Tag Archives: intersecție

Mai multe drumuri înseamnă mai mult trafic (I)

Am mai discutat despre ironia Pasajului Mihai Bravu care va rezolva o problemă de trafic creată artificial prin construcția lui. Am vorbit o groază și despre Pasajul Basarab, teoretic esențial traficului din București — pentru zonele pe care le deservește, pentru centura interioară, pentru orice — și care nici până în ziua de azi nu știu la ce folosește; adică, da, m-am cățărat de vreo două ori când chiar aveam nevoie să traversez zona, dar habar n-am dacă și când e aglomerat și cum ar putea să fie inclus în scurtăturile zilnice.

Oricum, lăsând la o parte cele două exemple neconcludente, mă gândeam că e un fapt din trafic să construiești din ce în ce mai multe drumuri care să deservească mai mulți posesori de mașini, doar ca să descoperi după inaugurare că traficul se mișcă la fel de prost. Nu mă refer la drumuri trântite aiurea, ci la cele mai utile pe care ți le poți imagina, să zicem autostrada spre mare.

În 2004 era în construcție și nu se deschisese nici un segment, în 2005 aveam A2 până la Lehliu și era full de mașini care se grăbeau spre mare. Unde exact erau mașinile astea înainte să existe autostrada?

Simplu. E ca în cazul nevoilor create artificial de societate (NU, n-ai nevoie de noul iPhone): dacă ai pe unde să circuli, atunci vei circula. Dacă există drumuri practicabile, atunci mai mulți șoferi vor simți nevoia să le folosească, dacă nu sunt drumuri, atunci vor găsi o altă soluție (metrou, plimbare pe jos etc).

Și acum vine întrebarea:

Nu cumva frenezia construcțiilor din București va duce la congestionarea traficului (adică mai mult decât este deja, zic)? Nu cumva podurile, pasajele, centurile, străzile largi, bulevardul Uranus vor avea efectul de a convinge bucureștenii că e ok să ieși cu mașina și s-o duci peste tot? Nu cumva, în loc să se circule mai bine, se va circula mult mai prost?

Revino luni pentru încă o consecință nevăzută a încercărilor de fluidizare a traficului

Sisteme de trafic

Ca șoferi bucureșteni ne place să ne plângem de trafic mai mult decât le place englezilor să vorbească despre vreme. A venit toamna, s-a intensificat circulația, a început să plouă și toată lumea și-a tras umbrelă mobilă? E clar, traficul e nașpa, de-aia am voie să ajung prea târziu, să fiu nervos toată ziua și să înjur de la prima oră.

Problema aici este că fiecare șofer nu se gândește decât la interesul propriu. Să fie verde atunci când ajunge în intersecție. Să treacă repede de o zonă care de obicei e aglomerată, chiar dacă alții stau la stop. Să își croiască drum prin intersecții concepute astfel încât el să nu aștepte nici un minut. Să aibă prioritate. Să ajungă înaintea tuturor.

Apoi se plânge. Că semafoarele nu sunt coordonate, că intersecțiile sunt prost gestionate, că poliția rutieră nu face nimic, că alții se bagă aiurea în fața lui și sunt toți niște nesimțiți. Trăind în România, s-ar putea chiar să aibă dreptate.

Ceea ce nu trebuie să uităm însă este că sistemele de trafic sunt concepute astfel încât toată lumea să beneficieze de pe urma lor. Ideea esențială nu este ca tu să ajungi mai repede la destinație, ci să asigure un timp optim pentru toți cei implicați în aceeași situație de trafic.

Să luăm un exemplu simplu: acum câțiva ani când au început să se instaleze sensuri giratorii cam peste tot în țară, toată lumea a început să înjure. Că sunt mai puțin eficiente decât semafoarele, că te fac să pierzi vremea, că riscul de accident e mai mare. Sigur că în situația în care ai fi prins un semafor pe verde, ai fi trecut prin intersecție mai repede decât dacă stai să acorzi prioritate așa cum faci acum.

Numai că nu asta e ideea. Problema pe care încearcă autoritățile să o rezolve prin sensuri giratorii nu e recordul tău de timp până la destinație. Este funcționarea optimă pentru toată lumea. Și da, dacă toată lumea e obligată să încetinească și să acorde prioritate, per total traficul se mișcă mai bine decât dacă ar exista un semafor.

Așa că da, e posibil să existe scăpări, să nu fie semafoarele coordonate corect sau să fie polițistul din intersecție complet idiot, dar cel mai probabil nimeni nu se gândește la tine, ci la binele general. Ține minte asta data viitoare când ajungi într-o intersecție stupidă.

În teorie există cineva care se ocupă de toate astea, le gândește, le pune pe hârtie, le implementează. Nu știu unde, nu știu cine, dar cu siguranță mi-ar plăcea un job de genul ăsta 😀

Ce va rezolva Pasajul Mihai Bravu

Pasajul Mihai Bravu va rezolva o problemă de trafic pentru care n-ar fi existat altă soluție. Ați trecut de curând prin zonă? Cozi de zeci de minute și înspre Vitan și înspre Piața Sudului, intersecția cu Văcărești blocată complet la ceas de seară și alte și alte cozi prelungite spre Tineretului. E o străduță, nu spui care, de pe care nu se mai poate ieși deloc la anumite ore ale zilei.

Dar nu-i nimic! Se va construi pasajul. Peste vreo trei ani traficul va fi perfect în zonă: nici urmă de cozi, nici urmă de semafoare duble pentru același răhățel de bandă. Vom trece ca vântul și ca gândul dinspre Vitan înspre Big, pe patru benzi mari și late și alte patru înapoi.

Acum să ne oprim puțin și să gândim: acum jumătate de an, când construcția încă nu începuse, cum anume era traficul în zonă? EXACT. Patru benzi pe sens, nicio problemă majoră (poate doar pe ploaie și în zilele fără soț). Nevoia nu exista, dar nu-i nimic — am creat-o și acum o rezolvăm eroic.

În trei ani vom uita cum se circula înainte de șantier, iar deschiderea pasajului va veni ca o mană cerească. Abia aștept. 😛

Trafic pe modul corporatist

Știți cum zicem întotdeauna în septembrie că a venit toamna, a început școala, se întorc studenții și prin urmare orașul e de două ori mai aglomerat decât vara? Ba chiar dăm și sfaturi ca să scapi de cozile din intersecții. Însă raționamentul nu e perfect corect:

  • Sunt foarte puțini elevi și studenți care conduc, măcar din considerente de vârstă.
  • Profesorii nu au toți program de la 9 dimineața, ba chiar obișnuiesc să ajungă la lucru fie cu noaptea în cap, fie spre după-amiază.
  • Există părinți care își duc copiii la școală — adevărat, dar pe vremea mea școala începea undeva pe la 7:30, în niciun caz aproape de ora 9.
  • Dacă ridici ochii într-o intersecție și te uiți la ceilalți traficanți vei observa că majoritatea merge singură în mașină și nu are față de puber.

Acestea fiind spuse, tragem concluzia că de la 15 septembrie nu se mai poate respira în București fix din cauza celor care au program de la 9 dimineața, care trebuie să se prezinte frumos îmbărcați la serviciu, care se grăbesc spre o clădire de birouri de prin vreun complex imobiliar, care își permit să meargă singuri în mașină — da! orașul se aglomerează din cauza corporatiștilor.

Dar corporatiștii lucrează și vara, vei argumenta mirat. Corect. Numai că vara corporatiștii își iau și concediu, de obicei în grup. Îi vezi pe la știri blocați pe A2, pe Facebook în poze de pe un Transfăgărășan aglomerat, îi auzi că dispar câte două săptămâni în Tenerife.

De la 15 septembrie însă, e cu totul altă poveste. Probabil că avem în sânge microbul back-to-school, sau poate e doar o chestie de vreme, dar toamna parcă toată lumea lucrează mai cu spor. Începi să te trezești mai devreme pentru că nu mai pierzi nopțile în oraș, îți propui obiective profesionale noi, poate chiar ai făcut o schimbare de carieră. Rațional vorbind, pur și simplu ai mai multă treabă prin oraș, pentru că odată ce se întoarce lumea din vacanță, se reiau și activitățile comerciale curente.

Așa că, dragi prieteni traficanți de București — săracii copii n-au nicio vină. Nici profesorii. Nici studenții din provincie. Orașul e aglomerat din cauza unor oameni ca noi: care au treabă, care se grăbesc și pentru care toamna înseamnă bună dimineața.

Drum bun prin oraș în dimineața asta! 😛

În trafic ești un anonim

În trafic nu prea contează ce știi să faci când te dai jos din mașină. Comunicarea e atât de viciată, încât în cel mai bun caz poți spera să faci o impresie bună cu skillsurile de condus. De cele mai multe ori însă, tu și mașina ta sunteți inamicul care trebuie depășit, care trebuie să dispară și care CLAR conduce mai prost decât mine. 😛

Te-ai întrebat vreodată cine sunt ceilalți participanți la trafic? Excelent — n-o să știi niciodată. Sigur că poți face presupuneri și eticheta oamenii. Mașina e nouă sau veche? Scumpă sau ieftină? Roșie sau vernil? Tuning de prost gust? Gene? Floricele? Jante dubioase? Stickere motivaționale? Branduri cunoscute? Mașină de serviciu?

Poți chiar anticipa comportamentul șoferului în funcție de caracteristicile de mai sus, dar nu poți știi niciodată cine se află de fapt în spatele volanului. O gagică într-un Matiz cu floricele te poate croșeta din două mișcări, iar băiatul cu BMW s-ar putea să nu fie nesimțit și chiar să caute un loc de parcare. Facem presupuneri, dar de cele mai multe ori le facem degeaba.

Și tu cine ești de fapt în trafic? Eu conduc o mașină de băiat (deși eu tot susțin că e unisex, enfin), nu sunt atât de obsedată de ea ca să o personalizez mai departe de număr sau ca să o mențin permanent curată. N-am prea multe obligații (3 uși anyone?), dar am tone de răbdare. Mda, nu prea mă grăbesc nicăieri zilele astea.

Pentru tine în schimb, sunt probabil una cu o mașină gri pe care ai depășit-o (!!!111) când a ales în mod greșit să rămână pe banda mai aglomerată.

Vezi unde bat? În trafic nu contează cine ești — mai mult — datele de identificare pot fi interpretate în fel și chip, de multe ori complet aiurea.

Dar de ce ar conta cine suntem în trafic? Până la urmă celelalte mașini, împreună cu șoferii sunt niște prezențe de câteva minute: ne intersectăm cu ei și apoi nu-i mai vedem niciodată. Ei bine, contează, pentru că deși ești un anonim, în trafic te comporți ca și cum toată lumea te-ar cunoaște: nu, ceilalți șoferi nu știu unde și de ce te grăbești, nu știu că de obicei nu blochezi o bandă cu mașina parcată, dar că azi faci o excepție, nu-și imaginează că dacă ai părul roșu și peste 50 de ani s-ar putea să știi de fapt să conduci. Și reacționează ca atare.

Cucerește intersecția 4: Corneliu Coposu cu Sfânta Vineri

Click pentru celelalte articole din seria Cucerește intersecția

De data asta vorbim despre o intersecție pe care atât de mulți șoferi o abordează greșit, încât a devenit normal.

Ce ar trebui să se întâmple conform marcajelor?

Vii de la Unirea în direcția Calea Călărașilor și la prima intersecție cu semafor ai trei benzi. Prima e pentru dreapta pe Sfânta Vineri. A doua pentru mers înainte. A treia e pentru înainte și stânga. În afară de asta, imediat după intersecție e o bordură în mijlocul drumului care separă linia de tramvai de benzile pentru mașini. Practic cele două benzi care merg înainte ar trebui să se deplaseze puțin înspre dreapta.

Ce se întâmplă de fapt?

Primele două benzi merg drept înainte, iar de pe a treia se face doar la stânga. Dacă ai fost neinspirat și te-ai gândit că lucrurile o să funcționeze cum scrie la carte (de fapt, cum e marcat pe asfalt) ai încurcat-o. De pe banda a treia n-ai nicio șansă să mergi înainte. Vei rămâne blocat în fața bordurii de care vorbeam, cu un sincer Fuck între dinți, între timp ce băieții de pe banda 2 zboară liniștiți înainte pe banda ta.

Chestia e că nici sistemul ăsta împământenit nu e rău. Adică se poate și așa. Problema e că de-aia există marcaje, ca să respectăm toți aceleași reguli. Sau nu?

Jurnal de șantier. Pasajul Mihai Bravu. Nesimțiții

Lucrările la Pasajul Mihai Bravu merg înainte — nu de alta, dar n-au cum să meargă înapoi pentru că nu e nimic de dărâmat.

Între timp ne-am obișnuit cu traficul sugrumat, poliția își face treaba în intersecții la ore de vârf și cei mai plictisiți dintre noi am învățat să ocolim zona cu totul.

Au apărut însă nesimțiții. Sunt câteva puncte unde s-a blocat virajul la stânga și cel puțin unul unde a fost interzis întotdeauna. Totul e semnalizat cu o droaie de “obligatoriu înainte” și e destul de clar că dacă vrei neapărat la stânga blochezi și intersecția și pe ăia din față și pe ăia din spate și tot. Doar acum sunt două benzi, nu patru.

Rezultatul e că una din două benzi e blocată la fiecare semafor verde, deci sunt de două ori mai puține mașini care trec de intersecție.

Pentru șoferii bucureșteni nu prea pare să conteze, însă. O fi de la ideea de șantier care le dă impresia că orice e pemis. O fi de la restricție în sine, deși e vorba de un ocol de 100 de metri. Sau e pur și simplu nesimțire.

Încă o dată — cele mai multe probleme în traficul de București pornesc de la mine și de la tine, nu de la Oprescu și nici de la poliție.

Logica traficului de București

Analizând harababura provocată de construcția pasajului Mihai Bravu (apropo, e degaba, nu credeți?) mi-am dat seama că în București nicio zi nu-i ca următoarea și că de multe ori nu contează dacă e în timpul săptămânii sau în weekend, dacă e dimineața la 8 sau după-masa. Până la urmă e o chestie de noroc sau o trabă de logică întortocheată.

Observații:

  1. Luni e mai puțin aglomerat ca marți. Poate pentru că multe lume își prelungește weekendul, poate pentru că toți se trezesc devreme sau poate pentru că există superstiții despre traficul de luni (așa cum există despre banii dați luni). Cert e că în fiecare marți îmi dau seama că ieri era mai bine în trafic.
  2. Sâmbăta e o zi din săptămâna de lucru. Pentru că toată lumea merge la cumpărături sau la piață, pentru că seara se iese în oraș (ceea ce înseamnă că parcările din centru sunt iar pline, mai ales după dispariția celei de la BCR – Universitate, doar ieșit în oraș = ieșit în centrul vechi).
  3. Între 17 și 20 mai bine nu ieși în oraș cu mașina. Am avut multă vreme impresia că se aglomerează de fapt pe la 6 seara, când plecam eu de la muncă. No way. Toată săptămâna trecută am experimentat traversatul orașului la 5 după-masa și a fost aproape la fel de nasol ca și o oră mai târziu. Iar dacă vrei să te plimbi după 19 – alege o rută dinspre cartiere spre centru. În principiu lumea se duce acasă la ora respectivă.
  4. Dacă o intersecție e aglomerată, nu înseamnă că și următoarea va fi la fel. De fapt, de cele mai multe ori, nu e. Pur și simplu pentru că mașinile nu prea reușesc să treacă de prima intersecție. 😛
  5. Dacă dimineața ai ajuns repede la serviciu, nu înseamnă că și seara vei reuși aceeași performanță. Nu știu cum se întâmplă, dar de fiecare dată când am senzația că today is a good day for traffic, rămân blocată pe undeva la întoarcere. De exemplu, imediat după Crăciun: trafic lejer dimineața pentru că toată lumea e încă în vacanță, în schimb la 6 seara erau tot atâtea mașini în oraș cât într-o zi normală.

Voi ce-ați mai observat?

Ce-i ăla sens giratoriu

Cu siguranță nu o intersecție ca cea de la Piața Protopopescu. Într-un sens giratoriu au întotdeauna prioritate cei care se învârt și nu cei care vor să intre în intersecție. Dacă în mijloc avem un spațiu (verde sau nu) rotund, nu înseamnă că îi dăm roată. Iar atunci când la intrarea într-o astfel de intersecție mai e și un semn mare de prioritate, cu siguranță n-are sens să mai dai semnal dreapta când tu de fapt mergi perfect înainte.

Sigur că hipercorectitudinea asta n-a omorât pe nimeni, doar sunt șoferi care semnalizează când intră în curbă. Dar e amuzant că mare parte dintre cei care conduc în București au uitat complet de utilitatea semnelor de circulație. Pân’ la urmă, nici nu-i nevoie, mașina pornește și când e roșu.

Țipla pentru talon

Dacă nu le-ați văzut niciodată, aflați că taloanele format nou au dimensiuni diferite față de cele vechi. Sunt mai înalte și deci nu încap într-o bucată de plastic din aia veche. Poate exagerez eu, dar mie mi se pare normal să ai certificatul de înmatriculare asupra ta, nu în mașină, eventual lângă buletin și cât mai bine protejat de lichide și alte pericole. Așa că mi-am căutat țiplă, evident fără succes, cel puțin într-o fază inițială. Pentru că acum vreo două săptămâni mi s-a înfățișat omul cu cartonul, undeva într-o intersecție de prin Rahova. Cine-i omul cu cartonul? Un nene care stă cu un carton desupra capului, carton pe care scrie că vinde din astea de îmi trebuie mie. Din păcate atenția mea pentru vânzătorii de la stop tinde spre 0, așa că l-am ratat și mi-am continuat căutarea prin mijloace clasice. Ehe, până azi! Omul cu cartonul era în interscția de la Unirii (mă rog, una din ele, aia cu stația de 32), l-am reperat în două secunde, i-am strecurat cei 3 lei și el mie o țiplă. Talonul meu se simte fericit. 😀