Lecția de condus #1

Dacă vrei să fii șofer în București, o treabă e esențială: cojones nu se măsoară în cât de repede poți să mergi cu mașina. Asta chiar dacă (sau mai ales) mașina ta moare turată în timp ce eu abia ating accelerația.

Nu. Ca să conduci în București trebuie să știi următoarele lucruri:

– Pe care bandă să te încadrezi la semafor. Adică să știi unde există semafor special pentru stânga, unde e liber la dreapta și în principiu cam de pe care bandă ai șanse să pleci mai repede.
– Unde se poate merge pe prima bandă fără să dai peste o mașină parcată la 20 m.
– Când urmează o stație de autobuz ca să-l depășești din timp.
– Unde e interzis la stânga sau la dreapta ca să fii sigur că nu stai după diverși când se pune verde. Discutabil, pentru că diverși au tendința să facă stânga chiar dacă e interzis.
– Că uneori mersul între benzi are sens. Mai ales pentru că mersul încet pe banda din dreapta n-o să te ajute să faci la stânga.

Lista e bineînțeles deschisă (comentarii?), dar ca idee, dacă ai un Matiz verde cu număr de Ialomița și îi dai tare în linie dreaptă, nu mă lași să depășesc sau să mă bag în fața ta, asta nu-ți garantează că vei ajunge înaintea mea la destinație. 😀

Fun stuff

Pe situl DGPMB e o sectiune draguta cu harta rutiera a Bucurestiului. Foarte misto initiativa, dar degeaba. Nu de alta, dar cine merge in fiecare zi cu masina prin oras stie deja unde se lucreaza si unde e închisă circulatia. In schimb care semafoare nu merg si unde e traficul ingreunat (cred ca “blocat”ar fi sunat prea tendentios) e mai greu de intuit. Sau poate ca in Bucuresti nu e niciun semafor defect si se circula ca in branza.

Aham.

harta rutiera

Si mai misto e ca politia capitalei are Twitter, Facebook si Messenger. Linkurile sunt inutile, ca oricum apar mari pe prima pagina. Aici nu sunt ironica, chiar mi se pare misto. Poate ne imprietenim si ajungem sa facem fapte bune impreuna. 😀

Până când începe să te enerveze

O fi foarte cute și glam să-ți dai cu părerea și să le faci poze unora și altora, să râzi de ei, să te lauzi cu scurtături care de care mai utile și să dai sfaturi din trafic. Este, că altfel n-am mai avea site. Problema cea mare e ce se întâmplă când lucrurile devin atât de perverse încât îți vine să țipi, oricât de fan Trafic de București ai fi.

Din cauza deșteptei ăleia cu Ibiza cu floricele care a blocat o intersecție întreagă și apoi se uita ca proasta la toți ăia care treceau milimetric pe lângă ea. Din cauza totntului care a oprit înainte să se facă galben. A polițistului care te-a oprit pe tine și nu pe ăla din față. A sutelor de cefe groase care nu numai că habar n-au de regului de circulație, dar nici de bun simț nu vor să audă. A ălora care se urcă în mașină numai când plouă și belesc ochii la trafic ca la televizor. A pietonilor care îți sar în față în mijlocul bulevardului (iar asta e o experiență de acum 20 de minute care m-a marcat profund) și nu-și dau seama de ce te albești brusc la față. Și a tuturor celorlalți care fac estimările temporale inutile.

Venea nenea să încaseze întreținerea între 6 și 7. În mod normal aș fi ajuns chiar mai devreme, dar cu toate scurtăturile, înjurăturile, lasă-mă nene și pe mine, plus ăștia de mai sus, am scos un amărât de 6:25. Nu știu unde-i nenea, o fi trecut deja. Și-o fi luat listuța și-o fi plecat pe jos fără ca eu să apuc să-i las bani.

Concluzia e că nu mai e nimic ca acum o lună. Iar teleportatul până la poștă în celălalt capăt al orașului înainte de ora 20, mersul la facultate, un banal ajuns acasă sau până în centru durează mult mai mult. Iar enervarea nu ajută, bineînțeles, la nimic.

De (ne)imaginat

18:30. Adică ora la care se blochează traficul mai peste tot prin oraș. (Asta-i axiomă, esențialul e să ajungi cât mai aproape de destinație înainte de 18:30.) Reușisem să ajung până în intersecția de la Unirii, venind dinspre Palatul Paralamentului. Coloana de mașini s-a oprit evident la stop, eu am aruncat o privire rapidă după spălătorii de parbrize probabil deja ascunși prin canale — e mult prea frig chiar și pentru mine — și-am ridicat volumul muzicii.


Eu în mașină cânt. Cânt și când nu sunt singură și când mi se spune să tac. De fapt, în mașină am cele mai mari șanse să nu mă audă nimeni, așa că de ce nu. La stop e într-adevăr o problemă, dar obișnuiesc să-mi asum obiceiurile de traficantă. Deodată apare el. Nu ăla de la Village People, ci ăla de-al nostru de la poliția comunitară. Echipat exemplar. Avea și carnețel de amenzi și părea să fi încheiat satisfăcut un proces verbal. Bineînețeles că m-a văzut și-a ridicat o sprânceană. Eu i-am dat înainte, cum ziceam, mi-o asum. Plus că atâta vreme cât nu mă jucam cu niciunul din dispozitivele electronice din dotare, mai ales că oricum stăteam la stop, n-avea ce să zică.

Jur că am avut senzația că începe să dea din fund. Ok, am eu fantezii cu polițiști, dar băiatul ăsta era magnific. S-au aprins și luminile pe bulevard ca niște reflectoare, mașinile se mișcau, eu cântam, el era polițist. It’s fun to stay at the uaaaiemsiiieeei... Lipsă de somn, cu siguranță. M-am trezit în momentul în care s-a urcat într-o mașină civilă. N-am înțeles. N-am înețeles dacă am luat-o razna, dacă îmi imaginez aiureli sau dacă e de la trafic. Io așa zic. Că altfel m-aș urca în metrou. Nu că-i mai bine să vezi polițiști dansând pe stradă de cât să inspiri arome naturale prin mijloacele de transport în comun? Este?

Asfalt!

Încă nu prin tot Bucureștiul, dar pe culoarul Rucăr-Bran da! Estimez că s-a scurtat drumul până la Brașov cu jumătate de oră. Iar nivelul de adrenalină al șoferilor a crescut cu mult. Nu știu voi, dar eu până dă zăpada m-aș duce în fiecare weekend să mai omor de nervi pe cineva pe serpentine. Mwhahaha. 😀

De ce sa vii?

Am fost si am vazut. In Campina exista un drum unde nu dai de alte masini decat masini de scoala. E o mare pustietate in stanga si in dreapta si oamenii invata acolo sa conduca. Am mers cinci minute prin pustietatea asta intravilana si nu am dat decat de masini de scoala. (De fapt credeam ca am iesit din oras dar dupa ceva vreme am dat de Campina pe fond alb taiata cu o dunga rosie. ) Nici in asa numitul oras nu era prea mare inghesuiala. (Cu toate asta un coleg a reusit aproape sa primeasca o amenda pentru parcare si sa ii fie ridicata masina). Si baietii astia (si fetele) vin in Bucuresti la munca si se plang ca e traficul un chin, ca nesimtii de soferi bucuresteni sunt nesimtiti, ca orasul e imputit, ca… . Daca faci parte din grupul astora de se plang, am o noutate pentru tine:

“Ba, nu stii sa conduci. Te sperie urcatul la volan si cea mai buna chestie pe care ai putea-o face e sa iti lasi masina la marginea orasului si sa o iei la pas. De fapt, si mai bine, ai putea sa nu vii aici. Nu te obliga nimeni sa te murdaresti in orasul asta imputit si poluat. Iti strici sanatatea, iti garantez. Bucurestenii sunt toti nesimtiti. Nu trebuie sa vii in Bucuresti pentru a te uita la emisiunile lui Mircea Badea, ai televiziune prin cablu si la tine in sat, tehnologia a evoluat. Oricum tu esti superior si nu trebuie sa te irosesti aici. Iti omori neuronii. Lasa-ne pe noi sa traim in cocina”.

Semneaza “Cineva-nenascut-in-Bucuresti-dar-satul-de-ifose“.

Roadshow Renault

Dacă încă n-ați avut drum prin zonă, aflați că Piața Constituției e iar blocată de un eveniment cu tentă rutieră. Se pare că Renault scoate la apă noul Fluence și ceva distracții pe deasupra.

Așa că sâmbătă și duminică iar ne delectăm cu ceva demonstrații de F1, cascadorii și alte minuni. Sunt curioasă ce iese pentru că n-o să fiu în oraș (se bagă cineva la un reportaj? :P), dar oricum în weekendul ăsta cred că iar n-avem cum trece prin zonă.

Apropo, intrarea libera. 😀

Spălătoria ta, spălătoria mea

Am o nouă spălătorie preferată. Nu că înainte am avut vreo spălătorie preferată, deși mă cam duceam la aceeași pentru că era în drum și ieftină și bună, da’ băieții ăștia m-au dat pe spate.

Maghernița se găsește în incinta Sema Parc, undeva departe de civilizație. Cel mai simplu e să întrebați la poartă ce și cum, ca să vă arate. Also, trebuie plătită “parcarea”, că nu se ridică bariera altfel, dar un leu pe oră merită.

Undeva în străfundurile complexului se găsește deci această minunată spălătorie cu un graffiti pe un perete. Sunt semne care te îndrumă și sunt niște băieți drăguți care te servesc imediat. De asemenea nu e aglomerat, pentru că cine naiba vine să-și spele mașina tocmai în Sema Parc.

Și-uite-așa am stat o oră să urmăresc cum 4 bărbați îmi lustruiesc fiecare colțișor de mașină în timp ce al cincilea mi-o lăuda. Bine, eu deja îmi știu placa, de când cu mașina nouă trebuie să povestesc TOT la fiecare oprire din asta, că toată lumea e curioasă, dar ideea e că băieții sunt foarte drăguți. Mi-au frecat inclusiv golurile de grătărelele alea prin care intră aerul. Da, am zis că mi-au frecat golurile, e o metaforă pentru minuțiozitate, să zicem. 🙂

Prețuri decentă, cafea-apă-suc, rapiditate, liniște, foarte bună calitate — cel puțin cu mine s-au purtat impecabil, dar then again, eram în fustă. Știm deja că femeile la volan în fustă sunt tratate altfel decât cele în pantaloni. De obicei se deschid porți închise, azi mi-au plătit inclusiv “parcarea” că n-aveam mărunt. Oameni.

Nu știu cui îi folosește totuși treaba asta, pentru că Semănătoarea e la mama naibii și nu prea văd sensul unei călătorii până acolo numai pentru o spălătură, dar dacă ai drum prin zonă, e mai mult decât decent.

Diferente

Motto: Cine plateste cea mai scumpa asigurare rca in 2010

Saptamana trecuta am fost in Moldova (a noastra, nu a lor). Toata Moldova, pana la Radauti chiar. Sunt doua categorii de Moldova din punct de vedere al traficului: Moldova avansata si aialalta. Despre aia avansata o sa aduc aminte atunci cand o sa imi revina cheful de continuat un anume articol ce sta de ceva vreme in draft. Acu’ e vorba despre aialalta. Este o Moldova arhaica, cum ar zice Busu, o Moldova in care semafoarele exista doar pentru ca dau bine, in care se conduce cu barbia deasupra volanului si in care daciile berline inca ruleaza.

Poate cel mai reprezentativ dintre orasele Moldovei asteia este Falticeni. Falticeni este ca un ghimpe in drumul misto care este E85. De fapt E85 nici nu e misto in zona aia. Si-au dat seama ca nu au de ce sa il faca misto si acolo. Falticeniul  are un trafic ca in Bucuresti. Nu are in schimb pietonii si masinile din Bucuresti. Exista doar aglomeratie, aglomeratie intretinuta de catre traficanti participantii la trafic care doar par multi. Falticeniul e strabatut de un traseu sinuos pe care se blocheaza tot traficul de pe E85. De fapt cred ca asta e motivul pentru care e atat de aglomerata zona, exista Falticeni in drum. (De pe acum ar trebui sa fi inteles deja ca Falticeniul este mai tare chiar decat Chuck Norris). Drumul prin Falticeni are o singura banda pe sens, marginita de masini parcate pe dreapta si de scuar pe partea stanga. Standard, zic eu. Circulatia se face bara la bara. Din cand in cand apar, inevitabil, si intersectii. In Bucuresti, e destul de simplu, sunt destui care lasa loc celor care vor sa traverseze intersectia perpendicular pe directia lor de mers, chiar daca au prioritate, atunci cand vad ca nu au unde sa mearga mai departe (poate nu o fac toti  dar o fac destui). Ei, in Falticeni nu numai ca soferii nu fac asa ceva dar chiar atunci cand cineva o face (adica eu), cei carora le dai prioritate nu stiu ce sa faca si raman blocati.  Le-am dat flashuri, le-am facut semn cu mana, ei “nu si nu – batman, batman”, preferau sa ma astepte pe mine sa avansez si sa blochez intersectia. Dupa claxoane repetate  am inaintat. Si am blocat-o.

Se mergea in stilul “a intaia, frana, a intaia, frana, a intaia”. La un moment dat prind cam 30 la ora. Uuuu. 40! Misto! Din fata unei dube parcate apare un cap. Ma uit pe jos, marcaj de trecere. In spatele meu era o masina destul de departe. Pana mea, sa ii dau omului prioritate. Franez moderat. Posesorul capului traverseaza din dreapta masinii spre stanga ei. Cand ajunge in dreptul meu, al soferului, ma uit in oglinda si vad o antichitate de Dacie venind inspre mine incet dar sigur. “Grrrr!” A intaia, ambreiaj, incep deplasarea si BUF! MA trezesc un metru mai in fata, direct pe trecere, pe unde trecuse ala mai ‘nainte. “Cacat, sa vezi ca stau in fundul Moldovei sa rezolv rahatul asta” Trag undeva pe dreapta, imi linistesc colegul nedumerit “Ce a fost asta?” “Ne-a lovit unul”. Pun avariile, ma dau jos si prima chestie pe care o vad e fata tampa si zambitoare a lu’ ala de la volan.  (Recunosc ca mi-a dat prin cap sa scot sprayul dar nu stiam pe unde l-am pus). Ma uit la masina lui, nimic. Ma uit la mine, numarul indoit (e in spoiler).  Zambaretul ma intreaba “acum ce facem?” “Ce sa facem? Mergem mai departe.” si arat directia inainte. “Unde mai departe”. “Pana mea! Nu stiu, fiecare la treaba lui”. Ala ramane perplex. Il ignor si ma sui in masina. De ce s-a mirat, nu stiu. De ce ar fi trebuit sa stau? Unii oameni cred ca au prea mult timp liber.

Poate de aia bucurestenii vor plati cel mai mic RCA la anu’, conduc defensiv si in caz de accidente minore nu isi bat capul. Pentru ca, in ciuda aglomeratiei din oras, accidentele sunt putine. Stiu ca toti musafirii straini se mira de starea asta, “uite cum se circula la voi! E de mirare ca nu sunt accidente. Uimitor!”. Am fost in Spania acum vreo 2 sau 3 ani si cred ca jumatate din masini aveau indoituri in aripi sau in usi. Asa ceva nu vezi in Bucuresti. Cand ma duc la Constanta ma simt ca la “ratele si vanatorii”, trebuie sa ma feresc de toti papagalii care intorc pe unde li se nazare sau care schimba benzile ca pe mosia lu’ ta-su. In Galati la fel… Parca ar fi orase de taximetristi. In Brasov nu e la fel insa unul nu te fereste daca ai facut o greseala sau unu’ nu iti face loc daca te-ai incadrat gresit. Dumnezeu cu mila! Claxoane, invitatii la felatii… Timisoara la fel, mai putin invitatiile.

De aia, de departe, orasul din Romania in care imi place cel mai mult sa conduc este Bucuresti. Daca nu ar fi taximetristii care sa il strice, ar fi chiar un trafic ideal (tinand seama de aglomeratie). Si brasovenii, constantenii si galatenii, chiar si cu numere de B.