Nissan Patrol știe ce zice

You may go faster

But I can go anywhere

😀

Văzut prin oraș acum ceva vreme. Mi se pare că se aplică și-n viață, apropo de de cât de mult ne agităm pentru nimic. Și în particular în oraș, nu pentru un Patrol, dar pentru o mașină mică. De ce să îți cumperi o mașină puternică pentru București, când nu-ți trebuie decât un amărât de Matiz? De ce să-ți iei un Lambo când nu-i trece garda de gropi și borduri?

Mai multe drumuri înseamnă mai mult trafic (II)

De asemenea, mai multe locuri de parcare înseamnă tot mai mult trafic.

Citeam de un experiment făcut în Danemarca, cred, într-un oraș cu probleme cu parcarea. Cam ca în București probabil. În loc să construiască parcări, primăria a micșorat numărul de locuri de parcare din zona centrală. A lărgit străzi eliminând parcarea la marginea drumului, a transformat parcările în spic în parcări pe lângă trotuar etc. Rezultatul? Trafic mai puțin aglomerat. Pentru că într-o societate civilizată, dacă n-ai unde să lași mașina, nu pleci cu ea de-acasă — motiv pentru care același experiment n-ar funcționa deloc în București.

În schimb reversul are șanse de “reușită”. Acolo unde se construiesc parcări (să zicem la Universitate), traficul va deveni cu atât mai intens. Paradoxal dar perfect adevărat. Pentru că șoferii bucureșteni vor înțelege că au unde să parcheze și că prin urmare e în regulă să vină cu mașina în centru. Ergo aglomerație pe străzi și în intersecții.

Amuzant, nu-i așa? Nu zic că nu e nevoie de parcări, dar hai să trântim vreo 3-4 în zone semi-centrale, să ne lăsăm mașinile acolo și să lăsăm centrul să respire. Am mai zis-o de curând, dar taxa pentru circulație în centrul orașului nu mi se mai pare deloc SF.

Mai multe drumuri înseamnă mai mult trafic (I)

Am mai discutat despre ironia Pasajului Mihai Bravu care va rezolva o problemă de trafic creată artificial prin construcția lui. Am vorbit o groază și despre Pasajul Basarab, teoretic esențial traficului din București — pentru zonele pe care le deservește, pentru centura interioară, pentru orice — și care nici până în ziua de azi nu știu la ce folosește; adică, da, m-am cățărat de vreo două ori când chiar aveam nevoie să traversez zona, dar habar n-am dacă și când e aglomerat și cum ar putea să fie inclus în scurtăturile zilnice.

Oricum, lăsând la o parte cele două exemple neconcludente, mă gândeam că e un fapt din trafic să construiești din ce în ce mai multe drumuri care să deservească mai mulți posesori de mașini, doar ca să descoperi după inaugurare că traficul se mișcă la fel de prost. Nu mă refer la drumuri trântite aiurea, ci la cele mai utile pe care ți le poți imagina, să zicem autostrada spre mare.

În 2004 era în construcție și nu se deschisese nici un segment, în 2005 aveam A2 până la Lehliu și era full de mașini care se grăbeau spre mare. Unde exact erau mașinile astea înainte să existe autostrada?

Simplu. E ca în cazul nevoilor create artificial de societate (NU, n-ai nevoie de noul iPhone): dacă ai pe unde să circuli, atunci vei circula. Dacă există drumuri practicabile, atunci mai mulți șoferi vor simți nevoia să le folosească, dacă nu sunt drumuri, atunci vor găsi o altă soluție (metrou, plimbare pe jos etc).

Și acum vine întrebarea:

Nu cumva frenezia construcțiilor din București va duce la congestionarea traficului (adică mai mult decât este deja, zic)? Nu cumva podurile, pasajele, centurile, străzile largi, bulevardul Uranus vor avea efectul de a convinge bucureștenii că e ok să ieși cu mașina și s-o duci peste tot? Nu cumva, în loc să se circule mai bine, se va circula mult mai prost?

Revino luni pentru încă o consecință nevăzută a încercărilor de fluidizare a traficului

Două idei care nu mi se mai par complet idioate

1. Taxa pentru circulație în centrul orașului. Când am auzit pentru prima oară că la Londra există așa ceva și că cineva a venit cu ideea de a aplica teoria și în București, am zis că e imposibil. Că nu e în regulă să limitezi accesul în zone publice și că am plăti niște bani cu care nu s-ar face, din nou, nimic.

A rămas imposibil, dar din cu totul alte motive: Bucureștiul nu e încă un oraș unde să te poți plimba pe jos și cu siguranță transportul public nu e ușor și plăcut de folosit.

Însă în ultima vreme, lucrurile se îmbunătățesc: centrul vechi devine loc de promenadă, piețele mari sunt amenajate pentru pietoni, răsar parcuri la colț de bloc.

Ce ziceți deci? Ar fi nevoie de o centură funcțională, de spații de parcare în zonele semi-centrale, de multă bunăvoință, dar și ce frumos ar fi să nu mai avem un centru îngropat sub mașini.

2. Amenzile pe nivel de venit. Sau pe clase auto. Din simplul motiv că pentru mine o amendă de trei puncte înseamnă destui bani ca să fiu mult mai atentă a doua oară. Pentru un proprietar de Lambo nu e decât o ieșire în oraș. Trebuie să doară ca să nu mai treci de 200 pe autostradă data viitoare.

Ce ziceți?

Sisteme de trafic

Ca șoferi bucureșteni ne place să ne plângem de trafic mai mult decât le place englezilor să vorbească despre vreme. A venit toamna, s-a intensificat circulația, a început să plouă și toată lumea și-a tras umbrelă mobilă? E clar, traficul e nașpa, de-aia am voie să ajung prea târziu, să fiu nervos toată ziua și să înjur de la prima oră.

Problema aici este că fiecare șofer nu se gândește decât la interesul propriu. Să fie verde atunci când ajunge în intersecție. Să treacă repede de o zonă care de obicei e aglomerată, chiar dacă alții stau la stop. Să își croiască drum prin intersecții concepute astfel încât el să nu aștepte nici un minut. Să aibă prioritate. Să ajungă înaintea tuturor.

Apoi se plânge. Că semafoarele nu sunt coordonate, că intersecțiile sunt prost gestionate, că poliția rutieră nu face nimic, că alții se bagă aiurea în fața lui și sunt toți niște nesimțiți. Trăind în România, s-ar putea chiar să aibă dreptate.

Ceea ce nu trebuie să uităm însă este că sistemele de trafic sunt concepute astfel încât toată lumea să beneficieze de pe urma lor. Ideea esențială nu este ca tu să ajungi mai repede la destinație, ci să asigure un timp optim pentru toți cei implicați în aceeași situație de trafic.

Să luăm un exemplu simplu: acum câțiva ani când au început să se instaleze sensuri giratorii cam peste tot în țară, toată lumea a început să înjure. Că sunt mai puțin eficiente decât semafoarele, că te fac să pierzi vremea, că riscul de accident e mai mare. Sigur că în situația în care ai fi prins un semafor pe verde, ai fi trecut prin intersecție mai repede decât dacă stai să acorzi prioritate așa cum faci acum.

Numai că nu asta e ideea. Problema pe care încearcă autoritățile să o rezolve prin sensuri giratorii nu e recordul tău de timp până la destinație. Este funcționarea optimă pentru toată lumea. Și da, dacă toată lumea e obligată să încetinească și să acorde prioritate, per total traficul se mișcă mai bine decât dacă ar exista un semafor.

Așa că da, e posibil să existe scăpări, să nu fie semafoarele coordonate corect sau să fie polițistul din intersecție complet idiot, dar cel mai probabil nimeni nu se gândește la tine, ci la binele general. Ține minte asta data viitoare când ajungi într-o intersecție stupidă.

În teorie există cineva care se ocupă de toate astea, le gândește, le pune pe hârtie, le implementează. Nu știu unde, nu știu cine, dar cu siguranță mi-ar plăcea un job de genul ăsta 😀

Taxi Meridian

Mitsubishi Lancer - Taxi Meridian

Nu știu cum gândiți voi, dar pentru mine mașina din imagine e un motiv destul de bun ca să sun la Meridian de-acum încolo. 😛

Pentru că e genial să iei un Lancer, să-l colantezi în galben (presupun), să ai două evacuări și număr de înmatriculare cu 999 EVO și să-l faci taxi.

La bord: un tinerel la volan și o băbuță în dreapta.

Data viitoare știm cum facem: 9444 și cerem mașina 229. 😛

Keep your mind on the road

Acum câțiva ani mă amuzam teribil când purtam un tricou — un produs promoțional Subaru — cu un text fără echivoc pe piept: Keep your eyes on the road! Lăsând gluma la o parte și ignorând complet comentariile răutăcioase despre tricoul meu, sfatul era perfect competent: dacă nu ești atent la ce se întâmplă pe stradă atunci când conduci, șansele sunt cu atât mai mari să faci un accident.

Mai mult, atenția de care vorbim aici nu se reduce la direcția în care îți e îndreptată privirea, ci se referă mai ales la gândurile care îți trec prin cap. Nu e de ajuns să privești înainte, trebuie să fii acolo și cu urechile și cu sinapsele, mai ales cu mâinile și picioarele. Pentru că:

Dacă nu ești cercetător științific, condusul e cel mai complicat lucru pe care îl vei face azi

Sunt două moduri în care îți poate fi distrasă atenția la volan:

1. Automatismele. Mai ales atunci când mergi pe același drum în fiecare zi există toate șansele să intri în transă și să te trezești acasă fără nicio amintire relevantă despre drumul parcurs. Deși este perfect normal, și probabil că nici n-ai putea să traversezi orașul dacă nu ai avea un automatism (ar fi prea complicat și stresant pentru creier), e și foarte periculos. Automatismele implică cunoștințe pe care le ai deja, de exemplu despre starea drumului. Există posibilitatea ca neprevăzutul (mașini staționate, gropi noi, copii care traversează aiurea) să nu fie înregistrat de creier și să te transformi în vinovat fără să știi ce s-a întâmplat de fapt.
Sfat: încearcă să te concentrezi atunci când conduci, chiar dacă știi drumul foarte bine, chiar dacă ești pe autostradă. Păstrează autimatismele pentru secvența de pedale, pentru schimbatul vitezei și frână când vezi roșu în fața ochilor. Nu presupune niciodată că drumul de azi va fi exact ca cel de ieri. Sau schimbă-l. Poate găsești o scurtătură pe care nu și-a imaginat-o încă nimeni.

2. Activitățile paralele. Vorbitul la telefon, chiar și cu hands-free (!), e cea mai periculoasă dintre ele. N-am înțeles niciodată de ce e legal, din moment ce e dovedit științific că vorbitul (deci ideea de a te concentra la altceva în afara drumului) e mult mai dăunător decât condusul cu o mână. Creierul uman nu este conceput pentru multitasking! Pur și simplu e imposibil să fii la fel de concentrat la două activități paralele, iar dacă vorbitul preia cea mai mare parte din acitivitatea cerebrală, pentru condus intră în funcțiune automatismele, iar asta știm deja unde duce.

Dar nu este vorba numai de telefon. Evită să cauți lucruri în geantă, să schimb cd-ul, să fumezi la volan și altele. Concentrează-te pe condus. Dacă ai ajuns aici, înseamnă că îți place, iar dacă îți place n-ai nici un motiv să te bucuri de fiecare minut în mașină. 😀

Sfat: trage pe dreapta dacă trebuie neapărat să răspunzi la telefon; poate pierzi cinci minute pe drum, dar salvezi o viață. Pregătește-te pentru orice călătorie cu muzică, apă, geamuri curate și oglinzi aranjate înainte de a porni la drum. Bucură-te că ești la volan și ignoră alte activități. Nu, faptul că trăim într-un oraș supra-aglomerat unde mai mult se stă decât se merge nu e o scuză valabilă — pentru asta s-au inventat audiobooks.

Uite-așa, revenind la faimosul meu tricou, Keep your mind on the road! ar fi fost un mesaj mai demn de luat în seamă. Pentru că de cele mai multe ori nu privirea îți e distrasă de la drum, ci celelalte simțuri și abilități necesare condusului.