Tag Archives: pietoni

Psihologia șoferului: cum gândim în timp ce conducem

Psihologia șoferului

Atunci când te urci le volan se întâmplă instant ceva pe cât de amuzant, pe atât de periculos: îți schimbi complet modul de gândire și percepția asupra lumii. Ca să te conving, o să-ți dau un exemplu de situație în care sunt convinsă că te regăsești:

Te grăbești dimineața la serviciu și slalomul prin trafic devine o provocare. Toți participanții devin niște obstacole, în frunte cu celelalte mașini, pe care trebuie să le ocolești. Pun pariu însă că cel mai mult de deranjează pietonii: dintr-un motiv sau altul, fix la ora la care vrei tu să traversezi orașul, vor și ei să traverseze strada, pe la trecere sau nu, să aștepte autobuzul în stradă cu sufletul la gură sau să meargă pe carosabil pentru că trotuarul e deja ocupat de mașini parcate.

Într-o oarecare măsură, te simți invincibil, tu ești închis într-o cutie de tablă care ar trebui să aibă prioritate măcar datorită mărimii și puterii. Ai putea foarte simplu să treci peste ei, nu pe lângă ei, cum ești obligat să faci cu celelalte mașini. De cele mai multe ori însă te oprești și ajungi doar să le blestemi inteligența și să te enervezi de dimineață.

Acum să inversăm perspectiva: ajungi la destinație și parchezi legal două străzi mai departe. Ai de mers pe jos și de traversat prin același trafic infernal. Cine sunt acum idioții? Bineînțeles, șoferii! Ei nu acordă prioritate la trecerea de pietoni, ei blochează intersecția, ei își urcă mașina pe trotuarul pe care ar trebui să te deplasezi tu. Nu e nevoie să mergi decât câțiva metri și ai auzit deja 10 claxoane care îți poluează dimineața.

Brusc șoferul pare o specie complet diferită, deși chiar tu te-ai aflat în aceeași situație doar cu câteva momente mai devreme.

O discuție

Nu încape îndoială că mare parte din comportamentul nostru în trafic e determinat de modul în care gândim atunci când ne urcăm la volan. Pentru că sunt multe de punctat în privința aceasta, de azi înainte în fiecare miercuri vom vorbi despre psihologia șoferului și a traficului și despre acele lucruri care se întâmplă mai mult în capul nostru decât pe stradă.

De ce atunci când conduci poți face multitasking și de ce ar fi totuși bine să nu faci asta?

Cum sunt construite sistemele urbane de trafic și de ce scopul lor nu este ca tu să treci mai repede de intersecție?

De ce dacă sunt construite artere noi, poduri și pasaje, traficul devine mai aglomerat decât atunci când nu erau acolo?

Cât de periculoase sunt ilegalitățile în trafic și care sunt cele mai eficiente metode pentru a le înlătura fără constrângeri?

Noi venim cu propunerea și îți povestim ce s-a descoperit deja despre o anumită temă, tu ne povestești cum se aplică teoria poveștii tale de șofer!

Educație pietonală

În copilărie se organiza un concurs școlar numit “Educație rutieră – Educație pentru viață”. Practic fiecare școală își forma o echipă de bicicliști care trebuia apoi să treacă prin mai multe etape (pe sector, pe oraș etc) și câștiga un loc într-o tabără națională în cursul verii.

Ce era interesant e că în afară de proba practică (scheme cu bicicleta — numai eu știu câte rampe, jaloane, balansoare și opturi am văzut pe vremea aia) și proba de traseu (unde trebuia să te plimbi printr-un mini-oraș respectând regulile de circulație), aveam și o probă de teorie.

Aveam manual, un fel de cod rutier simplificat, din care învățam o groază de chestii, atât din perspectivă de biciclist, cât și de pieton — doar până la urmă ăsta era scopul jocului la 9-10 ani. Nu eram eu cea mai tare la partea asta, că mie îmi plăcea de fapt să mă dau pe balansoar într-o roată, dar vrând-nevrând am învățat ceva.

  • De exemplu, că pietonii merg pe trotuar și mașinile și bicicletele pe stradă.
  • strada se traversează pe la zebră și nu pe unde ai treabă, altfel e vina ta dacă dă mașina peste tine (deși în mod ciudat pe vremea aia cred că în codul rutier scria că șoferii sunt vinovați oriunde ar fi pietonii, dar s-au mai schimbat lucrurile între timp).
  • Că dacă te dai jos din autobuz, nu te arunci să traversezi strada prin fața lui.
  • Că pe trecere se merge în pas vioi.
  • Că dacă vezi că vine o mașină, te grăbești înspre trotuarul opus, în niciun caz nu te întorci de unde ai plecat.
  • Că niciodată, dar niciodată, nu trebuie să-ți imaginezi că un conducător auto o să te ocolească, așa, din oficiu.

Acum — nu vreau să spun nimic nou, pentru că pentru un adult toate chestiile astea ar trebui să pară de bun simț. Dar ghici ce — în București nu sunt!

Dintre toate relele pietonale, singura scuzabilă e cea cu lipsa trotuarelor. Nu poți, evident, să mergi pe trotuar acolo unde este ocupat de mașini. Dar în restul cazurilor, îmi scapă de ce sunt atât de mulți oameni cărora li se pare ok să sară în fața mașinilor pe o șosea cu 4 benzi pe sens, sau să meargă pe mijlocul drumului cu telefonul la ureche, acolo unde nici măcar nu pot fi ocoliți. Nici măcar dacă n-ai trotuar nu ai voie să faci asta, nu lejer, nu fără griji, de parcă ar fi un drept inalienabil.

Așa că mă întreb dacă se mai face educație rutieră în școli.

Și mă mai întreb dacă noi ăștialalți care am uitat cum se trece strada n-ar trebui să ne împrospătăm memoria înainte să ne ia un neatent pe capotă.

Trafic pe internet — 7-13 februarie 2011

Gică contra moves on to Hala Matache. Un articol realist despre demolarea Pieței Matache pentru a face loc bulevardului Uranus. Fun fact: în 24 de ani pif nu a ajuns niciodată la Piața Matache pentru că i s-a spus întotdeauna că e un loc periculos pentru o domnișoară. În contextul ăsta, ce preferi? Un cartier murdar și periculos, dar cu o istorie pe care poți doar să ți-o imaginezi uitându-te la ruine SAU un bulevard pe care chiar se circulă? (@Bucharest Life)

Legătura dintre trecerile de pietoni și stațiile de autobuz. Deși observ zilnic cum pietonii traversează neregulamentar pentru că nu au zebră acolo unde se dau jos din autobuz, cred că e mai mult o chestie de educație decât de amplasare proastă a trecerilor. Zebrele stau bine la colț, atât pentru cei care merg pe stradă, cât și pentru mașini — cu condiția ca toată lumea să respecte semafoarele și marcajele. De ce nu facem asta? Pentru că ne-am obișnuit să fie haos și pentru că trotuarele nu îți oferă oricum continuitate de mișcare. N-au cum, dacă jumătate sunt populate de mașini și cealaltă jumate de mobilier urban marca Piedone & co. Revin la ideea că mare parte din harababura din București e cauzată de gestiunea proastă a trotuarelor, dar mai e mult până departe. (@nwradu)

Civilizație publică XVI: un oraș aglomerat. O perspectivă istorică asupra întrebării pe care ne-am pus-o toți la un moment dat: ce fac bucureștenii în București în mijlocul zilei? Aș continua discuția în direcția următoare: dacă acceptăm că există tipologii de bucureșteni care au treabă în oraș în timpul zilei, cum facem să ne adresăm lor (și nu celor care citesc bloguri dintr-un birou corporatist) când vorbim despre civilizație, schimbări și trafic? Nu, panourile care certifică operele de artă ale primăriilor nu se pun la socoteală. (@simply bucharest)

Studiu de fezabilitate: parcare supraterană Spitalul de Urgență Floreasca. O idee interesantă. O idee care ar trebui să-l preocupe pe Oprescu mai mult decât pasajul Mihai Bravu, măcar prin prisma profesiei. E inimaginabil ca un spital de frunte al Bucureștiului să nu aibă parcare și ca intrarea să fie permanent blocată de mașini staționate ilegal. Se va schimba ceva curând? Probabil că nu, mai ales în zonă, unde parcarea e o problemă și duminica. În caz de urgență recomand urcarea mașinii pe un trotuar pe calea Floreasca. Dacă permite sănătatea și timpul însă, sunt locuri în spate în cartier, iar mersul pe jos n-a omorât pe nimeni. Defilăm cu ce avem. (@camionagiu)