Aveam obiceiul ăsta acum 3-4 ani, când trezitul de dimineaţă nu era un must al zilelor lucrătoare. Mă plimbam până la Otopeni şi înapoi, de-abia construiseră podurile pasarelă peste DN şi îmi plăcea să mă uit la lumini şi la pista de aterizare. Apoi reveneam acasă, trecând vijelios prin centru, printre maşini, oameni şi vieţi. [...]

… ieri am trecut de două ori prin pasajul de la Băneasa, n-am stat la niciun stop şi la nicio coadă şi în total am făcut cam un sfert de oră din centru până la Ikea. Şi la prânz şi pe la 6-7 seara. E ceva rău în asta?

Recunosc, eu nu mi-am mişcat fundul şi şobolanul până în Pasajul Băneasa. O s-o fac, probabil când o să fie mai aglomerat şi mai nasol şi o să mi se pară degeaba. Alţii însă şi-au dat încă de ieri cu părerea: 1. Am trecut pe acolo, e jenant, o gaura in pamant cu becuri [...], [...]