2 roți demitizate

Știm că pe două roți e mai rapid să străbați Bucureștiul dintr-un capăt în altul la oră de vârf. Pentru că te strecori, ești primul la stop și alte motive la fel de evidente.
Ei bine, până atunci eu sunt fan găsit ruta cea mai scurtă cu mașina. Scurtături și intersecții traversate intuitiv, schimbări bruște de direcție în funcție de trafic etc.
Uneori tot mă uit ofticată la băieții (și fetele) cu cască, alteori îmi iese.

De exemplu, azi dimineață mă întrebam dacă e cazul s-o iau prin pasajul Unirii până la Universitate sau pe deasupra. Am ales a doua variantă, măcar vedeam intersecția, iar pasajul putea să fie oricând blocat. Chiar la intrarea în pasaj îmi taie calea un băiat din cei de care ziceam mai sus și se bagă în subteran. Să vezi chestie, cu tot cu stat la un stop am ajuns în același moment la ieșirea din pasaj. În condițiile în care el nici nu trebuie să încetinească, în principiu se merge printre cele două benzi că loc e destul.

Trăiască!

2 chestii drăguțe

Un șofer de autobuz mi-a făcut semn din avarii că l-am lăsat să iasă din alveolă. E obligația mea legală, mă întreb cam cât de des se întâmplă de fapt.

Pe o stradă strâmtată de mașini parcate pe ambele părți, am dat nas în nas cu un taxi. Flashuri eu, flashuri el, în același timp. Pornit eu, pornit el, în același timp. Oprit eu, oprit el, în același timp. Într-un final așteptat eu, în timp ce râdeam amândoi cu gura până la urechi. :))

radar!

Înainte să mă apuc să povestesc despre niște piste noi de biciclete și blonde cu limuzine, un public service announcement:

Toată luna iulie avem un radar nocturn pe Nicolae Grigorescu. Mai exact, pe sensul dinspre policlinica Titan spre piața Nicolae Grigorescu, înaintea ultimului semafor (cel cu semnal separat pentru stânga, înainte de Petrom).

Cum știu asta? Mi-am luat-o, of course, iar băeții au fost destul de drăguți încât să nu-mi dea și puncte și să mă anunțe că o să fie acolo în fiecare noapte. Clean.