Tag Archives: femei

Tu ce faci când ești orbit de faza lungă?

Asta din seria întrebări pentru cititori — eu n-am găsit soluția.

Ieri seara am mers câțiva km buni prin oraș cu o gagică în spate care aprinsese fără jenă faza lungă. Aglomerat, noapte, femeia își căuta țigările și telefonul prin geantă, mie îmi dădeau lacrimile.

I-am făcut semn cu mâna pe geam. Am stat cu mâna cealaltă ridicată în dreptul oglinzii. Am încercat să schimb banda, să prind un semafor mai lung și să mă dau jos din mașină. N-a funcționat nimic.

Până la urmă am cotit pe o străduță și mi-am văzut de drum, cu ochii șiroaie și o pată mare albă undeva pe creier.

Așa că întreb: cum aș fi putut să-i atrag atenția gagicei că mă orbește cu faza lungă? Există vreun semnal cunoscut?

În trafic ești un anonim

În trafic nu prea contează ce știi să faci când te dai jos din mașină. Comunicarea e atât de viciată, încât în cel mai bun caz poți spera să faci o impresie bună cu skillsurile de condus. De cele mai multe ori însă, tu și mașina ta sunteți inamicul care trebuie depășit, care trebuie să dispară și care CLAR conduce mai prost decât mine. 😛

Te-ai întrebat vreodată cine sunt ceilalți participanți la trafic? Excelent — n-o să știi niciodată. Sigur că poți face presupuneri și eticheta oamenii. Mașina e nouă sau veche? Scumpă sau ieftină? Roșie sau vernil? Tuning de prost gust? Gene? Floricele? Jante dubioase? Stickere motivaționale? Branduri cunoscute? Mașină de serviciu?

Poți chiar anticipa comportamentul șoferului în funcție de caracteristicile de mai sus, dar nu poți știi niciodată cine se află de fapt în spatele volanului. O gagică într-un Matiz cu floricele te poate croșeta din două mișcări, iar băiatul cu BMW s-ar putea să nu fie nesimțit și chiar să caute un loc de parcare. Facem presupuneri, dar de cele mai multe ori le facem degeaba.

Și tu cine ești de fapt în trafic? Eu conduc o mașină de băiat (deși eu tot susțin că e unisex, enfin), nu sunt atât de obsedată de ea ca să o personalizez mai departe de număr sau ca să o mențin permanent curată. N-am prea multe obligații (3 uși anyone?), dar am tone de răbdare. Mda, nu prea mă grăbesc nicăieri zilele astea.

Pentru tine în schimb, sunt probabil una cu o mașină gri pe care ai depășit-o (!!!111) când a ales în mod greșit să rămână pe banda mai aglomerată.

Vezi unde bat? În trafic nu contează cine ești — mai mult — datele de identificare pot fi interpretate în fel și chip, de multe ori complet aiurea.

Dar de ce ar conta cine suntem în trafic? Până la urmă celelalte mașini, împreună cu șoferii sunt niște prezențe de câteva minute: ne intersectăm cu ei și apoi nu-i mai vedem niciodată. Ei bine, contează, pentru că deși ești un anonim, în trafic te comporți ca și cum toată lumea te-ar cunoaște: nu, ceilalți șoferi nu știu unde și de ce te grăbești, nu știu că de obicei nu blochezi o bandă cu mașina parcată, dar că azi faci o excepție, nu-și imaginează că dacă ai părul roșu și peste 50 de ani s-ar putea să știi de fapt să conduci. Și reacționează ca atare.

Cucerește intersecția 3: Bulevardul Elisabeta cu Strada Academiei

Click pe link pentru a citi celelalte articole din seria Cucerește intersecția.

Dacă săptămâna trecută aveam o problemă cu intersecția de la Universitate, de data asta avem o problemă cu… “următoarea”.

Aici însă lucurile sunt mai simple (și totuși atât de complicate pentru unii).

La stop sunt trei benzi, din care una pentru dreapta pe Academiei. Așa e marcajul, așa e logic. Celelalte două merg înainte. Nu de alta, dar strada Academiei e cu sens unic. Nu râde, am surprins o tanti într-o dimineață încercând să facă STÂNGA acolo.

Ce se întâmplă în realitate? Păi în primul rând sunt o groază de autobuze și troleibuze care se chinuie să intre de pe banda 1 pe a doua. Și tre să le lași, ce-o să faci? Și apoi sunt o groază de nesimțiți care se bagă pe banda 1 în fața autobuzelor oprite în stație și apoi nu pricep de ce n-au prioritate la înainte.

Ca și la Universitate, e enervant și situația corupe fluiditatea traficului. Cască deci ochii la marcaje. 😛

Cu cât stau să mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că sunt schimbări mici în comportamentul șoferilor care ar face un pustiu de bine în trafic.

Trafic pe Internet – 14-27 februarie 2011

Probleme de trafic în anii 70. This is hilarious.

V-ați gândit vreodată, în timp ce așteptați cu nerăbdare în stații, că tramvaiul, troleibuzul sau autobuzul nu întârzie din cauza neglijenței personalului ITB?

Propagandă, clar. Imagini șocante pentru bucureștenii anilor 2000, clar. Măcar pentru secvențele cu oameni agățați de autobuze și pentru lipsa de facto a traficului. Eu mă tot gândesc la nenea care și-a pus vocea pe filmuleț, dacă o mai fi trăit să vadă cum se circulă azi. Desigur, datorită vehicolelor, a ștrangulației… (@Bukreș Blog)

Ooo, viața mea, ooo, mașinuța mea. Mi-a rupt o lacrimă virtuală. Pentru mașinuță, bineînțeles.

După ce citiți, un singur comentariu femeiesc am: n-ai cum să-i spui unei doamne să parcheze cu spatele data viitoare. Femeile nu pot procesa informația asta, pentru că până înveți să parchezi și îți dai seama că e de un miliard de ori mai ușor să parchezi cu spatele, pare ceva SF. Noi nu vedem mașinile cum le vedeți voi, noi vedem bordul și parbrizul, iar ce-i în spate e undeva departe în necunoscut. Nu știm by default unde se termină mașina, nu știm cum se învârte dacă tragem de volan. Nici măcar într-o simplă curbă nu realizăm că roțile din spate nu vor urma fix traiectoria roților din față (motiv pentru care doamna din poveste era convinsă că mașina o să intre cum plănuise ea).

Cât despre ce te poate învăța un bărbat despre asta, e ca naiba. Nici cel mai potent instructor bărbat n-o să știe să-i explice unei doamne din astea cum se parchează. Tre ori să vină o altă femeie și să-i arate că se poate în limbaj feminin, ori să fie ea foarte motivată, feministă și pasionată de volan. (@camionagiu)

Transfăgărășan Winter Spikes. Filmulețul meu favorit din ultima vreme. Cu dedicație băeților cărora le place să se dea noapte prin parcări. 😀 (@trafictube)

Ziua în care n-a pornit mașina

Premise:

– În săptămâna cu gerul pământului mi-am abandonat mașina în parcare. Nu din proprie inițiativă, dar n-am fost în țară și am folosit calea aerului, picioarele și metroul badapestian — care seamănă cu cel bucureștean, de altfel, numai că au vagoane mai vechi.

– În ultimii 7 ani de condus aproape zilnic nu mi s-a întâmplat niciodată să nu pornească mașina. Fie ea românească, coreană, germană sau franțuzească. Chiar și anul trecut, când iarna a durat mai mult, a fost mai grea și mașina (aceeași) a stat în parcare mai mult timp, n-am dat niciodată o a doua cheie.

– Nu sunt chiar genul de șoferiță care intră în panică dacă se strică ceva. Am schimbat roți, pompez la cauciucuri on a regular basis, știu ce înseamnă când se aprinde un bec pe bord, știu ce și unde e sub capotă, vizitez spălătorii, service-uri și depozite de anvelope fără să mi se pară dubios că sunt singura femeie din peisaj. Cum spunea un nene odată: Băieții vin cu mamele să-și schimbe cauciucurile, fetele vin singure.

Și totuși când am revenit de la Budapesta și am vrut să plec cu mașina în oraș, pur și simplu n-a pornit. Erau 3 grade afară, deci nici vorbă de ger. E o mașină aproape nouă, deci nici vorbă de battery fail. Becurile de pe bord se aprindeau toate, deci mai greu cu presupunerile. What would pif do?

Păi pif a făcut exact ce-ar face orice femeie. A sunat un bărbat. I-a explicat ce se întâmplă și problema s-a rezolvat în 5 minute. Ajută să îți dai seama după zgomote unde anume se rupe firul, dar dacă mă pune cineva să povestesc despre electromotor, injectoare, bujii și alte alea e mai greu. S-a râs. Am râs și eu. Dar nu-i nimic, înseamnă că data viitoare voi ști ce să fac. 😀

Pe această cale cerem un tutorial despre de ce nu pornesc mașinile iarna, pe înțelesul femeilor. Cu tot cu ce-i de făcut, mai ales dacă n-are cine să-ți împingă mașina sau cum să ajungi la un service.

Femei care mi-au plăcut în trafic

Bulevardul Unirii, partea dintre Palatul Parlamentului și Piața Unirii. O oră la care tot ce-mi doream e să găsesc un loc de parcare mai repede, eventual cât mai aproape de metrou. Fix în fața mea, un Peugeot 308 găsește locul perfect și produce o parcare laterală ca la carte, scurt și într-un spațiu nu tocmai mare. De la volan coboară o gagică pe tocuri.

Home sweet home, pe alee. În față un vecin care parchează întotdeauna într-un loc cel puțin dubios, între alte mașini, pe o bordură înaltă, aproape de un gard (că altfel nu mai are loc nimeni pe stradă). Din spate părea că începe să se chinuie să-și bage mașina milimetric la cutie, de fapt procedeul a durat aprocimativ 15 secunde. De la volan coboară o gagică pe tocuri, mie îmi pică un pic fața.

Nu e chiar poveste din trafic, dar astă seară la sală, în timp ce toți bărbații își dădeau sufletul be bandă și se uitau la meci, apare o tipă, ia telecomanda și schimbă pe Top Gear pe Discovery. A fost cea mai mișto sesiune de cardio ever! 😀

sursă poză

Tanti cu Passat

Am mai spus-o și pe Twitter, femeile la volan de Passat sunt pe-ri-cu-loa-se. Toată situația, comică altfel, nu poate să mă ducă cu gândul decât la o femeie care se roagă la infinit de iubit sau soț să-i împrumute mașina. Și ăla, într-o stare pre-orgasmică așa, îi confirmă că e mașina familiei sau că poate și ea să dea o tură cu fetele la un cico. Altfel nu prea văd ce femeie in her right mind ar alege un VW Passat ca mașină de oraș. De mers prin țară sau prin afară da, pentru București zic să rămâneți la C3-uri, Fabia și Mini.

Acum vreo săptămână mergeam liniștită spre serviciu dimineața când am dat de o bombă din asta. Era o tanti pe la vreo 45 de ani care se ținea bine de volanul unui Passat negru. Când era linie dreaptă, mai mult stătea. Când era curbă, trecea de două ori de pe o bandă pe alta de parcă era pe tarla și plimba vaci. Am depășit-o, după care s-a băgat iar în fața mea într-o curbă din asta, m-am plictisit iar în spatele ei la drum drept, pentru ca într-un final glorios să taie trei benzi ca să facă dreapta. Logică 0.

Azi după-masă am văzut cea mai mișto fază de trafic din ultima vreme, de-aia de-mi ies din pepeni imediat pentru că nu am o cameră montată pe bord. Eram în intersecția Elisabeta cu Academiei, venind dinspre Universitate. Și fix în mijlocul intersecției, toate mașinile se opresc buluc și încep să claxoneze aiuritor. Era o blondă într-un Passat care bloca banda 2 încercând să facă stânga pe Academiei. Pentru cine nu știe, strada Academiei are sens unic ȘI NU E ĂLA!! Încă mă întreb CUM dai să faci stânga, vezi că pe strada respectivă sunt mașini la stop, toate cu farurile spre tine și fără loc printre ele și insiști să stai acolo să se oprească ăia să-ți facă loc. Nu-i nimc, gagica a rezolvat problema: a făcut stânga pe următoarea stradă, pe Calea Victoriei, pe unde oricum e interzis la stânga, dar măcar sensul unic e potrivit.

În sfârșit, încă o poveste, nu cu un Passat, cu cu un VW Phaeton. Phaetonul ăsta arată el ca un Passat mai mare, dar e mai puternic, mai scump. În schimb trage tot la blonde, atât de bine încât am stat la un moment dat 5 minute să-l scoată una din parcare. Am stat, adică eu, cei din spatele meu și alte două benzi, pentru că mașina, în varianta ne-limuzină, are 5m lungime!

Până la proba contrarie, deci, nu vă mai lăsați Passatul pe mâna soției.