Category Archives: links

Recomandare: Traffic

Se pare că preocuparea pentru trafic a mers atât de departe prin alte țări încât s-au scos și cărți.

Azi recomandăm Traffic, scrisă de Tom Vanderbilt. Se găsește la Cărturești și din fragmentele pe care am apucat să le citesc, băiatul scrie despre trafic așa cum mi-ar plăcea mie să scriu despre trafic: fără nervi degeabiști, fără acuze din oficiu pentru autorități, ci pur și simplu cu logică (uneori de-a dreptul matematică) despre why we drive the way we do (and what it says about us).

Îmi pare rău că nu am cumpărat cartea când am văzut-o, am vrut să aflu întâi de pe net pe ce dau banii. Dar e timp (și vine și ziua mea :P) pentru că Tom Vanderbilt are și un blog pe acceași temă. Pentru mine chestia asta e o veste dublu-bună: o dată pentru că am lucruri interesante de citit o vreme de-acum încolo și a doua oară pentru că încep să mă conving că există oameni care trăiesc din interesul exagerat pentru trafic. Poate nu sunt chiar nebună. 😀

Enjoy how we drive.

Trafic pe Internet – 14-27 februarie 2011

Probleme de trafic în anii 70. This is hilarious.

V-ați gândit vreodată, în timp ce așteptați cu nerăbdare în stații, că tramvaiul, troleibuzul sau autobuzul nu întârzie din cauza neglijenței personalului ITB?

Propagandă, clar. Imagini șocante pentru bucureștenii anilor 2000, clar. Măcar pentru secvențele cu oameni agățați de autobuze și pentru lipsa de facto a traficului. Eu mă tot gândesc la nenea care și-a pus vocea pe filmuleț, dacă o mai fi trăit să vadă cum se circulă azi. Desigur, datorită vehicolelor, a ștrangulației… (@Bukreș Blog)

Ooo, viața mea, ooo, mașinuța mea. Mi-a rupt o lacrimă virtuală. Pentru mașinuță, bineînțeles.

După ce citiți, un singur comentariu femeiesc am: n-ai cum să-i spui unei doamne să parcheze cu spatele data viitoare. Femeile nu pot procesa informația asta, pentru că până înveți să parchezi și îți dai seama că e de un miliard de ori mai ușor să parchezi cu spatele, pare ceva SF. Noi nu vedem mașinile cum le vedeți voi, noi vedem bordul și parbrizul, iar ce-i în spate e undeva departe în necunoscut. Nu știm by default unde se termină mașina, nu știm cum se învârte dacă tragem de volan. Nici măcar într-o simplă curbă nu realizăm că roțile din spate nu vor urma fix traiectoria roților din față (motiv pentru care doamna din poveste era convinsă că mașina o să intre cum plănuise ea).

Cât despre ce te poate învăța un bărbat despre asta, e ca naiba. Nici cel mai potent instructor bărbat n-o să știe să-i explice unei doamne din astea cum se parchează. Tre ori să vină o altă femeie și să-i arate că se poate în limbaj feminin, ori să fie ea foarte motivată, feministă și pasionată de volan. (@camionagiu)

Transfăgărășan Winter Spikes. Filmulețul meu favorit din ultima vreme. Cu dedicație băeților cărora le place să se dea noapte prin parcări. 😀 (@trafictube)

Trafic pe internet — 7-13 februarie 2011

Gică contra moves on to Hala Matache. Un articol realist despre demolarea Pieței Matache pentru a face loc bulevardului Uranus. Fun fact: în 24 de ani pif nu a ajuns niciodată la Piața Matache pentru că i s-a spus întotdeauna că e un loc periculos pentru o domnișoară. În contextul ăsta, ce preferi? Un cartier murdar și periculos, dar cu o istorie pe care poți doar să ți-o imaginezi uitându-te la ruine SAU un bulevard pe care chiar se circulă? (@Bucharest Life)

Legătura dintre trecerile de pietoni și stațiile de autobuz. Deși observ zilnic cum pietonii traversează neregulamentar pentru că nu au zebră acolo unde se dau jos din autobuz, cred că e mai mult o chestie de educație decât de amplasare proastă a trecerilor. Zebrele stau bine la colț, atât pentru cei care merg pe stradă, cât și pentru mașini — cu condiția ca toată lumea să respecte semafoarele și marcajele. De ce nu facem asta? Pentru că ne-am obișnuit să fie haos și pentru că trotuarele nu îți oferă oricum continuitate de mișcare. N-au cum, dacă jumătate sunt populate de mașini și cealaltă jumate de mobilier urban marca Piedone & co. Revin la ideea că mare parte din harababura din București e cauzată de gestiunea proastă a trotuarelor, dar mai e mult până departe. (@nwradu)

Civilizație publică XVI: un oraș aglomerat. O perspectivă istorică asupra întrebării pe care ne-am pus-o toți la un moment dat: ce fac bucureștenii în București în mijlocul zilei? Aș continua discuția în direcția următoare: dacă acceptăm că există tipologii de bucureșteni care au treabă în oraș în timpul zilei, cum facem să ne adresăm lor (și nu celor care citesc bloguri dintr-un birou corporatist) când vorbim despre civilizație, schimbări și trafic? Nu, panourile care certifică operele de artă ale primăriilor nu se pun la socoteală. (@simply bucharest)

Studiu de fezabilitate: parcare supraterană Spitalul de Urgență Floreasca. O idee interesantă. O idee care ar trebui să-l preocupe pe Oprescu mai mult decât pasajul Mihai Bravu, măcar prin prisma profesiei. E inimaginabil ca un spital de frunte al Bucureștiului să nu aibă parcare și ca intrarea să fie permanent blocată de mașini staționate ilegal. Se va schimba ceva curând? Probabil că nu, mai ales în zonă, unde parcarea e o problemă și duminica. În caz de urgență recomand urcarea mașinii pe un trotuar pe calea Floreasca. Dacă permite sănătatea și timpul însă, sunt locuri în spate în cartier, iar mersul pe jos n-a omorât pe nimeni. Defilăm cu ce avem. (@camionagiu)