Tag Archives: accident

Keep your mind on the road

Acum câțiva ani mă amuzam teribil când purtam un tricou — un produs promoțional Subaru — cu un text fără echivoc pe piept: Keep your eyes on the road! Lăsând gluma la o parte și ignorând complet comentariile răutăcioase despre tricoul meu, sfatul era perfect competent: dacă nu ești atent la ce se întâmplă pe stradă atunci când conduci, șansele sunt cu atât mai mari să faci un accident.

Mai mult, atenția de care vorbim aici nu se reduce la direcția în care îți e îndreptată privirea, ci se referă mai ales la gândurile care îți trec prin cap. Nu e de ajuns să privești înainte, trebuie să fii acolo și cu urechile și cu sinapsele, mai ales cu mâinile și picioarele. Pentru că:

Dacă nu ești cercetător științific, condusul e cel mai complicat lucru pe care îl vei face azi

Sunt două moduri în care îți poate fi distrasă atenția la volan:

1. Automatismele. Mai ales atunci când mergi pe același drum în fiecare zi există toate șansele să intri în transă și să te trezești acasă fără nicio amintire relevantă despre drumul parcurs. Deși este perfect normal, și probabil că nici n-ai putea să traversezi orașul dacă nu ai avea un automatism (ar fi prea complicat și stresant pentru creier), e și foarte periculos. Automatismele implică cunoștințe pe care le ai deja, de exemplu despre starea drumului. Există posibilitatea ca neprevăzutul (mașini staționate, gropi noi, copii care traversează aiurea) să nu fie înregistrat de creier și să te transformi în vinovat fără să știi ce s-a întâmplat de fapt.
Sfat: încearcă să te concentrezi atunci când conduci, chiar dacă știi drumul foarte bine, chiar dacă ești pe autostradă. Păstrează autimatismele pentru secvența de pedale, pentru schimbatul vitezei și frână când vezi roșu în fața ochilor. Nu presupune niciodată că drumul de azi va fi exact ca cel de ieri. Sau schimbă-l. Poate găsești o scurtătură pe care nu și-a imaginat-o încă nimeni.

2. Activitățile paralele. Vorbitul la telefon, chiar și cu hands-free (!), e cea mai periculoasă dintre ele. N-am înțeles niciodată de ce e legal, din moment ce e dovedit științific că vorbitul (deci ideea de a te concentra la altceva în afara drumului) e mult mai dăunător decât condusul cu o mână. Creierul uman nu este conceput pentru multitasking! Pur și simplu e imposibil să fii la fel de concentrat la două activități paralele, iar dacă vorbitul preia cea mai mare parte din acitivitatea cerebrală, pentru condus intră în funcțiune automatismele, iar asta știm deja unde duce.

Dar nu este vorba numai de telefon. Evită să cauți lucruri în geantă, să schimb cd-ul, să fumezi la volan și altele. Concentrează-te pe condus. Dacă ai ajuns aici, înseamnă că îți place, iar dacă îți place n-ai nici un motiv să te bucuri de fiecare minut în mașină. 😀

Sfat: trage pe dreapta dacă trebuie neapărat să răspunzi la telefon; poate pierzi cinci minute pe drum, dar salvezi o viață. Pregătește-te pentru orice călătorie cu muzică, apă, geamuri curate și oglinzi aranjate înainte de a porni la drum. Bucură-te că ești la volan și ignoră alte activități. Nu, faptul că trăim într-un oraș supra-aglomerat unde mai mult se stă decât se merge nu e o scuză valabilă — pentru asta s-au inventat audiobooks.

Uite-așa, revenind la faimosul meu tricou, Keep your mind on the road! ar fi fost un mesaj mai demn de luat în seamă. Pentru că de cele mai multe ori nu privirea îți e distrasă de la drum, ci celelalte simțuri și abilități necesare condusului.

Dacă ar fi în fiecare zi Paște

Zilele ar fi mult mai lungi. Să explic.

În lunea de Paște am plecat de-acasă spre sală la 8:45 și la 9:15 eram echipată și pe aparate. Într-o zi normală ar fi trebuit să plec de-acasă pe la 8:15, ceea ce nu fac niciodată, că e sinucidere curată. De asemenea, după o oră de alergat am mai făcut tot fix jumătate de oră până în bucătărie. Într-o zi normală s-ar fi făcut ora 12.

Ieri m-am plimbat o groază. Stăteam și mă minunam că nu numai că străzile sunt libere, dar și locurile de parcare sunt la fel de goale. Stăteam la stop și nu-mi venea să cred cât de largi sunt unele străzi de fapt. Și cât de mulți oameni au abandonat totuși barca, neașteptat.

(Sau pur și simplu uitasem cum e, înainte îmi plăcea să lucrez în zilele libere ca să pot să mă plimb într-o zi în care instituțiile sunt deschise.)

Ce-am mai făcut? Păi am remarcat o tonă de taximetriști poziționați strategic pe colțuri de intersecție. Intersecțiile astea fiind goale, păreau un ciorchine de bube galbene apărute de sub asfalt. Plus că deși mai toți șoferii de sărbători (care-s mai rău decât ăia de weekend) se mișcau prin oraș cu viteza melcului, taximetriștii de care vorbeam nu aveau nici o problemă să taie benzi, să schimbe direcția fără semnalizare, să-ți taie fața. Periculos.

Și în mod surprinzător, n-am văzut în viața mea atâtea mașini de Constanța în capitală. Asta-i un fel de pay back în avans pentru ce se va întâmpla weekendul următor?

(E 1 mai. Știu, e ciudat. Dar e deja 1 mai.)

Cât despre duminică — o oră cât am stat la masa de Paște am văzut trei reportaje despre trei accidente. Coincidență? Nu cred. Sărbătorile sunt aerisite în București, dar numai dacă ai grijă de două ori mai mult decât de obicei.

Secții accidente ușoare

Pe principiul mai bine mai devreme decât prea târziu, m-am interesat și am pus pe hartă secțiile de poliție unde trebuie ajuns în cazul unei tamponări în București.

Recunosc – eram complet pe dinafară, având doar vagi aminitiri despre biroul din Candiano Popescu, singurul pe care l-am vizitat cu treburi de genul ăsta de fapt. Ei bine, surpriză, pentru sectorul 4 locația s-a schimbat complet, iar pentru celelalte sectoare habar n-aveam unde se găsesc punctele respective pe hartă.

Deci de-acum e simplu: lovești mașina prin oraș, identifici sectorul, te uiți pe harta de mai jos și îi dai bice către secția aferentă în termen de 24 de ore. Pentru adresele exacte și alte detalii, avem pagină separată cu birourile-tamponări (funny name, tho :P).
View Sectii accidente usoare Bucuresti in a larger map

Film despre traficul de București – Apocalipsa după șoferi

This is good shit. Documentar realizat de Alexandru Solomon, scos în 2008. Deci filmat în vremurile “bune”.

– Partea 1: pe la minutul 5-6 apare actuala clădire a primăriei București în construcție.
– Partea 2: minutul 2 sau pe-acolo – Ăștia din provincie care vin la ghici în București
– Partea 3: Cars and cigarettes
– Partea 4: Numai în București am văzut atâția oameni nervoși
– Partea 5: Anii ’96-’97’-’98 are back, când vine vorba de ridicări cel puțin…

Vă dau linkul la partea 1 pe youtube, sunt 6 în total, sub 10 minute. E de văzut neapărat!

Să-i pedepsim, dar cum?

Într-o vreme tot făceam poze mașinilor parcate nesimțit și le turnam pe blog, le mai lăsam meltenilor câte un bilețel dulce când îi vedeam pe pista de biciclete și mă tot chinuiam să-i dau în gât. Ba îmi mai și sunam fostul prieten polițist când îmi găseam mașina blocată și se lăsa cu amenzi. Era, cred, încă pe vremea când simțeam că mașinile o să sufoce pur și simplu traficul din București. Înainte de criză și înainte să se mai trezească parcă un pic bunul simț în șoferi.

Acum nu-mi e foarte clar dacă mi-a crescut toleranța la manifestările astea, dacă s-au împuținat sau dacă pur și simplu nu mai am timp să colind colțurile de străzi și trotuarele devenite parcări în același stil. Cert e că nesimțiti încă există, așa cum ne povestește blonda care gândește.

Ce faci, deci, când stai la stop și intră unul în tine? Păi dacă daunele sunt insignifiante și n-a fost cu rea intenție, pleci mai departe. În București nu merită să te stresezi pentru o zgârietură pentru că i se poate întâmpla oricui, pe loc sau în mers, cu intenție sau fără. Poți să ți-o faci și singur, poate să sară o piatră, poate să se întâmple orice. De-aia există asigurare.

Dacă e cu rea intenție, se complică treaba. Pentru că te enervezi. Te enervezi până în pânzele albe, iar dacă autorul mai și fuge de la locul accidentului, deja avem o problemă. Iar dacă o reclamație la poliție e too much of a fuss (deși o văd ca singură soluție, plus că la coadă la secția accidente ușoare te calmezi grupa mare), încerci să-l pedepsești pe nesimțit.

Și totuși cum? Faima online nu cred că are prea mult efect. Poate doar dacă se enervează omul că i-ai dat numărul de la mașină pe blog și începe să te sâcâie și mai tare. Altfel, șansele ca cineva să recunoască numărul ăluia în trafic și să se ducă să-i dea două după ceafă sunt minime.

Poți să încerci să-l faci de râs pe net, ceea ce poate funcționează (pe principiul pitzipoanca și cocalari), dacă e un om care frecventează mediul ăsta. Dacă are o Dacie mai bătrână ca tine, e mai greu.

Ce-aș încerca să fac ar fi să popularizez cazul cu ajutorul poliției (nu degeaba sunt ei și pe Twitter și pe FB) și poate de-aici iese ceva constructiv și in real life. Și probabil că aș mai trece prin aceeași intersecție la aceeași oră, cine știe cum ar reacționa un proprietar de Dacie mai slab de înger. 😀

Revenind la online: cum îi pedepsim pe nesimțiții din trafic cu ajutorul blogurilor? Am parcat de-a-n pulea e cam mort, dintrafic se vrea pozitiv și poate cineva ar trebui să centralizeze all the bitching around the blogosphere. Just my tuppence worth.

a little bit of history repeating

Am avut un singur accident de mașină de când conduc, i-am îndoit bara unui băiat pentru că am alunecat pe mâzgă. Needless to say, la jegosmobilul meu a fost schimbata jumatate din partea din fata si toată târășenia a durat cam o lună.

Partea funny e că m-am mai întâlnit o dată cu băiatul respectiv, era de ziua mea și așteptam pe cineva într-o parcare și ca să vezi coincidență, a apărut ăsta și a parcat lângă mine. Nu știu dacă m-a recunoscut că ținea de gheruțe o pițipoancă și n-avea ochi. În fine.

Până în seara asta când mă îndreptam târâș grăbiș spre casă:
– ia uite ce tâmpit, merge între benzi
– ah, e din provincie
– heh din aceeași provincie ca ăla pe care l-am lovit
– o wait, are și același fel de mașină…
EL E! 😀

M-am amuzat copios vreo 2 km până luat-o pe alt drum. Mergea tare aberant. Iar de data asta am stat și am observat, că între timp am schimbat mașina și m-am simțit în sigurnață. Eh, lumea e mică mică, șoferii proști nu-și schimbă obiceiurile prea ușor.

Constatarea amiabilă

Să zicem că ți-ai lovit mașina. Pardon, să presupunem că ai dat peste un elefant în jungla bucureșteană și n-ai putut să te ferești. Toată lumea știe că elefanții nu văd, nu aud, sunt mari și urâți și nici n-au timp să stea la discuții. 😀

Dar te-a lovit. Sau l-ai lovit. Și ați trecut deja peste discuția de rigoare despre care e mai prost. Ce faceți? Mergeți la poliție? Stați la cozi intermindabile și vă rupeți coastele în fața agentului pentru că nimeni n-a fost de vină? Pierdeți o zi întreagă pentru asta?

Ei bine, dacă aveți amândoi asigurare, nu mai e nevoie. Constatarea amiabilă s-a introdus de ceva vreme și pe plaiuri mioritice, iar pe site-ul ăsta se găsesc toate detaliile de care aveți nevoie, plus ceva opțiuni viabile de Casco și RCA, joculețe și alte minuni. De vizitat!

Pe scurt, pasul obligatoriu în care cei implicați în accident merg la secția de poliție de pe raza sectorului în care s-a produs accidentul se sare cu grație. Documentele se depun direct la asigurator, ceea ce ar trebui să însemne că problema se rezolvă mai repede. Desigur, dacă te înețelegi cu elefantul și vă hotărâți cine e de vină.

Personal n-am testat încă sistemul, pentru că nu mă simt elefant și pe ei îi miros de la distanță. Sunt curioasă dacă funcționează pe bune. A încercat cineva? Chiar sunt bucureștenii capabili să rezolve ceva în mod amiabil?

Secția accidente ușoare (2)

Sigur că ideal ar fi să nu ajungi niciodată aici, dar dacă se întâmplă, e bine de știut că s-au schimbat niște treburi în ultimul an. Conform site-ului Poliției Române, secțiile de poliție care se ocupă de investigarea accidentelor rutiere ușoare sunt:

SECTOR 1 :

– Centrul de Daune Omniasig Bucuresti, Calea Grivitei nr. 355 – 357
Tel. 021.323.30.30, interior 22176 sau 22190 (program 24 ore);

SECTOR 2 :

– Str. Pantelimon nr. 450
Tel. 021.323.30.30 interior 28940 (program 24 ore);

SECTOR 3 :

– Calea Vitan nr. 242
Tel.021. 304.51.89 sau 021.323.30.30 interior 22151 (program 24 ore);

SECTOR 4 :

– Brigada de Politie Rutiera, Str. Splaiul Unirii, nr. 311 (incinta Cobalcescu)
Tel. 0374102361 sau 021.323.30.30 interior 22807, 22831(program 24 ore);

SECTOR 5 :

– Brigada de Politie Rutiera, Str. Splaiul Unirii, nr. 311 (incinta Cobalcescu)
Tel. 0374102361 sau 021.323.30.30 interior 22807, 22831(program 24 ore);

SECTOR 6 :

– Bd. Iuliu Maniu nr. 594 (in incinta societatii COM NICO SERV)
Tel. 021.323.30.30 interior 25437, 22253 (program 24 ore).

… de unde rezultă că mitul urban al străzii Candiano Popescu s-a dus pe apa Dâmboviței. Se pare că nu mai e nevoie să urci niciun deal cu mașina accidentată dacă faci poc în sectorul 4. Oh, well. 😀

Diferente

Motto: Cine plateste cea mai scumpa asigurare rca in 2010

Saptamana trecuta am fost in Moldova (a noastra, nu a lor). Toata Moldova, pana la Radauti chiar. Sunt doua categorii de Moldova din punct de vedere al traficului: Moldova avansata si aialalta. Despre aia avansata o sa aduc aminte atunci cand o sa imi revina cheful de continuat un anume articol ce sta de ceva vreme in draft. Acu’ e vorba despre aialalta. Este o Moldova arhaica, cum ar zice Busu, o Moldova in care semafoarele exista doar pentru ca dau bine, in care se conduce cu barbia deasupra volanului si in care daciile berline inca ruleaza.

Poate cel mai reprezentativ dintre orasele Moldovei asteia este Falticeni. Falticeni este ca un ghimpe in drumul misto care este E85. De fapt E85 nici nu e misto in zona aia. Si-au dat seama ca nu au de ce sa il faca misto si acolo. Falticeniul  are un trafic ca in Bucuresti. Nu are in schimb pietonii si masinile din Bucuresti. Exista doar aglomeratie, aglomeratie intretinuta de catre traficanti participantii la trafic care doar par multi. Falticeniul e strabatut de un traseu sinuos pe care se blocheaza tot traficul de pe E85. De fapt cred ca asta e motivul pentru care e atat de aglomerata zona, exista Falticeni in drum. (De pe acum ar trebui sa fi inteles deja ca Falticeniul este mai tare chiar decat Chuck Norris). Drumul prin Falticeni are o singura banda pe sens, marginita de masini parcate pe dreapta si de scuar pe partea stanga. Standard, zic eu. Circulatia se face bara la bara. Din cand in cand apar, inevitabil, si intersectii. In Bucuresti, e destul de simplu, sunt destui care lasa loc celor care vor sa traverseze intersectia perpendicular pe directia lor de mers, chiar daca au prioritate, atunci cand vad ca nu au unde sa mearga mai departe (poate nu o fac toti  dar o fac destui). Ei, in Falticeni nu numai ca soferii nu fac asa ceva dar chiar atunci cand cineva o face (adica eu), cei carora le dai prioritate nu stiu ce sa faca si raman blocati.  Le-am dat flashuri, le-am facut semn cu mana, ei “nu si nu – batman, batman”, preferau sa ma astepte pe mine sa avansez si sa blochez intersectia. Dupa claxoane repetate  am inaintat. Si am blocat-o.

Se mergea in stilul “a intaia, frana, a intaia, frana, a intaia”. La un moment dat prind cam 30 la ora. Uuuu. 40! Misto! Din fata unei dube parcate apare un cap. Ma uit pe jos, marcaj de trecere. In spatele meu era o masina destul de departe. Pana mea, sa ii dau omului prioritate. Franez moderat. Posesorul capului traverseaza din dreapta masinii spre stanga ei. Cand ajunge in dreptul meu, al soferului, ma uit in oglinda si vad o antichitate de Dacie venind inspre mine incet dar sigur. “Grrrr!” A intaia, ambreiaj, incep deplasarea si BUF! MA trezesc un metru mai in fata, direct pe trecere, pe unde trecuse ala mai ‘nainte. “Cacat, sa vezi ca stau in fundul Moldovei sa rezolv rahatul asta” Trag undeva pe dreapta, imi linistesc colegul nedumerit “Ce a fost asta?” “Ne-a lovit unul”. Pun avariile, ma dau jos si prima chestie pe care o vad e fata tampa si zambitoare a lu’ ala de la volan.  (Recunosc ca mi-a dat prin cap sa scot sprayul dar nu stiam pe unde l-am pus). Ma uit la masina lui, nimic. Ma uit la mine, numarul indoit (e in spoiler).  Zambaretul ma intreaba “acum ce facem?” “Ce sa facem? Mergem mai departe.” si arat directia inainte. “Unde mai departe”. “Pana mea! Nu stiu, fiecare la treaba lui”. Ala ramane perplex. Il ignor si ma sui in masina. De ce s-a mirat, nu stiu. De ce ar fi trebuit sa stau? Unii oameni cred ca au prea mult timp liber.

Poate de aia bucurestenii vor plati cel mai mic RCA la anu’, conduc defensiv si in caz de accidente minore nu isi bat capul. Pentru ca, in ciuda aglomeratiei din oras, accidentele sunt putine. Stiu ca toti musafirii straini se mira de starea asta, “uite cum se circula la voi! E de mirare ca nu sunt accidente. Uimitor!”. Am fost in Spania acum vreo 2 sau 3 ani si cred ca jumatate din masini aveau indoituri in aripi sau in usi. Asa ceva nu vezi in Bucuresti. Cand ma duc la Constanta ma simt ca la “ratele si vanatorii”, trebuie sa ma feresc de toti papagalii care intorc pe unde li se nazare sau care schimba benzile ca pe mosia lu’ ta-su. In Galati la fel… Parca ar fi orase de taximetristi. In Brasov nu e la fel insa unul nu te fereste daca ai facut o greseala sau unu’ nu iti face loc daca te-ai incadrat gresit. Dumnezeu cu mila! Claxoane, invitatii la felatii… Timisoara la fel, mai putin invitatiile.

De aia, de departe, orasul din Romania in care imi place cel mai mult sa conduc este Bucuresti. Daca nu ar fi taximetristii care sa il strice, ar fi chiar un trafic ideal (tinand seama de aglomeratie). Si brasovenii, constantenii si galatenii, chiar si cu numere de B.

secția accidente ușoare

Doar nu puteam să scriu despre trafic de București și să omit subiectul ăsta. Din păcate am experimentat pe propria piele (adică vopsea) faimosul procedeu de rezolvare a accidentelor ușoare, dar tot răul e spre bine. Data viitoare măcar știu ce să fac.

Deci ce faci când ești la două străzi de casă, trafic normal, ud și mâzgă pe jos, dar n-ai viteză și păstrezi o distanță mai mult decât decentă față de autovehiculul din față și totuși nu poți să oprești? Faci poc! și te trezești cu o listă luuungă de elemente constituente care trebuie înlocuite. Dar s-o luăm pe rând.

Primul pas e să convingi provincialul căruia i-ai lăsat puțină vopsea pe bară că dacă sună poliția n-o să vină în veci nimeni să constate ceva. Apoi îi explici că știi cum să ajungi în Candiano și că ar fi cazul să te urmeze, că nu vrei să te duci cu el la un service de cartier să-i rezolvi problema pentru că va trebui cândva s-o rezolvi și pe a ta (și pe bună dreptate, cu o capotă îndoită nu prea e amuzant să te plimbi prin oraș pentru totdeauna).

Așa că încerci să parcurgi cât mai repede următorii pași obligatorii: înhățat formular din biroul 3, completat rapid cu datele din buletin, permis, contract CASCO, contract RCA și amuzat desenând schița accidentului. Apoi repede înapoi la intrare să-l prinzi pe domnu’ polițist când dă ture la constatări (eventual de uiți atent la propria mașină să nu-i scape ceva) și în final la coadă în ordinea numerelor de pe tricouri.

În stil Băsescu, primești 3 puncte de penalizare și amendă 100 RON în 48 de ore. Simplu și rapid dacă știi ce să faci, vreo 3 ore jumate dacă te încăpățânezi să te descurci singură. Sau dacă celălalt participant la trafic pe o planetă mai îndepărtată decât a ta. 🙂

Pentru că da, celălalt participant la trafic n-are buletinul la el, îi arde de glume cu femei la volan, se dă mare expert și nu e în stare să completeze un amărât de formular. Apoi, în contextul alergat seara târziu după un xerox ca să-i pasezi copie după RCA să-și facă bara, începe să apese pe butoanele din prorpia ta mașină (de ce oare au oamenii impresia că trebuie să folosești avariile ca să ieși dintr-o parcare!?), dar revine la sentimente mai bune când descoperă că nu ești chiar noob și mai poți să faci și parcări laterale. 🙂 În final îi spune polițistului că erai depaaarte și nu știe de ce n-ai reușit să oprești. Și că nu e vina ta.

La 10 seara pleci de la poliție cu amenda și constatarea și a doua zi dimineața te prezinți la asigurator. Nu mai contează că parcarea e interzisă în fața sediului acestuia (e summit!) și că trebuie să-i târăști pe băieții la costum prin noroaie ca să își facă poze. Nici că mâine (tot summit!) trebuie să te plimbi până în Pipera. Ți se oferă cafea și cărți de vizită, ți se recomandă un service mai rapid, ți se strânge mâna și te simți într-o lume (țară?) normală.

Am de înlocuit vreo 8 chestii. Cu totul. Deși avariile sunt greu observabile dacă nu ești atent sau dacă nu te uiți din profil la capota boțită. Pentru că sunt din plastic, nu pentru că aveam viteză. Pfff. Deci va urma povestea cu service-ul! 🙂

În sfârșit… când vezi trei oameni stând pe trotuar în dreptul unei treceri de pietoni, pe sensul celălalt, nu oprești brusc în caz că se hotărăsc să treacă!! Pur și simplu. Nu că aș susține că nu e vina mea, este, chiar și oficial, dar totuși.