Tag Archives: pipera

Dacă tot n-avem parcări, să mai eliminăm din ele

Nu știu dacă obișnuiți să vă plimbați prin Pipera (adică plantația Pipera, nu localitatea) cum am făcut eu în ultimele câteva săptămâni. Dar cu siguranță aveți o idee despre faptul că în afară de parcările business centerelor, de altfel destul de generoase în aparență, problema locurilor de parcare e destul de groasă.

Am reușit să identific o parcare probabil privată, cu vreo 30 de locuri, despre care însă nu am reușit să aflu detalii. În afară de asta, observ că lumea își abandonează mașinile pe trotuare. Circulația pietonilor părea să fie o problemă secundară, mai ales atunci când spațiul liber lăsat de mașini pe trotuare e ocupat de cablurile tăiate de pe stâlpi — singura soluție pentru cei care merg pe jos: linia de tramvai.

Până zilele trecute, când trotuarele din Pipera au primit tratament de București: s-au montat stâlpi care blochează accesul mașinilor. Yay pentru pietoni, nașpa pentru șoferi, dar întrebarea mea e una singură: cum dumnezeii primăriei să investești în stâlpii lui papuc și să lași trotuarele să arate în continuare ca după bombardament?

Stalpi-trotuar-pipera
Stâlpi pe trotuarele din Pipera
trotuare-bombardate-pipera
Trotuare bombardate în Pipera

Poduri

Mai țineți minte podul ăla de l-au construit niște iluștri în Pipera și n-au putut să-l termine că au greșit dimensiunile? Ăla de trebuia să treacă peste șina de tren și să-i scutească pe unii de barieră. Podul care trebuia să treacă pe la înălțimea firelor de cale ferată.

Ei bine, cică l-au terminat azi. De fapt, era vorba că îl inaugurează azi, dar n-au putut pentru că “nu s-a făcut recepția lucrării”.

Tare-i trist pentru că n-a putut baștanu’ să iasă din Pipera pentru weekendul prelungit. Că de asta voiam să mă amuz, podul din Pipera n-au reușit să-l termine, dar pod de sâmbătă până marți a făcut mai toată lumea.

Știu asta pentru că dimineață am traversat orașul în 10 minute. Vâââjt de la un cap la altul, fără adormiți și nesimțiți. 😛 Și vestea bună e că mâine va fi la fel, ba chiar mai bine, mai liber, mai gol, mai curat, mai uscat.

Tare bine ar fi să dea o ninsoare ca să nu mai intre nimeni în oraș și să fie gol încă niște zile. Să rămână baștanul afară din Pipera. Oricum nu-l ajută podul dacă strada nu-i destul de lată pentru gipan.

Secția de înmatriculări din Pipera

Sau noul Udriște. Cred că băieții s-au mutat acolo de mai bine de un an și jumătate, dar în continuare nimeni nu știe cum se ajunge la ei și ce se întâmplă acolo. Pe scurt e de bine, pe lung sunt multe de spus.

În primul rând adresa este Șoseaua Pipera, nr. 49, e o clădire mare și nouă, pe care scrie mare ce e. Adică Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV).

Partea frumoasă e că sunt cât de cât bine organizați. Au o parcare mare (gratis), multe ghișee cu număr de ordine și xeroxiștii și dactilografii vizavi. Și mai bine ar fi fost să ofere ei servicii de genul ăsta, dar deocamdată e bine și așa.

Ce se întâmplă acolo? Se dau examene pentru permis, se eliberează permise, se schimbă permise atunci când expiră. În mod normal, cine nu are permis și vine să-l ridice, vine pe jos, așa că e important de știut că la DRPCIV Pipera se poate ajunge cu autobuzul 135 sau cu metroul până la stația Aurel Vlaicu. Practic din Barbu Văcărescu, mergând spre Băneasa, se face dreapta la intersecția cu șoseaua Pipera, iar clădirea e imediat pe stânga.

Tot acolo însă se înmatriculează și mașinile. Numere noi, numere provizorii, numere pentru mașinile care ies din leasing (dacă nu au deja numere permanente, pentru că de când am intrat în UE, mașinile produse în comunitate primesc direct din astea). Iar vestea și mai bună e că nu durează deloc mult: după depunerea actelor un număr (chiar și preferențial) sau un permis nou e gata în vreo 2 ore. S-a terminat cu plecatul acasă pe jos și revenitul a doua zi! 🙂

Personal am avut o singură dată treabă acolo, pentru o preschimbare de număr. Veneam de la RAR din Voluntari și am făcut prostia de a merge pe centură și apoi prin Pipera. Drumul a durat cam de două ori mai mult decât eliberarea numerelor, chiar și preferențiale. În rest am auzit numai de bine, așa că dacă mai are are cineva de povestit aventuri pozitive sau negative de la DRPCIV, formularul de comentarii e jos.

orașul cu o singură ieșire

Și o singură intrare. Și o singură posibilitate de a-l travera, s-ar putea numi chiar orașul cu o singură stradă, că restul sunt alei. Unde? În București. Sau lângă, că încă n-am reușit să înțelegem dacă oamenii ăia stau la țară sau la oraș. Vorbesc bineînțeles despre Pipera-city.

Joi seara trebuia să ajung de la Semănătoarea până pe o stradă din spate de la Antene. Adică Antenele 1,2 și 3, sediul Intact. Rezervasem vreo juma de oră că m-am gândit că o să fie trafic, da’ n-a fost. 15 minute am făcut via Podul Grant și Piața Presei. Până la intersecția dinante de Antene, aia cu podul peste lac. Unde trebuia să mergem la stânga. Ceea ce nu s-a putut, că era interzis — în naivitatea mea aveam impresia că la ultima intersecție din oraș, după ce mergi doi kilometri fără opțiuni la capitolul direcție, ți se oferă ceva posibilități. Apoi am presupus că dacă e interzis acolo e logic să fie liber la următoarea intersecție, cu bulevardul Aerogării. Nimic mai greșit!! Dacă ai trecut de Piața Presei, nu prea mai ai opțiuni decât să ajungi până la aeroport. 🙁

Eu mă gândesc întotdeauna că dacă o manevră în trafic e logică, trebuie să fie și legală. Adică dacă nu e niciun motiv practic pentru care ar putea fi interzisă, ar trebui să fie acceptată. Ei bine nu. După ce treci de aeroport ai două posibilități, ori te întorci pe sub pod (ceea ce mi s-a părut imposibil, având în vedere că șirul de mașini începea în parcare la Ikea) ori mergi spre Pipera-city și nu mai ieși în veci de-acolo.

Și totuși exact asta am făcut, sperând că există o altă ieșire din Pipera înafară de aia de la barieră. Foarte greșit!! Am stat cam o oră jumate în trafic pentru că se lucrează pe Erou Iancu Nicolae. Cu alte cuvinte, una din cele două străzi care merge spre Pipera e blocată, iar cealaltă e nonstop aglomerată.

Nu înțeleg cum poți să ai un cartier fără străzi. Alea din Pipera nu sunt străzi. Sunt niște alei, niște ganguri între vile de trei etaje pe care o mașină mai lată nici nu încape! În Pipera nu sunt străzi, e fix o stradă, care începe la mall în Băneasa și se termină în Colentina. De ce e blocată șoseaua Pipera de un an? Cine și ce și unde construiește atât încât să blocheze o șosea care e calea principală de acces către un anumit punct (șoseaua Pipera, get it?). De ce nu se trage o bandă de asfalt din Pipera până la Herăstrău, prin câmp că tot e gol pe-acolo.

Apreciez faptul că se construiește la pasajul Băneasa, cu toate reținerile legate de data finalizării. Poate poate într-o zi s-o putea face și stânga unde e normal să se poată. Îmi place cum s-au mișcat cu pasarelele de la intrarea pe DN1 (gata într-un an dacă îmi aduc bine aminte) și-mi mai place că în ultima vreme parcă se circulă cât de cât. Dar ce faceți oameni buni cu orașul cu o singură stradă?

re-înmatriculare

Cu regret vă informez că înamtricularea unei mașini nu durează atât de mult pe cât se plânge toată lumea. De fapt, mai mult durează drumul de la RAR din Voluntari până în Pipera la înamtriculări decât procedura în sine.

Parcă n-aș sta să recreez lista cu acte necesare, că e cam diferită în funcție de situație. Oricum, ideea e că e foarte simplu. Te programezi la RAR într-o dimineață și în juma de oră ai scăpat. Înainte de asta vei fi trecut pe la CEC să plătești două taxe și pe la finanțe să iei autovehiculul pe rolul personal de impozite (sau cum mama lui îi zice). Apoi încerci să ajungi din Voluntari în Pipera. Pe centură de lucrează și se circulă oricum ca la porci, în oraș e deja oră de vârf. Deci noroc!

E timp să îți revezi dosarul cu acte și să te gândești cam de ce copii ai mai avea nevoie. În Pipera au făcut pui băieții deștepți de la Udriște, deci nu-i problemă. Îți aranjază ei dosarul pentru 10 RON. 🙂

Iar la ghișeu… numerele noi vin în 2 ore și alea la rând, și alea preferențiale, oamenii sunt zâmbitori și binevoitori, mai ales când te anunță că tocmai se dau numerele cu WCx, deci ar fi bine să îți iei preferențial. Dacă ai ce, că numere drăguțe nu mai avem demult.

ultimul drum

… înainte de înviere.

My car is up for a face lift. Stricăciuni sunt mai multe, și estetice și de esență, iar toată treaba asta pare să dureze circa 1000 de ani. Azi în sfârșit a ajuns în service, după ce aseară a făcut vreo sută de kilometri aiurea prin oraș pe la marginea lui, doar cu mine, ca să nu mă uite. 🙁

Ne-am distrat testând jucăriile alea de pe Kiseleff, care nu funcționează niciodată corect. La 60 arată 50, la 80 arată 75, asta pe sensul spre Arcul de Triumf, că pe partea cealaltă mai mult de 20 la oră se pare că n-aveam, hehe. Apoi, the classic: Otopeni și retur, calea Victoriei, splai, roată la Palatul Parlamentului și bd. Unirii cu căsoiul în oglinda din stânga. Parcă mergea mai bine, că știa că azi în zori se termină distracția.

Iar la 9:30 fix am parcat-o în curtea din Pipera unde aud că o să stea cel puțin 10 zile. Mai aud și nenumărate lucruri bune despre mâinile pe care a picat, mai ales că sunt rapizi, ceea ce nu s-a prea adeverit. Dar bilanț și reclamă (pozitivă sau negativă) despre service facem la sfârșit. N-a plâns, deși am dus-o la tăiere, la propriu.

Distracția a început când mi-am dat seama că trebuie să ajung de singură înapoi în oraș. Aflasem că pot să iau un microbuz până la metrou, ceea ce ar fi rezolvat problema. Atâta că la metroul din Pipera n-am călcat în veci, nici în el și nici pe lângă, cu niciun mijloc de transport. Din fericire, instinctul citadin nu mă înșeală niciodată și am coborât fix în fața gurii spre subteran, gură pe care însă n-am reperat-o fără ajutor și numai după o plimbare extinsă prin fața corporațiilor din jur.

Stupid, butI got to see Pipera. Pipera care e o salată de murături asortate asezonată cu gropi, prin care se circulă gâtuit, cu străzi pe care abia încape o mașină, cu trotuare pe care ți-e frică să mergi, cu zone prin care n-ai ce căuta cu piciorul și cu scurtături inexistente. But, hei, living in the suburbs!