Tag Archives: zilnic

Două idei care nu mi se mai par complet idioate

1. Taxa pentru circulație în centrul orașului. Când am auzit pentru prima oară că la Londra există așa ceva și că cineva a venit cu ideea de a aplica teoria și în București, am zis că e imposibil. Că nu e în regulă să limitezi accesul în zone publice și că am plăti niște bani cu care nu s-ar face, din nou, nimic.

A rămas imposibil, dar din cu totul alte motive: Bucureștiul nu e încă un oraș unde să te poți plimba pe jos și cu siguranță transportul public nu e ușor și plăcut de folosit.

Însă în ultima vreme, lucrurile se îmbunătățesc: centrul vechi devine loc de promenadă, piețele mari sunt amenajate pentru pietoni, răsar parcuri la colț de bloc.

Ce ziceți deci? Ar fi nevoie de o centură funcțională, de spații de parcare în zonele semi-centrale, de multă bunăvoință, dar și ce frumos ar fi să nu mai avem un centru îngropat sub mașini.

2. Amenzile pe nivel de venit. Sau pe clase auto. Din simplul motiv că pentru mine o amendă de trei puncte înseamnă destui bani ca să fiu mult mai atentă a doua oară. Pentru un proprietar de Lambo nu e decât o ieșire în oraș. Trebuie să doară ca să nu mai treci de 200 pe autostradă data viitoare.

Ce ziceți?

Trafic pe modul corporatist

Știți cum zicem întotdeauna în septembrie că a venit toamna, a început școala, se întorc studenții și prin urmare orașul e de două ori mai aglomerat decât vara? Ba chiar dăm și sfaturi ca să scapi de cozile din intersecții. Însă raționamentul nu e perfect corect:

  • Sunt foarte puțini elevi și studenți care conduc, măcar din considerente de vârstă.
  • Profesorii nu au toți program de la 9 dimineața, ba chiar obișnuiesc să ajungă la lucru fie cu noaptea în cap, fie spre după-amiază.
  • Există părinți care își duc copiii la școală — adevărat, dar pe vremea mea școala începea undeva pe la 7:30, în niciun caz aproape de ora 9.
  • Dacă ridici ochii într-o intersecție și te uiți la ceilalți traficanți vei observa că majoritatea merge singură în mașină și nu are față de puber.

Acestea fiind spuse, tragem concluzia că de la 15 septembrie nu se mai poate respira în București fix din cauza celor care au program de la 9 dimineața, care trebuie să se prezinte frumos îmbărcați la serviciu, care se grăbesc spre o clădire de birouri de prin vreun complex imobiliar, care își permit să meargă singuri în mașină — da! orașul se aglomerează din cauza corporatiștilor.

Dar corporatiștii lucrează și vara, vei argumenta mirat. Corect. Numai că vara corporatiștii își iau și concediu, de obicei în grup. Îi vezi pe la știri blocați pe A2, pe Facebook în poze de pe un Transfăgărășan aglomerat, îi auzi că dispar câte două săptămâni în Tenerife.

De la 15 septembrie însă, e cu totul altă poveste. Probabil că avem în sânge microbul back-to-school, sau poate e doar o chestie de vreme, dar toamna parcă toată lumea lucrează mai cu spor. Începi să te trezești mai devreme pentru că nu mai pierzi nopțile în oraș, îți propui obiective profesionale noi, poate chiar ai făcut o schimbare de carieră. Rațional vorbind, pur și simplu ai mai multă treabă prin oraș, pentru că odată ce se întoarce lumea din vacanță, se reiau și activitățile comerciale curente.

Așa că, dragi prieteni traficanți de București — săracii copii n-au nicio vină. Nici profesorii. Nici studenții din provincie. Orașul e aglomerat din cauza unor oameni ca noi: care au treabă, care se grăbesc și pentru care toamna înseamnă bună dimineața.

Drum bun prin oraș în dimineața asta! 😛

Ce faci dacă?

Ce faci dacă ți se aruncă un idiot în fața mașinii? Așa, pur și simplu, la drumul mare, pentru că a uitat că starda are două sensuri. Pui frână? Tragi de volan? Unde, înspre pomul din dreapta sau mașina de pe contrasens din stânga?

Și dacă scapă cum a scăpat idiotul de serviciu de ieri dimineață, te oprești să îți tragi răsuflarea? Îl înjuri pe ăla în gura mare, deși a fost atât de idiot încât să-l doară la bască și să treacă mai departe fără să schițeze niciun gest? Încep să-ți tremure genunchii 200m mai încolo când realizezi ce s-ar fi putut întâmpla?

Și dacă nu era la 25m de trecerea de pietoni, dacă era la 5 sau chiar pe trecere și se arunca așa cum a făcut-o, plonjând de pe trotuar, atunci ar fi fost vina ta?

Trafic pe repeat

E foarte amuzant când ai în fiecare zi același drum, la aceeași oră. La un moment dat partenerii de trafic încep să se repete. De la est la vest prin oraș, la 7 dimineața și pe la 17:30, avem:

– Dacie albă, 1900 hăhăhă, din aia de abia se mai ține. Număr de MAI. Cu băeții în ea. Adică niște cocărdei în uniformă care o ambalează până la dumnezeu imediat ce scapă de stop. Și cu salivă la colțurile gurii atunci când treci pe lângă ei.

Nebuna. Ford Escort mov. Ochelari de soare, muzică foarte tare, motor foarte zgomotos. Număr cu ZZZ. Gagica merge foarte bine, da’ mă sperie de fiecare dată.

Corporatistul. Din spate e un Golf un pic tunat, cu evacuare preparată. Un stiker galben pe fund, ca orice Golf negru care se respectă. La volan un băiat la costum, abia trezit din somn sau beție. Se oprește undeva pe la Unirea.

– Motociclistul cu iapa portocalie care mă depășește întotdeauna la deal, întotdeauna pe dreapta.

– Motociclistul pe care scrie slick de sus până jos care se strecoară printre mașini la semafor.

Baștanul cu X6 negru, număr provizoriu de Ilfov care se oprește pleașcă în mijlocul bulevardului de fițe, ca să facă stânga peste linia dublă continuă. Zilnic. Uneori îi iese. Din trei mișcări pentru că, newsflash, un X6 e mare și are nevoie de mai mult de două benzi ca să întoarcă.

– Nenea cu merțan limuzină care coboară dealul Cotroceni cu cel mai calm zâmbet din lume. Și ascultă Mozart și Beethoven, uneori tare, mai ales atunci când se stă și aude tot poporul.

To be updated. Mai are cineva din ăștia?