autocar grup

Când mi-am bușit mașina mi-a recomandat asiguratorul să nu mă duc la dealer pentru că sunt foarte aglomerați, marcă a succesului aș zice. M-a trimis la un service din Pipera, Autocar Grup pe numele lui, unde totul se rezolvă “repede și bine” și unde vor avea grijă de mașină, pentru că oricum “nu lucrează decât cu mașini din clase superioare”.

Ok, am fost, deși e departe și Pipera e o mizerie din punct de vedere al traficului și al planului de urbanism (?). E relativ ușor de găsit, dacă “prima stradă la drepta după singura biserică din Pipera” îți spune ceva. Service-ul arată ca un sediu de bancă, băieții sunt amabili față în față și atunci când răspund la telefon. Păcat că promisiunea cu “vă căutăm noi în maxim două săptămâni” s-a transformat în trei săptămâni de plimbat cu o mașină stricată, de mai aveam vreo două zile până expira termenul impus de constatare.

Oricum, după experiența asta, nu mă așteptam chiar să repare totul în săptămâna pe care mi-au oferit-o orientativ. Cu vacanța de 1 mai inclusă, deci câteva zile practic, pentru schimbat cam toată partea din față a mașinii. Thumbs up! Thumbs up și pentru telefonul care m-a trezit din somn joi dimineață să-mi spună că e gata și pot să vin s-o iau acum. Pentru faptul că au făcut-o lună și că mi-au agățat odorizante brănduite pe oglindă (pe care le-am dat jos în secunda 2, nu suport chestiile agățate pe oglindă). Că noul suport de număr e și el brănduit, că mi-au adus-o la intrarea pe stradă ca să mă minunez din secunda 1, că nu mi-au luat bani pentru o problemă destul de gravă pe care i-am rugat să o rezolve suplimentar (pentru că nu și-au dat seama că au rezolvat-o, but oh well :)).

Pe cartea de vizită e dat www.autocargrup.ro ca site, dar nu funcționează. În orice caz, greu n-ar trebui să fie de descoperit.

În final, am reușit să schimb și anvelopele, de data asta cu ajutorul depozitului de anvelope. Din păcate, sau din fericire, toată treaba a durat fix 20 de minute într-o sâmbătă dimineață, așa că prea multe comentarii n-am de făcut, deocamdată.

Ca notă de subsol, încă mă enervez când văd diferențe de comportament ale “specialiștilor” în fața unei femei. Când vrei să știi ce fel de anvelope am, așteaptă-te să pot să-ți răspund eu, nu-mi cere talonul, iar când te rog să-mi povestești care e problema cu mașina, așteaptă-te să știu ce-s alea bujii. Măcar atât.

spotted: încă un bou

Dimitrov. Breteaua de făcut la dreapta dinspre Iancului spre șoseaua Ritmului. Domnul își spală Alfa roșie în mijlocul drumului, după cum lesne se observă în poză. Prin stânga poate trece ușor o mașină, dar nu și o utilitară de ridicat gunoiul. Scandalul care a urmat n-am mai avut tupeu să-l pozez. 🙂
Numărul e vizibil, în caz că vrea cineva vreodată să-și descarce nervii și nu știe pe cine să aleagă drept țintă.

Later edit: acum văd că sub mașină asfaltul e uscat. Înseamnă oare că Alfa roșie chiar a stat parcată acolo cât a durat ploaia!?

reguli strâmbe

Habemus mare mare problemă. Pe bulevardul Cantemir, ăla de i-au făcut parcări acu’ vreo 7-8 luni, ăla care a rămas cu stâlpii de electricitate în mijlocul locurilor de parcare, ăla care are nevoie cam de dublul locurilor astfel create, dar care strălucește de gazon la rolă întins printre mașini, s-au pus semne de oprire interzisă.

Asta n-ar fi chiar mare mare problemă, deși personal ar trebui să fentez un stâlp din ăla cam zilnic, dacă la 2 ore după ce s-au instalat semnele n-ar fi venit loganul alb cu cele două veste verzi din dotare să împartă amenzi. Adicătelea, stau băieții și așteaptă să apară șoferul și pac amenda.

Recunosc că în mod normal e o bandă blocată și nu se face, da’ mă jur că alte locuri nu găsești. Și cum orele la care îmi fac eu apariția în mod curent nu sunt din cele mai fericite, îmi prevăd un viitor foarte sumbru. 🙁

hai cu pâra

Ieri pe la ora 11:30, un Logan alb stătea parcat în intersecția de la Biserica Armenească. O roată pe trotuar în dreptul trecerii de pietoni, cu fundul blocând prima bandă de pe Carol și cu restul vehiculului blocând prima bandă de pe direcția perpendiculară. În el, un el și-o ea îmbrăcați de vacanță, stând la o discuție perfect amicală, fără nicio grijă pe lumea asta, nici sutele de claxoane, nici privirile mele pline de reproș.
Cum zilele astea am mai mulți ochi pentru ce se întâmpla în jur, îi dau cu pâra: B-55-YLR

autobuzul pensionarilor

Nu vroiam să iau autobuzul, dar mă aștepta tras lângă trotuar, cu motorul oprit și ușile deschise și mai ales gol. M-am urcat, fără bilet, și am așteptat să se facă ora stabilită pentru domnul șofer să plece de la capăt. Mă gândesc că se întâmplă des, în zilele astea când traficul e o glumă, ca un tur de traseu să dureze mai puțin decât era prevăzut.

A durat cel puțin 5 minute, timp în care cam toți pensionarii din oraș (hei, cine a mai rămas în oraș în afară de mine și ei!?) s-au urcat lângă mine în autobuz. Toți! Eram doi oameni sub 50 de ani, rătăciți probabil într-un autobuz special pentru vârsta a treia. Mi-a trecut prin cap că o fi vreo cursă specială. Nu era, era un 311 banal.