Tag Archives: psihologie

Mai multe drumuri înseamnă mai mult trafic (II)

De asemenea, mai multe locuri de parcare înseamnă tot mai mult trafic.

Citeam de un experiment făcut în Danemarca, cred, într-un oraș cu probleme cu parcarea. Cam ca în București probabil. În loc să construiască parcări, primăria a micșorat numărul de locuri de parcare din zona centrală. A lărgit străzi eliminând parcarea la marginea drumului, a transformat parcările în spic în parcări pe lângă trotuar etc. Rezultatul? Trafic mai puțin aglomerat. Pentru că într-o societate civilizată, dacă n-ai unde să lași mașina, nu pleci cu ea de-acasă — motiv pentru care același experiment n-ar funcționa deloc în București.

În schimb reversul are șanse de “reușită”. Acolo unde se construiesc parcări (să zicem la Universitate), traficul va deveni cu atât mai intens. Paradoxal dar perfect adevărat. Pentru că șoferii bucureșteni vor înțelege că au unde să parcheze și că prin urmare e în regulă să vină cu mașina în centru. Ergo aglomerație pe străzi și în intersecții.

Amuzant, nu-i așa? Nu zic că nu e nevoie de parcări, dar hai să trântim vreo 3-4 în zone semi-centrale, să ne lăsăm mașinile acolo și să lăsăm centrul să respire. Am mai zis-o de curând, dar taxa pentru circulație în centrul orașului nu mi se mai pare deloc SF.

Keep your mind on the road

Acum câțiva ani mă amuzam teribil când purtam un tricou — un produs promoțional Subaru — cu un text fără echivoc pe piept: Keep your eyes on the road! Lăsând gluma la o parte și ignorând complet comentariile răutăcioase despre tricoul meu, sfatul era perfect competent: dacă nu ești atent la ce se întâmplă pe stradă atunci când conduci, șansele sunt cu atât mai mari să faci un accident.

Mai mult, atenția de care vorbim aici nu se reduce la direcția în care îți e îndreptată privirea, ci se referă mai ales la gândurile care îți trec prin cap. Nu e de ajuns să privești înainte, trebuie să fii acolo și cu urechile și cu sinapsele, mai ales cu mâinile și picioarele. Pentru că:

Dacă nu ești cercetător științific, condusul e cel mai complicat lucru pe care îl vei face azi

Sunt două moduri în care îți poate fi distrasă atenția la volan:

1. Automatismele. Mai ales atunci când mergi pe același drum în fiecare zi există toate șansele să intri în transă și să te trezești acasă fără nicio amintire relevantă despre drumul parcurs. Deși este perfect normal, și probabil că nici n-ai putea să traversezi orașul dacă nu ai avea un automatism (ar fi prea complicat și stresant pentru creier), e și foarte periculos. Automatismele implică cunoștințe pe care le ai deja, de exemplu despre starea drumului. Există posibilitatea ca neprevăzutul (mașini staționate, gropi noi, copii care traversează aiurea) să nu fie înregistrat de creier și să te transformi în vinovat fără să știi ce s-a întâmplat de fapt.
Sfat: încearcă să te concentrezi atunci când conduci, chiar dacă știi drumul foarte bine, chiar dacă ești pe autostradă. Păstrează autimatismele pentru secvența de pedale, pentru schimbatul vitezei și frână când vezi roșu în fața ochilor. Nu presupune niciodată că drumul de azi va fi exact ca cel de ieri. Sau schimbă-l. Poate găsești o scurtătură pe care nu și-a imaginat-o încă nimeni.

2. Activitățile paralele. Vorbitul la telefon, chiar și cu hands-free (!), e cea mai periculoasă dintre ele. N-am înțeles niciodată de ce e legal, din moment ce e dovedit științific că vorbitul (deci ideea de a te concentra la altceva în afara drumului) e mult mai dăunător decât condusul cu o mână. Creierul uman nu este conceput pentru multitasking! Pur și simplu e imposibil să fii la fel de concentrat la două activități paralele, iar dacă vorbitul preia cea mai mare parte din acitivitatea cerebrală, pentru condus intră în funcțiune automatismele, iar asta știm deja unde duce.

Dar nu este vorba numai de telefon. Evită să cauți lucruri în geantă, să schimb cd-ul, să fumezi la volan și altele. Concentrează-te pe condus. Dacă ai ajuns aici, înseamnă că îți place, iar dacă îți place n-ai nici un motiv să te bucuri de fiecare minut în mașină. 😀

Sfat: trage pe dreapta dacă trebuie neapărat să răspunzi la telefon; poate pierzi cinci minute pe drum, dar salvezi o viață. Pregătește-te pentru orice călătorie cu muzică, apă, geamuri curate și oglinzi aranjate înainte de a porni la drum. Bucură-te că ești la volan și ignoră alte activități. Nu, faptul că trăim într-un oraș supra-aglomerat unde mai mult se stă decât se merge nu e o scuză valabilă — pentru asta s-au inventat audiobooks.

Uite-așa, revenind la faimosul meu tricou, Keep your mind on the road! ar fi fost un mesaj mai demn de luat în seamă. Pentru că de cele mai multe ori nu privirea îți e distrasă de la drum, ci celelalte simțuri și abilități necesare condusului.

Limbaj în trafic — un chatroom pentru proști

Spuneam săptămâna trecută că în trafic suntem toți niște anonimi. Că nu ai de unde să știi cine este cel care îți blochează calea și te enervează, nici de ce a făcut asta. În plus nici ceilalți șoferi nu au de unde să afle că azi te grăbești și că de obicei ești cel mai pașnic șofer din lume.

Cu toate astea, în trafic avem posibilitatea de a comunica cu ceilalți participanți, într-un mod asemănător unui chatroom pentru proști.

Claxoanele. Sunt în capul listei pentru că le auzi fără să vrei. Ar trebui folosite în caz de pericol, conform legislației, însă un claxon poate însemna atât de multe lucruri: că trebuie să fii atent într-o anumită direcție, că ai făcut ceva greșit sau că ești pur și simplu idiot. Uneori auzim un cor de claxoane, atunci cu siguranță ceva nu e în regulă. 😛 Răspunsul cel mai comun: da, frate, și tu ești idiot!

Semnale luminoase. Ok, se aprind niște becuri când mașina din față pune frână. E un lucru nemaipomenit, de fapt, dar nu ne gândim niciodată la asta. Apoi sunt avariile și semnalele cu faza lungă. De cele mai multe ori știm ce înseamnă: că am o problemă (m-am rătăcit!), că e u radar în apropiere (în afara orașului) sau că te las să treci.

Dar lucrurile nu sunt așa simple: pe cele două autostrăzi din România, atunci când cineva vrea neapărat să facă o depășire, va semnaliza stânga. În alte țări va merge cu avariile pornite. Cât despre faza lungă, zilele trecute se chinuia un nene să-mi explice că am un stop ars. Știam, dar din clipocirile și semnele disperate cu mâinile văzute în oglinda retrovizoare n-aș fi înțeles nimic.

Spunea un amic pe Facebook zilele trecute un alt mare adevăr: pe DN85 flashurile cu faza lungă înseamnă că urmează un radar, pe DN1 înseamnă că frate, mă grăbesc. 😀

Manevrele. Când cedezi prioritatea te oprești. Când te rogi de cineva să te lase să te bagi în fața lui întorci roțile și ești pregătit să manevrezi mașina cât mai repede. N-ai  avea cum altfel să-i explici co-traficantului că ai anumite intenții. Încerci să comunici în limbaj de trafic, dar riști permanent un accident: n-ai de unde să știi ce va înțelege celălalt.

– În final, semnalele disperate cu mâinile 🙂 Astea mă amuză cel mai tare. E destul de clar atunci când cineva îți face semn să treci, dar când observi că dă cu disperare din mâini fără niciun motiv aparent, habar n-ai ce-ar putea să vrea de la viața ta. Cam ca domnul de mai sus care încerca să-mi explice grafic problema cu stopul ars. N-a reușit, dar nici mie nu mi-a ieșit să îi explic că știu deja care e problema.

Și mai departe tot așa. Comunicăm în trafic, uneori oficial, alteori improvizând cu mijloacele pe care le avem la dispoziție, dar niciodată nu reușim să transmitem mesajul corect și complet. Într-un fel e excelent că avem atâtea metode la dispoziție, în altul e trist — ne transformăm brusc în maimuțe și limbajul (cea mai umană dintre calități) devine complet inutil.

În trafic ești un anonim

În trafic nu prea contează ce știi să faci când te dai jos din mașină. Comunicarea e atât de viciată, încât în cel mai bun caz poți spera să faci o impresie bună cu skillsurile de condus. De cele mai multe ori însă, tu și mașina ta sunteți inamicul care trebuie depășit, care trebuie să dispară și care CLAR conduce mai prost decât mine. 😛

Te-ai întrebat vreodată cine sunt ceilalți participanți la trafic? Excelent — n-o să știi niciodată. Sigur că poți face presupuneri și eticheta oamenii. Mașina e nouă sau veche? Scumpă sau ieftină? Roșie sau vernil? Tuning de prost gust? Gene? Floricele? Jante dubioase? Stickere motivaționale? Branduri cunoscute? Mașină de serviciu?

Poți chiar anticipa comportamentul șoferului în funcție de caracteristicile de mai sus, dar nu poți știi niciodată cine se află de fapt în spatele volanului. O gagică într-un Matiz cu floricele te poate croșeta din două mișcări, iar băiatul cu BMW s-ar putea să nu fie nesimțit și chiar să caute un loc de parcare. Facem presupuneri, dar de cele mai multe ori le facem degeaba.

Și tu cine ești de fapt în trafic? Eu conduc o mașină de băiat (deși eu tot susțin că e unisex, enfin), nu sunt atât de obsedată de ea ca să o personalizez mai departe de număr sau ca să o mențin permanent curată. N-am prea multe obligații (3 uși anyone?), dar am tone de răbdare. Mda, nu prea mă grăbesc nicăieri zilele astea.

Pentru tine în schimb, sunt probabil una cu o mașină gri pe care ai depășit-o (!!!111) când a ales în mod greșit să rămână pe banda mai aglomerată.

Vezi unde bat? În trafic nu contează cine ești — mai mult — datele de identificare pot fi interpretate în fel și chip, de multe ori complet aiurea.

Dar de ce ar conta cine suntem în trafic? Până la urmă celelalte mașini, împreună cu șoferii sunt niște prezențe de câteva minute: ne intersectăm cu ei și apoi nu-i mai vedem niciodată. Ei bine, contează, pentru că deși ești un anonim, în trafic te comporți ca și cum toată lumea te-ar cunoaște: nu, ceilalți șoferi nu știu unde și de ce te grăbești, nu știu că de obicei nu blochezi o bandă cu mașina parcată, dar că azi faci o excepție, nu-și imaginează că dacă ai părul roșu și peste 50 de ani s-ar putea să știi de fapt să conduci. Și reacționează ca atare.

Narcisism în trafic

În Traffic, Tom Vanderbilt povestește despre un chestionar aplicat șoferilor în cadrul căruia li s-a cerut să facă o comparație între propriul stil de condus și cel al unui șofer cu calități medii.

Rezultatul? Deloc surprinzător: cei mai mulți dintre noi credem că suntem șoferi peste medie. 😀

Psihologii au mers mai departe și au încercat să găsească motive pentru “the above average effect”. Au descoperit că în mare parte tindem să ne umflăm orgoliul cu calități pe care nu le avem pentru că șofatul necesită o doză artificială de curaj. Până la urmă, zice-se, e unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care îl vom face vreodată.

Problema este că dacă ne considerăm șoferi prea buni, credem că măsurile de siguranță nu ar trebui să ni se aplice nouă, ci celorlalți. Nu eu trebuie să încetinesc pe autostradă și oricum n-am nicio problemă să vorbesc la telefon și să conduc fără centură în același timp. În schimb piți de alături, ei ar trebui să i se confiște și telefonul și țigara și mai ales mașina.

Pe de altă parte, pentru că în trafic suntem niște anonimi și primim mult prea rar feedback pentru modul în care conducem, nu avem capacitatea necesară pentru a judeca abilitățile șoferistice. Dacă primim o amendă oricum nu e vina noastră, pur și simplu s-a întâmplat. Pentru o tamponare există întotdeauna justificări. Iar dacă șoferul mașinii din spate claxonează e cu siguranță un bou, pentru că noi oricum conducem impecabil.

În trafic suferim mai toți de narcisism, și din păcate observăm efectele abia după ce suntem implicați într-un incident major.

Psihologia șoferului: cum gândim în timp ce conducem

Psihologia șoferului

Atunci când te urci le volan se întâmplă instant ceva pe cât de amuzant, pe atât de periculos: îți schimbi complet modul de gândire și percepția asupra lumii. Ca să te conving, o să-ți dau un exemplu de situație în care sunt convinsă că te regăsești:

Te grăbești dimineața la serviciu și slalomul prin trafic devine o provocare. Toți participanții devin niște obstacole, în frunte cu celelalte mașini, pe care trebuie să le ocolești. Pun pariu însă că cel mai mult de deranjează pietonii: dintr-un motiv sau altul, fix la ora la care vrei tu să traversezi orașul, vor și ei să traverseze strada, pe la trecere sau nu, să aștepte autobuzul în stradă cu sufletul la gură sau să meargă pe carosabil pentru că trotuarul e deja ocupat de mașini parcate.

Într-o oarecare măsură, te simți invincibil, tu ești închis într-o cutie de tablă care ar trebui să aibă prioritate măcar datorită mărimii și puterii. Ai putea foarte simplu să treci peste ei, nu pe lângă ei, cum ești obligat să faci cu celelalte mașini. De cele mai multe ori însă te oprești și ajungi doar să le blestemi inteligența și să te enervezi de dimineață.

Acum să inversăm perspectiva: ajungi la destinație și parchezi legal două străzi mai departe. Ai de mers pe jos și de traversat prin același trafic infernal. Cine sunt acum idioții? Bineînțeles, șoferii! Ei nu acordă prioritate la trecerea de pietoni, ei blochează intersecția, ei își urcă mașina pe trotuarul pe care ar trebui să te deplasezi tu. Nu e nevoie să mergi decât câțiva metri și ai auzit deja 10 claxoane care îți poluează dimineața.

Brusc șoferul pare o specie complet diferită, deși chiar tu te-ai aflat în aceeași situație doar cu câteva momente mai devreme.

O discuție

Nu încape îndoială că mare parte din comportamentul nostru în trafic e determinat de modul în care gândim atunci când ne urcăm la volan. Pentru că sunt multe de punctat în privința aceasta, de azi înainte în fiecare miercuri vom vorbi despre psihologia șoferului și a traficului și despre acele lucruri care se întâmplă mai mult în capul nostru decât pe stradă.

De ce atunci când conduci poți face multitasking și de ce ar fi totuși bine să nu faci asta?

Cum sunt construite sistemele urbane de trafic și de ce scopul lor nu este ca tu să treci mai repede de intersecție?

De ce dacă sunt construite artere noi, poduri și pasaje, traficul devine mai aglomerat decât atunci când nu erau acolo?

Cât de periculoase sunt ilegalitățile în trafic și care sunt cele mai eficiente metode pentru a le înlătura fără constrângeri?

Noi venim cu propunerea și îți povestim ce s-a descoperit deja despre o anumită temă, tu ne povestești cum se aplică teoria poveștii tale de șofer!