Văzut în parcare la Mall Vitan, unde, criză-necriză, tot plin e.

Mă amuzam aseară târziu când mă întorceam de la metrou că au ieşit oamenii să-şi scoată maşinile de sub zăpadă. Nu mai ningea dar era un cancer incredibil, mie îmi îngheţaseră şi dinţii în gură, pe lângă toate celelalte părţi ale corpului acoperite de bocanci, mânuşi, căciulă, fular şi haine groase. Brrr.

Să ieşi de bună voie în zăpadă şi să pui şi mâna pe ea mi se părea de domeniul fantasticului. Dar ştiam că asta mă paşte şi pe mine azi, şi din fericire am prins vreo două ore cu soare la prânz, chiar blând, la chilele de zăpadă pe care le-am cărat.

M-am trezit de dimineaţă şi mă uitam pe geam cu cafeaua în faţă, la vecinii care ies pe rând să-şi scoată maşinile de sub nămeţi. Într-un final mi-am făcut şi eu curaj, alături de alte două doamne.

După care a început circul. Partea cu datul zăpezii jos de pe maşină n-a fost tocmai grea, deşi nu ştiu cum naiba, dar tocmai în punctele esenţiale era gheaţă. În schimb evacuarea muntelui de zăpadă care bloca maşinile a fost muncă de muncitor la sapă. Trei femei, o lopată bună, o lopată din aia de jucărie de ţinut în maşină şi un făraş. Bine că la noi pe alee nu trece plugul, aşa că n-am avut de furcă decât cu zăpada adusă de viscol.

O oră mai târziu ne-am făcut curaj şi am plecat la plimbare. Nissan-ul Primera a fost primul curajos şi n-a avut nicio problemă, deşi la un moment dat era să alunece urât. Pentru Astra mea a trebuit să facem potecă şi am mai şi împins-o la ieşirea de pe alee. Are garda joasă şi s-a înfipt în primul obstacol. Dar în afară de asta s-a comportat bine, n-a alunecat, nu s-a învârtit şi nu s-a războit cu nimeni. Iar cu Golful a mers extrem de repede şi bine. Bune maşini, VW astea, cum zicea vecina, păcat că şoferiţa nu e foarte curajoasă.

Şi cu parcarea liberă, sportul de sâmbătă făcut şi orgoliul gâdilat ne-am retras în casă la un vin fiert. Că dacă tot nu ies cu maşina, de ce n-aş bea nişte alcool?

Şi nu, nu ies cu maşina pentru că n-am unde s-o parchez, pentru că sunt nebuni pe străzi şi pentru că aş avea probleme pe orice stradă nedezăpezită. Garda aia joasă e mega-afacere din punct de vedere al stabilităţii la viteză, dar prin nămeţi e cam degeaba. Poate mă enervez şi-mi aduc Kalosul. O să se învârtă şi o să facă ca toate alea, dar măcar o să treacă prin zăpadă. Iar despre cum e traficul cu transportul în comun, într-un episod viitor.

Sau, ma rog, nashu_mare, adica eu, s-a trezit devreme azi si a iesit in strada. Cu masina dotata, sa nu uitati.

Ieri am prins loc la bulevard, acolo unde nimeni nu se incumeta sa intre, ca ar fi trebuit sa treaca de zapada impinsa de pe carosabil. Azi am avut unele mici probleme la iesire dupa care am dat de…

Vedeti daca mai recunoasteti zonele.

A se observa ultima poza, singurul utilaj de deszapezire vazut de mine azi pe strazi, care nu era pe strada ci pe trotuar. Salutari Primariei!

Cred că e fun să vii cu Smartul la serviciu şi să-i găseşti loc în fiecare dimineaţă. În schimb când parcarea e blocată de mormane de zăpadă devine complicat. Dacă eşti inspirat, ai o lopată în maşină şi îţi croieşti drum, chiar dacă eşti femeie.

Dacă eşti extrem de nenorocos, juma de oră mai târziu trece un plug şi îşi îngroapă efectiv Smartul sub zăpadă.

Trafic de rahat, mă scuzaţi.

Şi prin urmare se trezeşte pe la 11, se dă pe twitter şi se roagă să nu fie zăpadă afară când s-o ridica să se uite pe geam. Apoi îşi face o cafea, dă două ture prin casă şi se hotărăşte să meargă la cumpărături de chestii pentru maşină — pentru că dintr-un motiv sau altul nici măcar o cârpă n-am în portbagaj.

Situaţia se schimbă însă dramatic între momentul în care iese pe uşă şi momentul în care ajunge în parcarea de supermarket. Viteza medie de 15km/h nu e tocmai idealul, iar toţi idioţii care au plecat ne-echipaţi de-acasă sunt moartea, io măcar am cauciucuri decente, ca să fim înţeleşi.

Descoperiri: o gagică e în stare să cumpere anvelope de iarnă dintr-un hipermarket. Nu oricum, trei de-un fel şi al patrulea altfel. Benzinăriile sunt full, pentru că probabil juma de oraş s-a trezit că îngheaţă lichidul de parbriz în maşină. Stocul de măturici s-a terminat. În oraş e mai aglomerat decât într-o zi cu ploaie, deşi speram să rămână toate maşinile acasă.

No bun, mi-am luat ce-mi trebuia, am plecat şi două ore mai târziu am ajuns şi la palat, unde am parcat maşina şi nu mai intenţionez s-o mişc până nu se face cât de cât frumos. Mai cald măcar, pentru că poleiul e prea evil pentru gustul meu. Şi de fapt, nu pentru mine personal, cât pentru că imbecilii de pe stărzi care te pot lovi oricând. Da’ oricând. Pe la periferie pe unde e liber e cât de cât decent, în rest e un balamuc de care nu-mi era dor.

Pe mine scrie metrou şi taxiuri, ceea ce ar fi bestial, dacă n-aş avea probleme cu fundul de lume în care se găseşte blocul meu. Nu ştiu cum, dar la palat e deja noapte la ora asta, în două ore o să fie beznă şi plin de câini pe străzi, iar mâine dimineaţă când o să trebuiască să mă mişc spre serviciu probabil că o să alunec pe prima treaptă. Dar o să vină şi zile mai bune pentru bolidul de sub geam.

Ieri a nins în Bucureşti. Nu mult, dar destul încât să îngheţ un pic cu gândul la derapaje, polei, troiene şi geamuri aburite. Culmea e că plănuisem cu o zi înainte să ajung la un service să se uite cineva la cauciucuri să-mi dea liber pentru iarnă sau să-mi recomande să le schimb. Şi să le umfle cum trebuie, pentru că dintr-un motiv saul altul încă n-am apucat să-mi procur o pompă portabilă. Şi nici o lopată, lanţuri, cârpe şi lichid de parbriz pentru temperaturi extreme.

Nu faceţi ca mine, pentru că riscul de accidente în timpul iernii e evident mult mai mare decât atunci când asfaltul e uscat şi temperaturile optime. Iar dacă ignoraţi pregătirile, măcar din punct de vedere birocratic să fiţi pe fază!

Mă refer bineînţeles la asigurări, în principiu la cea obligatorie. Nu ştiu cum poţi să mergi cu maşina fără RCA, dar înţeleg că se întâmplă. Când nu ţii în mod special la maşină, când nu ţi-o bagă pe gât vreo firmă de leasing sau când ai muşchi destul de umflaţi încât să sfidezi garcea de pe străzi.

Cu toate astea, RCA este obligatorie şi e ilegal să te urci în maşină fără să ai poliţa la îndemână. E de asemenea periculos, nu numai pentru trafic — pentru că până la urmă o bucată de hârtie nu te salvează de intrat în pom sau de la distrus trei maşini parcate. Dar RCA îţi salvează portofelul şi poţi pleca cu mintea limpede mai departe dacă ai alunecat pe polei sau dacă nu vrei să investeşti în anvelope de iarnă.

Aşa că aruncaţi un ochi pe asigurareamaşinilor.ro, unde se găsesc cam toate informaţiile necesare, plus posibilitatea de a găsi poliţa potrivită pentru stilul tău de condus. Iar dacă vrei să ştii exact care este legislaţia şi cine te poate ajuta mai departe, tot site-ul de mai sus este locul potrivit. Lectură obligatorie înainte de următoarea ninsoare!

Aveam obiceiul ăsta acum 3-4 ani, când trezitul de dimineaţă nu era un must al zilelor lucrătoare. Mă plimbam până la Otopeni şi înapoi, de-abia construiseră podurile pasarelă peste DN şi îmi plăcea să mă uit la lumini şi la pista de aterizare. Apoi reveneam acasă, trecând vijelios prin centru, printre maşini, oameni şi vieţi.

N-am mai făcut asta de multă vreme. Cred că s-a tăiat macaroana când au început să sape la Pasajul Băneasa şi nu mai era deloc simplu să treci prin zonă, nici măcar la ore târzii. Iar orele târzii nu-mi mai erau libere, pentru că trebuia să dorm.

Dar dacă tot s-a deschis Pasajul Băneasa, mi s-a părut rezonabil să mă apuc din nou de excursii nocturne. Am făcut-o în seara asta, pentru că mă plictiseam la o petrecere şi aveam nişte timp de omorât. Plus că ţineam să îmi testez anvelopele la -1 grad şi bălţi îngheţate, dacă tot a venit azi iarna. Iar suprizele au fost multe.

În primul rând, n-am văzut nicio maşină pe sensul de ieşire din oraş. Nici măcar una, de la Băneasa până la intrearea în Otopeni. Uitasem că asfaltul de acolo e mai bun decât în centrul Bucureştiului, iar când chiar e gol gol o plimbare e o plăcere.

Apoi mi-au plăcut luminiţele de Crăciun. Dacă cele din centru sunt nişte arătări cumplite, în partea de nord a oraşului cineva a avut mai multă inspiraţie. Iar la aeroport sunt chiar drăguţe, jos pălăria. Tot nu înţeleg de ce se preferă albastrul în fiecare an, dar măcar să fie de bun gust. Combinaţiile de pe Magheru şi mai ales bradul (pe care l-am numit Heineken, vezi steaua din vârf) de la Universitate sunt penibile şi deranjante. Nici nu mai zic de cum arată sectorul 4, care deşi consumă energie cât pentru tot oraşul e o nebunie. Pozitivă, zic.

Şi mergând un pic mai departe, e impresionant cum s-a dezvoltat zona Băneasa. Da, nu sunt picată din cer, am trecut de sute de ori pe-acolo de când se construiesc diverse, dar de data asta am avut răbdare să fac o comparaţie cu Băneasa de acum 4-5 ani. Logistic e mare durere, e adevărat, pentru că nu e spaţiu, dar e frumos. E lumină şi se vede că Bucureştiul se extinde. Mie îmi place, iar în condiţiile de faţă în care şoseaua era liberă, n-am de ce să mă plâng nici de trafic.

Mai contează că iar am +100 de km la bord de ieri dimineaţă? Anvelopele mele sunt ok, thank you very much, aşteptăm teste mai dure. Dar mă gândesc la percepţia pe care o au oamenii despre traficul din Bucureşti şi plimbările astea îmi amintesc că se poate şi altfel. Adică fără trafic, dar cu dispoziţie să te uiţi şi la ce-i pe-afară, unde pe bune, e frumos.

Am avut un singur accident de maşină de când conduc, i-am îndoit bara unui băiat pentru că am alunecat pe mâzgă. Needless to say, la jegosmobilul meu a fost schimbata jumatate din partea din fata si toată târăşenia a durat cam o lună.

Partea funny e că m-am mai întâlnit o dată cu băiatul respectiv, era de ziua mea şi aşteptam pe cineva într-o parcare şi ca să vezi coincidenţă, a apărut ăsta şi a parcat lângă mine. Nu ştiu dacă m-a recunoscut că ţinea de gheruţe o piţipoancă şi n-avea ochi. În fine.

Până în seara asta când mă îndreptam târâş grăbiş spre casă:
- ia uite ce tâmpit, merge între benzi
- ah, e din provincie
- heh din aceeaşi provincie ca ăla pe care l-am lovit
- o wait, are şi acelaşi fel de maşină…
EL E!

M-am amuzat copios vreo 2 km până luat-o pe alt drum. Mergea tare aberant. Iar de data asta am stat şi am observat, că între timp am schimbat maşina şi m-am simţit în sigurnaţă. Eh, lumea e mică mică, şoferii proşti nu-şi schimbă obiceiurile prea uşor.