Vizită în zona Grozăveşti
3 septembrie 2011
poveşti | Comentarii?
Nu mai fusesem de multă vreme prin zona Podului Grozăveşti, aşa că am constatat cu surprindere zilele trecute că a prins viaţă în urma construcţiei Pasajului Basarab.
Pasajul Basarab
Probleme de trafic
Deşi în continuare cred că introducere sensului unic pe malul stâng al Dâmboviţei (cel cu Regia) crează blocaje inutile la ieşirea spre Crângaşi, am observat că în zonă nu sunt probleme majore de trafic. Iar ăsta e un lucru foarte bun, având în vedere că acum doi ani jumate, înainte să înceapă şantierul, intersecţia respectivă era permanent aglomerată.
Podul Grozăveşti
Singurul loc unde am văzut cozi de maşini este la ieşirea de pe Vasile Milea şi de pe Şos. Grozăveşti spre pod. Într-adevăr, sunt două artere mari forţate să se transforme în două benzi şi două semafoare care “încurcă” traficul liber. E drept că totul pare mai complicat decât înainte, dar nici n-aş fi văzut altă soluţie.
Pe de altă parte, se întâmplă uneori să aştepţi pe malul drept al Dâmboviţei, venind dinspre Semănătoarea. Semaforul de la intrarea pe pod ţine foarte puţin pe verde, dar având în vedere că în zonă sunt sincronizate vreo 6 artere plus tramvaiul care merge pe sub pasaj, cred că e de înţeles.
Cât despre şmecheria cu sensul unic care te împiedică să faci direct dreapta în direcţia Semănătoarea, după ce m-am obişnuit cu situaţia am realizat că e mai bine aşa: în loc să se blocheze o bandă întragă pe podul Grozăveşti, aşa cum se întâmpla cândva, maşinile sunt deviate spre un alt semafor.
Aspecte estetice
Nu mi-a displăcut niciodată înfăţişarea pasajului Basarab în zonă, în schimb am avut senzaţia că va crea o atmosferă de ghetou. Cui îi place, până la urmă să se plimbe pe sub poduri? Însă odată cu sistematizarea zonei, parcă totul a devenit mai curat şi mai organizat.
Pe colţurile intersecţiei au fost montate garduri care să împiedice trecerea neregulamentară a pietonilor. Un rău necesar, cred eu, deşi sper că la un moment dat ne vom obişnui să respectăm marcajele fără să fim forţaţi. În schimb, primăria sectorului 6 a instalat mai mulţi pomişori în ghiveci care îmbunătăţesc mult aspectul zonei.
Pomişori în zona Grozăveşti
Zona parcării Carrefour şi tot ce înseamnă Şoseaua Orhideelor arată mult mai bine decât înainte. Cred că nu mi-ar fi frică să fiu pieton prin zonă, deşi înainte nici nu m-aş fi gândit s-o iau la picior pe-acolo.
Gurile de metrou au fost renovate într-un mod superficial, e încă plin de câini, dar per total, senzaţia mea e că întregul cartier se transformă în fiecare zi dintr-o zonă industrială într-una urbană cu acte în regulă.
Meritul Pasajului Basarab?
Sunt convinsă că lucrările de amenajare ale zonei Grozăveşti au legătură cu finalizarea construcţiei. Însă cred că dezvoltarea urbanistică din zonă şi-a adus şi ea contribuţia: spre deosebire de acum câţiva ani, Grozăveştiul nu mai este doar o poartă spre Regie, ci o destinaţie de interes public sau corporatist.
În Sema Parc sunt sutede firme care au ales liniştea Grozăveştiului în loc de haosul Piperei. Primăria Bucureşti şi-a stabilit sediul pe Splai şi dacă e cineva cu autoritate care să treacă în fiecare zi prin zonă e de ajuns pentru mine. Iar mini-clădirile de birouri ridicate ca ciupercile după ploaie în zona dintre pod şi primărie atrag bănuiesc traficul în zonă, în ciuda esteticii mai mult decât discutabile.
Clădiri de birouri în zona Grozăveşti
Iar dacă oamenii vin la serviciu în zona Grozăveşti, nu înseamnă decât că aceasta se va dezvolta şi din punct de vedere al spaţilor publice: aşteptăm restaurante, cafenele şi mini-marketuri (ce lipsesc cu desăvârşire în prezent), o piaţă, câteva bănci, măcar o farmacie şi poate un părculeţ pentru relaxare. Per total însă, cred că Grozăveştiul s-a transformat din no man’s land, în cartier de oraş.
Cum e de fapt pe Transalpina
19 august 2011
poveşti | 3 reacţii
Mai mişto decât în poze!
Ştiam de multă vreme de drumul care şerpuieşte prin munţi şi e mai înalt decât Transfăgărăşanul, dar auzisem că nu e *tocmai* asfaltat. Prin urmare, ca un city-rat ce mă aflu, nici nu m-am gândit că ar putea fi o destinaţie de vacanţă sau de weekend.
Dar aşa cum Transfăgărăşanul a fost popularizat masiv de vizita celor de la Top Gear, Transalpina a devenit la modă după ce au început lucrările de asfaltare. Deja vara trecută ştiam din surse sigure că se poate urca cu maşină de oraş, numai că vremea excursiilor pe drumuri necunoscute trecuse deja.
Şi-aşa a venit vara lui 2011, am plecat iar în vacanţă la explorat România şi prima destinaţie pe listă a fost Transalpina.
Detalii tehnice se găsesc pe transalpina.biz, mai important e cum e acolo sus în creierii munţilor. 
Transalpina - Staţiunea Rânca
Personal nu mi s-a părut un drum greu, deşi l-am început la Novaci în judeţul Gorj într-o după-masă aproape de ora 5 şi cu restul plimbărilor din ziua respectivă am acumulat 13 ore de condus. Din satul Novaci drumul începe să urce, ajunge în staţiunea Rânca (înţeleg că e mega-mişto pentru ski, nu ştiu, nu practic) şi apoi continuă la deal prin Pasul Urdele până fizic nu mai ai unde să urci.
Din punct de vedere al şofatului, şoseaua îţi poate da reacţii diverse: ori ţi se face frică pentru că ai în faţă zeci de serpentine proaspăt asfaltate, dar FĂRĂ nicio altă instalaţie de siguranţă; ori ţi se pare greu, pentru că e la munte; ori nu e o brânză aşa mare, ba chiar pe Transfăgărăşan ar putea să fie mai periculos din cauza dobitocilor parcaţi în buza prăpastiei în fiecare curbă.
Transalpina - Pasul Urdele
Din punct de vedere al peisajului, însă, e impresionant. În punctul cel mai înalt (am văzut un indicator cu 2142m, nu ştiu dacă am mers şi mai sus) eşti pur şi simplu deasupra lumii şi cu lumea la picioare. Şi e atât de linişte încât îţi auzi gândurile sau tovarăşii de drum care şuşotesc zece metri mai încolo. E o senzaţie imposibil de experimentat în oraş sau în orice altă zonă mai populată.
Apoi drumul coboară. Iar serpentine, bucăţi de câţiva kilometri neasfaltate. La Obârşia Lotrului întâlneşti o urmă de civilizaţie şi poţi schimba destinaţia: spre Sebeş înainte, Voineasa la dreapta şi Petroşani la stânga. Munţii odată coborâţi, nu vei mai avea parte de aceleaşi privelişti: cea de-a doua parte a drumului continuă printre păduri şi utilaje de asfaltare. În loc de asfalt sunt pietre; în loc de munţi, sunt păduri şi lacul Oaşa.
Pentru că planurile spuneau că aveam să dormim în Mărginimea Sibiului, nu am urmat traseul original al Transalpinei ce se încheie la Sebeş. De la Şugag am cotit la dreapta spre Jina pentru încă 7km de drum neasfaltat. Dar acolo deja ştii că ai trecut munţii şi nu-ţi rămâne să te bucuri decât de satele săseşti din Mărginimea Sibiului, de un apus printre dealuri şi de cerut indicaţii localnicilor pentru a ajunge la destinaţie târziu în noapte.
Pe Transalpina am învăţat maşina să zboare:
Transalpina - unde maşinile învaţă să zboare
Merită Transalpina? Sigur că da. Din nou, cu o maşină de oraş — chipurile cu garda mai joasă decât altele — n-am avut nicio problemă. Se poate pargurge lejer un traseu de o zi cu plecare şi întoarcere în Bucureşti (pe valea Oltului de exemplu), dar mai amuzat ar fi să dormiţi o noapte pe undeva aproape de Sibiu sau de Sebeş şi să vă întoarceţi a doua zi. Pe Transfăgărăşan, de ce nu? 
Sfaturi pentru traficul spre mare
15 august 2011
trafic blocat | Comentarii?
by nashu_mare
Cu ocazia marii migratii dinspre si inspre mare si munte, ca de obicei, politia monteaza 400 de radare si 3200 de militieni (fara gluma) si recomanda conducatorilor de vehicule sa circule cu viteza redusa, adaptata permanent conditiilor concrete din trafic, in special cand se circua in coloana.
Eu stau si ma intreb cand oare vor face recomandari adecvate situatiei? Cand vor incerca sa rezolve problema, nu sa o sugrume mai tare?
As incepe cu ceva de baza: “Politia rutiera recomanda conducatorilor auto care vad un volan numai cand merg la mare nu conduc in mod regulat sa aleaga o alta modalitate de transport.”. Trenul face din Gara de Nord pana in Constanta 2 ore si un pic. Folositi-l pe ala! Bonus: puteti sa beti pe drum. Sigur, nu veti mai putea da checkin din OMV. Naspa! Mai mult, timp de 2 ore nu va obliga nimeni sa stati intr-o anumita pozitie, va puteti plimba printre compartimente si puteti da checkin de #pebuda fara sa pierdeti din timpul de deplasare.
As continua cu inca un sfat de bun simt: “Daca toata experienta dumneavoastra de condus, se reduce la mers de acasa la munca si inapoi, Politia Rutiera va reaminteste ca drumul spre mare si munte se desfasoara pe o autostrada, respectiv drum european. Mentineti viteza corespunzatoare si pastrati distanta fata de cel din fata. Circulati pe parta dreapta a drumului. Asteptati-va sa fiti depasiti! Luati trenul!”
Cam asa…
Trafic în vacanţă
18 iulie 2011
poveşti | Comentarii?
Zilele astea e la fel de linişte pe străzi cum e şi pe blog. Sigur că Bucureştiul nu va fi niciodată atât de calm şi liniştit încât să nu genereze nici măcar o frustrare de semafor, dar chiar şi aşa, dacă am scrie despre ele, cine ar citi? Cei plecaţi la mare în Grecia, precocupaţi mai mult de greva benzinarilor de pe-acolo? Cei plecaţi să exploreze România? Sau cei blocaţi în clădiri de sticlă, unde problema căldurii e mai serioasă decât cea a traficului?
Aşa că dintrafic.net a luat vacanţă. Ce facem în timpul ăsta? Ne plimbăm prin ţară. Ca şi anul trecut, avem un itinerariu prestabilit, o tonă de locuri pe care nu le-am văzut niciodată şi, sperăm, multe poveşti de spus la întoarcere.
Ipoteza este că prin ţară traficul nu este atât de prost precum îl percepem din Bucureşti; sigur că nu avem autostrăzi care să ne scoată rapid din România, dar avem drumuri naţionale proaspăt refăcute, care şerpuiesc printre munţi şi nenumărate locuri accesibile cu maşina mică.
Planul excursiei de anul ăsta: Transalpina, un pic de Transilvania, un pic de Banat şi o zi la spa. Ultima nu se încadrează în categoria trafic, dar merge perfect cu vremea de afară.
Vacanţă plăcută!
Despre deschiderea Pasajului Basarab
22 iunie 2011
poveşti, trafic blocat | Comentarii?
Iaodi, ştiţi deja că s-a deschis. Vinerea trecută pentru jurnalişti, sâmbătă pentru pietoni şi de duminică şi pentru maşini.
Noi nu ne-am dus repede în inspecţie pentru că nu ne-a plăcut populismul în spiritul căruia s-a organizat deschiderea. Argumentul numărul unu şi cel mai important: pasajul a fost construit pentru fluidizarea traficului, deci pentru maşini. De ce să-l deschizi pentru pietoni când nici măcar nu are trotuare pentru ei??
Uite de-asta m-am enervat şi am decis că după vreo 3 ani de scris mai mult sau mai puţin constant despre construcţia cea minunată, n-are nici un sens să merg la deschidere. Asta fără să punem la socoteală că măcar doi ani din ăştia trei mi-am omorât somnul de dimineaţă pentru că trebuia să ocolesc pe la mama naibii ca să trec de zona Grozăveşti.
Bine.
Argumentul numărul doi a fost că în termeni de trafic şi de utilitate a pasajului e irelevant să încerci să tragi concluzii în primele zile după deschidere. Şi cam asta voiam să facem pe dintrafic.net. Am trecut ieri pe-acolo până la urmă, absolut întâmplător, adică na — chiar aveam de ajuns din Militari înspre 1 Mai — şi a fost scurt şi liber şi interesant. Dar sunt multe de studiat înainte de vreo concluzie.
Articole vechi despre Pasajul Basarab:
Cum e cu Pasajul Basarab – august 2009
Update la Pasajul Basarab – septembrie 2009
Au deschis Podul Grozăveşti – aprilie 2010
Pasajul Basarab – mistere – septembrie 2010
Aiurea (tot despre pasajul Basarab) – septembrie 2010
Cât despre Podul Grozăveşti – septembrie 2010
Cică în zona Pasajului Basarab circulaţia e o adevărată plăcere – martie 2011
Între timp şantierul Basarab se apropie de final – martie 2011
Unul care se subestimează
19 iunie 2011
spotted | Comentarii?
Oare?
Devine amuzant să vânez cai prin Bucureşti. Deja avem la colecţie un optimist, un precis şi un realist.
Recomandare: Traffic
14 iunie 2011
links, poveşti | Comentarii?
Se pare că preocuparea pentru trafic a mers atât de departe prin alte ţări încât s-au scos şi cărţi.
Azi recomandăm Traffic, scrisă de Tom Vanderbilt. Se găseşte la Cărtureşti şi din fragmentele pe care am apucat să le citesc, băiatul scrie despre trafic aşa cum mi-ar plăcea mie să scriu despre trafic: fără nervi degeabişti, fără acuze din oficiu pentru autorităţi, ci pur şi simplu cu logică (uneori de-a dreptul matematică) despre why we drive the way we do (and what it says about us).
Îmi pare rău că nu am cumpărat cartea când am văzut-o, am vrut să aflu întâi de pe net pe ce dau banii. Dar e timp (şi vine şi ziua mea ) pentru că Tom Vanderbilt are şi un blog pe acceaşi temă. Pentru mine chestia asta e o veste dublu-bună: o dată pentru că am lucruri interesante de citit o vreme de-acum încolo şi a doua oară pentru că încep să mă conving că există oameni care trăiesc din interesul exagerat pentru trafic. Poate nu sunt chiar nebună. 
Enjoy how we drive.
Sensuri unice şi clădiri distruse
13 iunie 2011
poveşti | Comentarii?
Ajung după mai bine de un an pe strada Dumbrava Roşie. Zi aleasă atât de prost încât să fie probleme cu traficul şi cu parcarea, doar o dată în an devine Arthur Verona pietonală, o dată în an aducem mucegaiul de tip Vama Veche în Bucureşti.
La Grădina Icoanei se parchează pe interzis. Nu-i nimic, asta se întâmplă şi în celelalte zile ale anului. În rondul de la intrarea în Parcul Ioanid sunt maşini abandonate şi în mijlocul drumului.
Fac un ocol pe Dacia, Dumbrava Roşie e stradă respectabilă cu sens unic. În sfârşit, cineva a gândit bulevardul cel mai frumos din capitală într-un mod logic: avem acum patru benzi, dintre care una este oficial dedicată parcărilor. Plus că au dispărut morcovii lui Oprescu din mijlocul drumului. Frumos, curat, sistematizat, speranţe mari privind deblocarea traficicului, mai ales după încheierea lucrărilor de la Piaţa Gemeni.
Ajung la intrarea pe Dumbrava Roşie şi încerc să reconciliez două noţiuni noi. Strada şi-a schimbat sensul unic. Casa Simona Lahovary de pe colţ nu mai este, iar în locul ei a rămas un doar şantier din altă lume. Am văzut în direct demolarea anul trecut, dar nu mă aşteptam să regăsesc azi cartierul Ioanid sub formă de dantură perfectă cu un dinte lipsă. E trist.
Încă un realist
12 iunie 2011
spotted | Comentarii?
Din aceeaşi colecţie:
Epopeea bordurilor
10 iunie 2011
parcări | Comentarii?
V-am povestit că la mine în parcare se schimbă bordurile. Încă se schimbă, nicio şansă se se fi încheiat lucrările. O vreme n-a fost chair grav, că veneau muncitorii dimineaţa, plecau seara, lăsau curat.
Problema adevărată a apărut cât toată parcarea s-a transformat într-un depozit de borduri. Nexam locuri. Încă o vreme a mers şi-aşa – ziceam că nu stau în cel mai aglomerat cartier din oraş şi că în principiu se găseşte şi-un loc pentru mine, cam la orice oră.
De câteva zile însă, toate străduţele din jurul blocului s-au pricopsit cu borduri. Nu şi cu trotuare şi asfalt, ceea ce înseamnă că eu nu pot să urc maşina pe ele. Şi cum nu pot nici să mă lupt cu depozitul de borduri, situaţia a devenit cam tristă. Where do we sleep tonight? 
Parteneri
-
Ars poetica
În 2007 căutam un loc de dat cu capul pentru că traficul de Bucureşti devenise insuportabil. Între timp lucrurile s-au schimbat - în bine! - iar azi dintrafic.net a devenit un loc de discuţii despre întâmplările ieşite din comun în trafic, despre psihologia şoferului şi despre cum să facem oraşul mai frumos.