Ce-i ăla sens giratoriu

Cu siguranță nu o intersecție ca cea de la Piața Protopopescu. Într-un sens giratoriu au întotdeauna prioritate cei care se învârt și nu cei care vor să intre în intersecție. Dacă în mijloc avem un spațiu (verde sau nu) rotund, nu înseamnă că îi dăm roată. Iar atunci când la intrarea într-o astfel de intersecție mai e și un semn mare de prioritate, cu siguranță n-are sens să mai dai semnal dreapta când tu de fapt mergi perfect înainte.

Sigur că hipercorectitudinea asta n-a omorât pe nimeni, doar sunt șoferi care semnalizează când intră în curbă. Dar e amuzant că mare parte dintre cei care conduc în București au uitat complet de utilitatea semnelor de circulație. Pân’ la urmă, nici nu-i nevoie, mașina pornește și când e roșu.

Groapa ucide

Azi, 26 Martie 2010, ora 2:00AM, a inceput o campanie de constientizare a pericolului reprezentat de gropile din asfalt.

Campania consta in desenarea langa fiecare groapa a profilului unei persoane intinse pe asfalt, similar celor dintr-un accident mortal.

Au fost deja marcate in acest mod aproximativ 70 de gropi serioase din toate sectoarele Bucurestiului folosindu-se un spray cu vopsea nepermanenta.

Campania nu are in vedere victimele deja facute de gropile din asfalt dar trage un semnal de alarma despre urmarile tragice ce pot fi cauzate de acestea.

Campania nu este a motociclistilor pentru motociclisti, se adreseaza tuturor participantilor la trafic afectati de gropi si de catre carosabilul degradat.

Gropile existau, noi am marcat posibilitatea producerii de viitoare victime.

Daca in alt mod nu putem influenta autoritatile sa schimbe aceasta situatie, macar putem sa economisim banii de creta cheltuiti in ?favoarea? participantilor traficului rutier la marcarea accidententelor si, in acest mod, poate vor ramane mai multi bani pentru intretinerea strazilor.

Campania este simpla, non-agresiva, dar cu un impact puternic.
Alatura-te oriunde ai fi in tara si ia cu tine cand pleci de-acasa o creta sau o creta cerata, ori o vopsea nepermanenta si ?daruieste? fiecarei gropi din orasul tau conturul potentialei victimei pe care o asteapta.

Astfel, cei ce sunt in masura vor sesiza numarul impresionat al locurilor unde asfaltul este degradat si vor dispune repararea gropilor cauzatoare de victime!!!

Este important sa folositi momente ale zilei/noptii astfel incat sa nu deranjati traficul.

Deasemeni, folositi creta sau vopsea nepermanenta ca sa nu existe explicatii si dialoguri inutile cu politia.

Gropila este un altfel de shotron. Cineva, mai devreme sau mai tarziu va arunca piatra in el si va sari!

Folositi-l pe Gropila si semnalati locurile de pe carosabil din toata tara ce pot contribui la aparitia victimelor viitoare, poate asa vor fi mai putine.

Citatul este de pe motociclism.ro. Tot acolo veti gasi si fotografii cu marcaje deja efectuate.

Pentru ca ceea ce a patit prietenul nostru Qaz sa nu se mai intample si altora..

Uneori îmi pare rău că n-am o cameră montată pe mașină

Ca să vă arăt de exemplu cum parchează un meltean la Carrefour. Cu spatele, pe un loc mai mic decât celelalte pentru că se lucrează în zonă. Lăsând mașina să alunece înceeeet, foarte înceeeet, până ajunge să împingă un spate de A6, în ciuda semnelor mele disperate. El n-a pățit nimic, era un BMW de la 1900 cu bară din plastic, făcută oricum praf. Înăuntru un el și o ea sclipicioși, surprinși de situație. Pff. Asta dacă mai ajungeți vreodată să vă întrebați de unde sunt zgârieturile de pe mașină.

It’s back

Cred că nu m-am mai plimbat cu mașina noaptea prin oraș de prin decembrie, iar o ieșire ca la carte, cu tras de volan când ajung în fața blocului și hălăduit încă vreo oră n-a mai avut loc de câțiva ani.

Era un mini-stereotip acum mai multe veri, să nu mă duc direct acasă seara/noaptea, mai ales în timpul săptămânii. Cu toate bunele intenții ajungeam la intrarea pe străduță și trăgeam de volan cu foamea de plimbat încă nesatisfăcută. Mă duceam până la Otopeni sau dădeam ture Casei Poporului, sau amânduouă, cu întoarcere pe Calea Victoriei sau pe Magheru sau cine mai știe pe unde.

Am renunțat la obiceiul ăsta când n-am mai avut loc de parcare al neu și numai al meu. Ar fi fost stupid să dau cu piciorul unui spațiu rezonabil și liber la 2 noaptea, pe care îl găseam doar printr-o minune a zeului mașinilior fără locuri de parcare, ca să mă duc să mă mai plimb. Oricum mă plimbam pentru că n-aveam unde să las mașina. Heh.

Dar aseară am comis-o din nou și vai ce bine a fost. Știu că sună pueril sau colalaristic și într-o groază de alte feluri, dar îmi place să mă plimb aiurea prin oraș. În mare parte pentru condus în sine și pentru că e liber, dar și pentru mașinile și oamenii și priveliștile de pe străzi. În continuare există mașini care nu ies din garaj decât noaptea, gropi pe care e bine să le ții minte și aceeași oameni plimbăreți ca întotdeauna.

Din repretoriul de ieri: o buclă mică Vitan-Universitate-Piața Muncii, urmată de trasul de volan atât de faimos și un Mihai Bravu-Piața Victoriei-Crângași-Lujerului-Cotroceni-Splai-Unirii-Alba Iulia-Muncii.

Asta nu înseamnă decât că poveștile vor reveni în curând, după ce fug să spăl mașina 🙂

Top Gear Fail

Cică avem un concurs pentru că urmează să apară episodul din serial filmat în România. Say what? Mă rog, mie mi-a luat câteva secunde bune să mă prind că apare la televizor la noi, pe una din antene, că el de felul lui există de astă toamnă.

După care vine întrebarea la trebuie să răspunzi ca să vezi episodul (hahaha):

Ce mașină a condus Clarkson pe Transfăgărășan?

Păi cum oare poți să știi răspunsul, dacă n-ai văzut episodul, mai ales că trebuie să răspunzi la întrebare tocmai ca să ajungi să-l vezi!? Puii lor.

Gropaniada și relansarea economică

Acum o lună, se asfalta o intersecție:

Asfaltare

Astăzi, se asfaltează din nou… aceeași intersecție, aceleași gropi:

Asfaltare

Lucrurile poate ar fi fost mai puțin amuzante dacă intersecția cu pricina nu ar fi fost deja asfaltată cu totul acum un an. Iar ambele străzi care se întâlnesc aici fuseseră reparate complet în urmă cu doi ani. Cu alte cuvinte, același petec de pământ a “beneficiat” de cel puțin câte o asfaltare pe an, iar de la topirea zăpezii a fost peticit deja de trei ori…

După modul în care se lucrează și s-a lucrat până acum, este de așteptat ca aceste petice să reziste cam până la vară, după care urmează o nouă asfaltare generală — până la prima zăpadă mai serioasă, care va readuce în carosabil mult-iubitele noastre cratere, iar ciclul se reia la infinit. Și uite așa se învârt rotițele economiei, că doar firmele de reparații sunt printre cele mai profitabile în spațiul carpato-danubiano-pontic…

Totul bine și frumos, dar acum totuși e criză și avem nevoie de măsuri mai ambițioase, de idei noi care să relanseze economia — așa că guvernul ar trebui să ia în calcul și această opțiune: să nu mai asfaltăm nimic, nicăieri! Desigur, la prima vedere poate părea irațional, dar secretul constă în lansarea strategică pe piață a noului SUV de la producătorul național: Dacia Duster! Strategia este genială în simplitate: prin ordonanță de guvern, banii pentru drumuri se vor muta într-un fond special care va oferi tuturor românilor un ajutor financiar pentru achiziționarea unui Duster, sub sloganul “mașini pentru popor”; creșterea cererii la Mioveni va duce la crearea de noi locuri de muncă, și poate chiar extinderea prin deschiderea de fabrici în alte zone ale țării; după un interval scurt de câțiva ani, drumurile existente se vor fi resorbit cu totul, moment în care doar din taxele pe piese de schimb vor veni miliarde la buget.

În final, odată cu dispariția completă a asfaltului, vom crea mai mult spațiu verde în capitală și marile orașe, vom avea mai multe locuri de joacă pentru copii și se vor reface habitatele naturale pentru animale. Un viitor luminos în care toată lumea câștigă!

La întrecere

Cică m-am tot ținut după un băiat care avea mașină ca a mea. Și el după mine. Am traversat orașul pe-același drum, deja eram prieteni. Îmi și imaginam că o să coboare geamul și o să mă întrebe de culoare. Pe principiul noaptea toate pisicile sunt gri. Doar la ultima intersecție înainte de casă m-am prins că probabil numai pe mine mă incită uitatul la mașini ca ale mele pe stradă, așa admirativ, pentru că băiatul nici nu mă remarcase. Sunt o ciudată. 🙁