S-au întâmplat următoarele evenimente.

Poate așa ar trebui să fac și eu de fiecare dată când îi văd pe gigeii de la poliția comunitară cu un singur far, anume nu ăla care trebuie să funcționeze noaptea orice-ar fi sau când se apucă alți gigei tot cu cașchetă să întoarcă în intersecție, peste trecere de pietoni, linii continue și toate cele, în timp ce șoferul vorbește la telefon “fără dispozitve mâini-libere”, sau când mai au 10 cm și îmi fac praf picioarele pe trecerea de pietoni, sau când sau când. Desigur, fără girofar și “regim prioritar”, că alea nu se folosesc decât când patrulează aiurea pe străzi și în parc sau când se întâlnesc la o shaorma în același parc, lângă băieții care fac grătar la 2 noaptea pe treptele de la Palatul Copiilor.

Follow

Tot azi, oră de vârf, intersecția dintre Mircea Vodă și Bulevardul Unirii, pe singura parte pe unde nu e voie la stânga. Eu bineînțeles pe ultima bandă, cu intenția precisă repede înainte că mă grăbesc. În fața mea o Dacie albă cu un conducător auto cu mâna stângă în ghips, atârnată de geam. Deja sună promițător.

Așa cum era de așteptat, ciungul vrea la stânga. Eu mă înfig în claxon (ok, nu fac din astea prea des, de obicei ocolesc pur și simplu sau în cel mai rău caz aștept) și mă înfig în claxon și mă înfig în claxon așteptând așteptând așteptând reacția normală – să plece naibii înainte și gata. Iar ciungul nu și nu și nu, ridică un deget mijlociu bandajat la mine (???), până când îi vine ideea genială să deschidă ușa mașinii, să se întoarcă și să țipe:

– Da’ de ce claxonezi ********, ești nebună?!!
– Pentru că nu se face stânga, i-di-o-tu-le!

…răspund eu, scoțând capul pe geam ca ultimul țăran și cu degetele încă pe claxon.

La care toată coloana care aștepta să facă stânga de pe sensul celălalt (unde e voie), care era la 20 de centimetri de noi, începe să râdă, pardon, începe să se țină cu mâinile de burtă de râs, de uitaseră toți de trafic intersecție și celelalte. :))))

Într-un final, idiotul a luat-o înainte. Nu ca să îmi facă mie pe plac, ci pentru că oricum nimeni din asistență nu i-ar fi făcut loc să treacă spre stânga. I-di-o-tu-le.

Follow

Bulevardul Dimitrie Cantemir arăta acum o săptămână așa:

Din patru benzi mai rămăseseră două, pe fiecare sens, iar trotuarele erau ambele praf. Am presupus că vor în sfârșit să facă niște parcări decente, iar azi mi s-a confirmat ipoteza. Ba chiar cică la noapte încep să toarne asfalt, conform muncitorilor de pe șantier.

Reacția primei persoane căreia i-am povestit: la noapte… anul ăsta!?

Follow

Ideea mi-a venit la volan, ca toate ideile bune. 😀
Uneori îmi vine să țip, să înjur, să comentez, să povestesc cum mă descurc eu zilnic prin marea de conserve bucureștene. De cele mai multe ori evit să vorbesc singură în mașină. Cel mult pun mâna pe telefon și sun la radio sau mă iau de echipajele de poliție care patrulează aiurea în tramvai: neneeee, vezi că s-a blocat intersecția X.

Loc de dat cu capul – aici.

Follow