Problemă de geometrie
9 iunie 2011
parcări | Comentarii?
Se dă spaţiul din imagine:
Parcare alternativă
Se observă maxima inspiraţie a locuitorilor blocurilor din vecinătate care au transformat un spaţiu neutilizat într-o parcare decentă. Se remarcă faptul că maximul de maşini posibil parcate în perimetrul despre care vorbim este şase — trei într-o parte şi trei în cealaltă. Se analizează situaţia şi se concluzionează că nu s-a ales cea mai bună metodă de repartizare.
Pentru că e la mintea cocoşului că perpendicular pe peretele ce se vede în plan îndepărtat ar încăpea cel puţin şapte. Greşesc?
Dacă tot n-avem parcări, să mai eliminăm din ele
8 iunie 2011
parcări | Comentarii?
Nu ştiu dacă obişnuiţi să vă plimbaţi prin Pipera (adică plantaţia Pipera, nu localitatea) cum am făcut eu în ultimele câteva săptămâni. Dar cu siguranţă aveţi o idee despre faptul că în afară de parcările business centerelor, de altfel destul de generoase în aparenţă, problema locurilor de parcare e destul de groasă.
Am reuşit să identific o parcare probabil privată, cu vreo 30 de locuri, despre care însă nu am reuşit să aflu detalii. În afară de asta, observ că lumea îşi abandonează maşinile pe trotuare. Circulaţia pietonilor părea să fie o problemă secundară, mai ales atunci când spaţiul liber lăsat de maşini pe trotuare e ocupat de cablurile tăiate de pe stâlpi — singura soluţie pentru cei care merg pe jos: linia de tramvai.
Până zilele trecute, când trotuarele din Pipera au primit tratament de Bucureşti: s-au montat stâlpi care blochează accesul maşinilor. Yay pentru pietoni, naşpa pentru şoferi, dar întrebarea mea e una singură: cum dumnezeii primăriei să investeşti în stâlpii lui papuc şi să laşi trotuarele să arate în continuare ca după bombardament?
Stâlpi pe trotuarele din Pipera
Trotuare bombardate în Pipera
Vecinii şi parcarea
20 mai 2011
întâmplări, parcări | Comentarii?
Pe strada mea se asfaltează. Veşti excelente de altfel, pentru că în mod normal strada mea e o groapă. În stil românesc, totul a început ieri dimineaţă la 8 fix cu schimbatul bordurilor — doar trei zile, după cum m-au asigurat muncitorii.
Dacă se schimbă bordurile înseamnă că locurile de parcare de la primărie alocate blocului nostru nu mai sunt disponibile. Practic în momentul ăsta în parcare tronează un munte de asfalt înalt cât mine şi oarecum scary, că nu-mi dau seamă de unde a ieşit. Şi mai practic, nu mai avem locuri de parcare.
Ieri dimineaţă la 8 când au venit muncitorii, am ieşit cu mic cu mare să mutăm maşinile. Fiecare a lăsat-o pe unde s-a putut, ba blocând un garaj, ba sub un balcon, ba pe strada de alături, cu câteva excepţii:
- vecinul 1, să-i spunem racer in disguise pentru că are o maşină şmecheră deşi e familist, care era deja plecat.
- vecinul 2, să-l numim from another life, pentru că ne cunoşteam înainte să mă mut eu aici, care n-are loc de la primărie şi parchează sub balconul meu.
- vecinul 3, să-i spunem the most obvious person, pentru că ştim cum îl cheamă şi câţi ani are numai din numărul de la maşină; el n-a fost de găsit.
- vecinul 4, the nenea, care a plecat mai târziu.
Am mutat deci maşinile pe partea cealaltă a străzii, mi-am ales un loc minunat, pe care l-am găsit iar gol când m-am întors aseară târziu. Mă şi gândeam că oamenii au fost de treabă şi na, respectăm o convenţie nescrisă zilele astea şi rămâne aşa.
Azi în schimb, revenind din oraş ultima, ca de obicei am constat că muntele de borduri dezmembrate s-a dublat şi că vecinii mei au parcat după cum urmează:
- vecinul 1 pe locul vecinului 2.
- vecinul 2 nu pare să fi avut vreo problemă cu asta, deşi mie obişnuia să-mi ridice ştergătoarele în momente asemănătoare; a parcat unde îmi lăsasem eu maşina ieri.
- vecinul 3 după colţ; băiat decent.
- vecinul 4 atât de sub balconul meu încât în momentul ăsta şed peste maşina lui.
Ceilalţi au ocupat exact aceleaşi locuri ca ieri.
Ce e greşit în povestea asta? Bineînţeles că maşina mea, care a rămas pe dinafară. Cum uneori nu mă lasă norocul la nevoie însă, am mai găsit un loc prin apropiere, desigur într-o baltă, dar la 11 noaptea nu mai ai pretenţii din astea. Că fix azi m-am încălţat în balerini de pânză a fost o coincidenţă. Dar măcar am avut unde să parchez.
În schimb mă întreb:
- vecinul 1 n-ar fi trebuit să caute alte soluţii, având în vedere că toată lumea respectă locul de parcare al vecinului 2 în condiţii normale?
- vecinul 2 n-ar fi trebuit să ia atitudine faţă de vecinul 1 aşa cum făcea cu mine?
- vecinul 4 n-ar fi trebuit să ocupe orice alt loc în afară de sub-balconul meu?
Răspunsul social acceptat e că nu. It’s a rat race, iar probleme apar numai atunci când tu ajungi ultimul acasă. Atunci când tu nu respecţi convenţiile mai mult sau mai puţin scrise, când ocupi locurile altora deşi ai garaj şi când laşi apoi bileţele anonime în parbriz, totul e mai mult decât ok. Hai cu bordurile alea odată.
Oare la ce i-o fi stat mintea…
18 mai 2011
spotted | 1 reacţie
… doamnei de mai jos? COK din 93?
Da, da, copilăresc şi banal, dar tu te-ai fi gândit la altceva?
Lectia #3: Ambreiajul
14 mai 2011
Lectii | 12 reacţii
Motto: Scoala de soferi te invata sa iei permisul, nu sa conduci.
Vorbeam zilele trecute cu cineva despre instructorii auto: cat de nemaipomeniti soferi sunt si cum tot ce spun ei este sfant din punct de vedere al soferiei. Nimic mai fals: oamenii aia conduc la fel de mult ca un corporatist sau chiar si mai putin, daca ne gandim ca, uneori se intampla ca nici pana la munca nu se duc cu masina, studentul venind direct la ei acasa. In marea majoritate a timpului sunt atenti doar ca elevului sa nu ii scape volanul din mana sau sa nu ii moara motorul. Totul la fenomenala viteza de 35 de km/h. In afara de bolile specifice (hernie de disc careva?) si de parcari laterale, activitatea lor nu presupune prea multe tangente cu condusul in sine.
Dar de unde ma apucase pe mine? Ati observat cum toate femeile majoritatea soferilor apasa foarte des ambreiajul? De fiecare data cand piciorul drept se duce spre frana, piciorul stang se ridica si el. La fel si la intrarea in curba… Citand din clasici: “isn’t that cute?!!? BUT IS WRONG!”. Ambreiajul se foloseste doar la plecarea de pe loc, oprirea totala si schimbarea vitezelor.
Pentru a explica un pic de ce este incorect, trebuie inceput cu baza: masinile sunt puse in miscare de catre motor prin intermediul rotilor motrice. Motorul trage/impinge masina dupa el. Ce se intampla atunci cand apasam ambreiajul? Motorul se decupleaza de roti. Isi mai aduce cineva aminte de la ora de fizica din liceu ce se intampla intr-un sistem inertial cu corpurile aflate in miscare? Tind sa isi pastreze miscarea rectilinie regulata (neaccelerata) daca asupra lor nu actioneaza nicio forta. Mai pe romaneste: masina tinde sa mearga drept inainte, rotile din fata avand doar rolul de a se opune miscarii, nu si tragand masina dupa ele.
Practic, se intampla in felul urmator: se pierde frana de motor, masina se lasa pe fata, centrul de greutate se ridica, aderenta rotilor din spate scade. Daca urmeaza o schimbare de directie in acest moment, in cazul pasagerilor din spate mai sensibili se instaureaza o senzatie de rau de masina, cauzata de leganatul haotic. Ce se intampla in cazul unei schimbari mai bruste? Aderenta aia scazuta a rotilor din spate le permite acestora sa zboare in directia opusa virajului, ceea ce poate fi amuzant. Sau nu.
Cum ar fi procedura corecta? Pai, ar trebui sa ai in vedere ca, pe la mijlocul curbei, masina sa fie in stare sa accelereze, pentru a o scoate fluent din ea. Pentru asta, ar cam trebui sa fie in viteza si intr-o turatie in care sa dezvolte suficent cuplu. Nu are sens sa fii intr-a patra la 1200 de ture, caci atunci acceleratia nu prea se simte. Daca ai o masina la care se simte puternic lag-ul turbinei, e bine sa accelerezi putin inainte de curba. Aici e cam “pe incercate “sau, ma rog, dupa cum va dicteaza experienta. Motorul se va comporta de fiecare data la fel.
Vei intreba poate: “Da, dar nu mi se va opri motorul daca apas frana fara sa apas ambreiajul?”. Ba da, dar doar daca mergi la fel de prost si de incet ca in scoala de soferi. Fa cateva teste de incetinire intr-un loc in care lumea nu se va uita ciudat la tine!
Deci: nu mai apasa ambreiajul ca sa incetinesti/reglezi viteza! E gresit.
Acum, sunt si eu curios: ti-a spus instructorul despre cele de mai sus? Pe mine m-a invatat doar partea cu apasatul acceleratiei la iesirea din curba.
Scris de nashu_mare
Parcare genială
11 mai 2011
spotted | 2 reacţii
Cum stăteam în lunea Paştelui la o trecere de pietoni, aşteptând verdele, apare artistic bemveul de mai jos. Contrar oricăror aşteptări de bun simţ, melteanul îşi PARCHEAZĂ maşina în poziţia care se vede în poză, se dă jos şi pleacă la plimbare.
Considerente:
- era lunea Paştelui, locuri cât cuprinde
- nu exagerez când spun că a parcat maşina în poziţia respectivă, a avut nevoie de nişte manevre
- tanti din poză s-a dat la o parte să-i facă loc; nu că aş fi de acord cu aşteptatul verdelui în stradă şi nu pe trotuar…
- nu ştiu dacă mai contează că e pe trecerea de pietoni şi în intersecţie, mai important e că e ÎN MIJLOCUL DRUMULUI. Nu-i genial?
Ce-o căuta el acolo?
Acolo, pe contrasens, aşteptând nemurirea sufletului. Abia când s-a pus verde pe sensul celălalt (sunt defazate semafoarele, noi încă stăteam) şi-a dat seama că era un pic în mijlocul drumului. A mişcat 20 de centimetri, a rămas tot acolo. Mister.
Dacă ar fi în fiecare zi Paşte
27 aprilie 2011
întâmplări | 2 reacţii
Zilele ar fi mult mai lungi. Să explic.
În lunea de Paşte am plecat de-acasă spre sală la 8:45 şi la 9:15 eram echipată şi pe aparate. Într-o zi normală ar fi trebuit să plec de-acasă pe la 8:15, ceea ce nu fac niciodată, că e sinucidere curată. De asemenea, după o oră de alergat am mai făcut tot fix jumătate de oră până în bucătărie. Într-o zi normală s-ar fi făcut ora 12.
Ieri m-am plimbat o groază. Stăteam şi mă minunam că nu numai că străzile sunt libere, dar şi locurile de parcare sunt la fel de goale. Stăteam la stop şi nu-mi venea să cred cât de largi sunt unele străzi de fapt. Şi cât de mulţi oameni au abandonat totuşi barca, neaşteptat.
(Sau pur şi simplu uitasem cum e, înainte îmi plăcea să lucrez în zilele libere ca să pot să mă plimb într-o zi în care instituţiile sunt deschise.)
Ce-am mai făcut? Păi am remarcat o tonă de taximetrişti poziţionaţi strategic pe colţuri de intersecţie. Intersecţiile astea fiind goale, păreau un ciorchine de bube galbene apărute de sub asfalt. Plus că deşi mai toţi şoferii de sărbători (care-s mai rău decât ăia de weekend) se mişcau prin oraş cu viteza melcului, taximetriştii de care vorbeam nu aveau nici o problemă să taie benzi, să schimbe direcţia fără semnalizare, să-ţi taie faţa. Periculos.
Şi în mod surprinzător, n-am văzut în viaţa mea atâtea maşini de Constanţa în capitală. Asta-i un fel de pay back în avans pentru ce se va întâmpla weekendul următor?
(E 1 mai. Ştiu, e ciudat. Dar e deja 1 mai.)
Cât despre duminică — o oră cât am stat la masa de Paşte am văzut trei reportaje despre trei accidente. Coincidenţă? Nu cred. Sărbătorile sunt aerisite în Bucureşti, dar numai dacă ai grijă de două ori mai mult decât de obicei.
Probleme cu staţiile RATB şi nesimţirea de rigoare
25 aprilie 2011
întâmplări | 5 reacţii
Ziceam într-un articol trecut că mă enervează când într-o staţie de autobuz sunt oprite taxiuri sau maşini personale, RATB-ul n-are unde să oprească decât pe banda următoare şi, coincidenţa coincidenţelor, eu vreau să intru pe prima stradă la dreapta.
E halucinant câte reguli nu sunt respectate în cazul ăsta:
(1) oprirea interzisă în staţiile mijloacelor de transport în comun
(2) de cele mai multe ori, oprirea interzisă în intersecţie
(3) dreapta de pe banda a doua (eu, că n-am ce să fac)
(4) neacordare de prioritate RATB când iese din staţie (tot eu, că dacă staţia lui e în mijlocul drumului, sorry, dar îmi bag picioarele)
(5) blocarea intersecţiei: da, că dacă n-am unde să mă duc, stau
(6) neacordare de prioritate din partea RATB, pentru că dacă nu iese din staţie (şi nu iese, că acolo stă taximetristul şi molfăie şaorma), e doar un simplu participant la trafic 
(7) în sfârşit, regula aia simplă, mama lor, cărei ne place să îi spunem CÂT DE IDIOT SĂ FII?
Şi cum e greu să te lupţi cu morile de vânt, căutăm rezolvări oficiale.
Posibile soluţii:
(1) Alveole, nene. Cu forţa, cu riscul de a nu mai avea trotuar. Nu pentru că ar schimba în vreun fel situaţia (în esenţă cu sau fără aleveolă tot aia e), dar statistic vorbind parcă-s mai puţini nesimţiţi care parchează în alveole decât pe prima bandă în staţie.
(2) Amenzi şi ridicări. Ştiu că e utopic, dar poate îmi explică cineva de ce în zonele rar aglomerate şi cu destul spaţiu pe carosabil se ridică maşini într-o veselie, în timp ce acolo unde trebuie primeşti maxim un claxon de la vreun poliţist rătăcit?
(3) Schimbarea staţiilor RATB. Să explic. În multe oraşe aglomerate de pe continentul ăsta, autobuzele merg pe linia de tramvai şi preiau călători de pe refugiu. Avantajul? În principiu e mai liber pe mijlocul drumului, pietonii au unde aştepta şi opririle RATB nu mai îngreunează traficul. Sigur că nu se poate implementa peste tot, dar un pilot pe Mihai Bravu m-ar face tare fericită.
Ce ziceţi? Fezabil? Utopic? Sau mă enervez eu prea tare pentru că păţesc asta în fiecare zi în drum spre casă?
Drive Test Citroen C4
22 aprilie 2011
maşini | 4 reacţii
Prin amabilitatea CeRecomand.ro şi Citroen România am condus acum două săptămâni noul C4 prin traficul de Bucureşti. Nu mult, doar o oră, dar îndeajuns încât să-mi fac o părere superficială.
Despre maşină
Prima surpriză a fost cutia semi-automată. Într-un fel sau altul am ratat experienţa asta în 7 ani de şoferie. Parcă din poveşti nu suna deloc interesant, aşa că nici nu mi-am pus problema că o să ajung vreodată să mă joc cu una. În realitate cutia semi-automată (mă rog, pe modul automat) e idiot-proof. E perfectă pentru femei în trafic şi oameni care nu prea le au cu coordonarea mână-picior.
Momentul culminant a fost la ieşirea dintr-un pasaj când am realizat brusc că n-am nici pedală de ambreiaj, nici manetă pentru frâna de mână, aşa că am întrebat inocent “cum se face?”. Plecarea din pantă adică. S-a râs un pic de mine, până m-am prins singură că nu e nimic de făcut de fapt. Oh well.
Altfel, noul C4 era un diesel cu 116 cai, plafon panoramic şi o groază de senzori, gadgeturi şi nebunii. Am spus-o şi atunci în trafic, prefer maşinile spartane. N-am nevoie decât de turometru, vitezometru şi încă vreo 3 indicatoare. GPS-ul, cele o mie de controale de pe volan, reglajele pentru lumini, masajul din scaun şi restul de gadgeturi îmi sunt perfect inutile. Un lucru util e senzorul pentru unghi mort, dar parcă şi ăsta ia un pic din plăcerea condusului “pur”.
Prin traficul de Bucureşti
Cum spuneam, nu am avut foarte mult timp la dispoziţie, iar oraşul a fost destul de aglomerat. De fapt, cred că n-am stat de la începutul anului cât am stat vineri în trafic. Am preluat maşina din Drumul Taberei şi am lăsat-o la Eroilor după câteva ture de cartier şi câteva de Casa Poporului.
Cutia automată îşi face treaba, deşi parcă nu ne înţelegem perfect când vine vorba de momentul potrivit pentru schimbarea vitezei. Am avut vreo două situaţii în care mi-ar fi plăcut să ştie să schimbe într-o treaptă inferioară într-o mini-depăşire sau cine-ştie ce altă situaţie de trafic. În schimb, noul C4 are şi mod manual, unde te lasă pe tine să schimbi vitezele cu ajutorul comenzilor de pe volan. E ok, face ce trebuie, dar parcă senzaţia de cutie manuală şi de schimbător de viteze nărăvaş nu se compară deloc cu experienţele astea. 
Trebuie însă să recunosc — noul C4 se înfige bine, chiar şi în varianta diesel cu 116 cai şi cutie semi-automată. E în primul rând o maşină care se conduce foarte uşor, iar pentru cei cu drumuri lungi şi dese prin Bucureşti, ar putea fi o opţiune perfectă. Pe partea de design mi se pare mult peste modelul vechi, cel puţin exteriorul e foarte aproape de idealul meu de maşină (din clasa respectivă), iar tavanul panoramic face toţi banii.
Dar cel mai important feature mi s-a părut opţiunea “ECO”: motorul se opreşte automat când stai la stop de exemplu. Conform prietenilor de la CeRecomand.ro, în primele 4 ore de trafic de Bucureşti, motorul a fost oprit 40 de minute. Astfel, consumul în oraş ajunge undeva pe la 8l/100km, iar asta domnilor, se cheamă economie.
În concluzie
Mulţumim CeRecomand.ro pentru experienţă, felicitări Citroen România pentru campanie: maşina pentru presă a făcut peste 6000 km de la începutul anului.
Mi-aş lua un C4? Poate. Aveam opţiunea asta în minte şi când mi-am luat Astra, dar modelul vechi nu m-a convins. Adică vitezometrul cu cifre arabe mi se părea pur şi simplu cel mai mare turn-off şoferistic posibil. Noul C4 mi se pare mai reuşit. Probabil că n-aş renunţa la cutia manuală prea curând, dar aşa cum am zis şi mai sus — chiar e o maşină mişto de oraş.
Parteneri
-
Ars poetica
În 2007 căutam un loc de dat cu capul pentru că traficul de Bucureşti devenise insuportabil. Între timp lucrurile s-au schimbat - în bine! - iar azi dintrafic.net a devenit un loc de discuţii despre întâmplările ieşite din comun în trafic, despre psihologia şoferului şi despre cum să facem oraşul mai frumos.