum a făcut-o, plonjând de pe trotuar, atunci ar fi fost vina ta?

- Dacie albă, 1900 hăhăhă, din aia de abia se mai ţine. Număr de MAI. Cu băeţii în ea. Adică nişte cocărdei în uniformă care o ambalează până la dumnezeu imediat ce scapă de stop. Şi cu salivă la colţurile gurii atunci când treci pe lângă ei.

- Nebuna. Ford Escort mov. Ochelari de soare, muzică foarte tare, motor foarte zgomotos. Număr cu ZZZ. Gagica merge foarte bine, da’ mă sperie de fiecare dată.

- Corporatistul. Din spate e un Golf un pic tunat, cu evacuare preparată. Un stiker galben pe fund, ca orice Golf negru care se respectă. La volan un băiat la costum, abia trezit din somn sau beţie. Se opreşte undeva pe la Unirea.

- Motociclistul cu iapa portocalie care mă depăşeşte întotdeauna la deal, întotdeauna pe dreapta.

- Motociclistul pe care scrie slick de sus până jos care se strecoară printre maşini la semafor.

- Baştanul cu X6 negru, număr provizoriu de Ilfov care se opreşte pleaşcă în mijlocul bulevardului de fiţe, ca să facă stânga peste linia dublă continuă. Zilnic. Uneori îi iese. Din trei mişcări pentru că, newsflash, un X6 e mare şi are nevoie de mai mult de două benzi ca să întoarcă.

- Nenea cu merţan limuzină care coboară dealul Cotroceni cu cel mai calm zâmbet din lume. Şi ascultă Mozart şi Beethoven, uneori tare, mai ales atunci când se stă şi aude tot poporul.

To be updated. Mai are cineva din ăştia?