Sensuri unice

Pâna n-am trecut într-o zi vijelios pe una din străzile astea uitându-mă mirată la semnele roșii cu dungă albă din copaci, n-am stat să mă uit pe comunicatul de la poliție.

Dar așa e cum zic ei, pe străzile din zona Vatra Luminoasă – Maior Coravu e plin de sensuri unice acum, ceea ce transformă cartierul într-un soi de labirint. E adevărat că pe unele dintre ele nu se mai putea trece ușor în ambele sensuri, cu cele două rânduri de mașini parcate pe stânga și drapta, dar come on — Tony Bulandra, de exemplu, e aproape bulevard. 😛

Ne obișnuim noi, până la urmă și pe Calea Victoriei se mergea odată și în sus și în jos. Iar când citim romane interbelice și se plimbă oamenii fără probleme pe-acolo, parcă e altă lume. Chestie de disciplină.

Gropile de pe Șoseaua Pantelimon

Nu sunt eu chiar fată de cartier, cel puțin nu de cartierul ăsta, dar cumva tot ajung să mă plimb pe Șoseaua Pantelimon fie noapte, fie zi. Și de când conduc prin București (să tot fie vreo 6 ani), nu cred că am văzut-o niciodată asfaltată sau măcar circulabilă.

  • Din cele 3-4 benzi pe sens sunt utilizabile constant maxim doua, pentru că la marginea trotuarului se parchează în spic. Plus încă o bandă pe avarii.
  • “Prima” bandă circulabilă are la fiecare 50m câte un capac de canalizare din ăla pătrățos în care poți să rămâi taaare ușor fără gume.
  • Cealaltă bandă e mărginită de șina de tramvai din care sunt rupte bucăți de piatră și din care ies colțuri de metal. Pentru gumele de pe partea cealaltă.
  • Dacă încerci să faci slalom, nu-i problemă, întotdeauna vor fi cel puțin 3 berbeci care să te înconjoare din toate direcțiile — că doar șoseaua are patru benzi.
  • Chiar și dacă ești singur sau îți propui să mergi încet și atent, n-ai șanse. NU poți evita gropile și asfaltul înfundat, gurile de canal, șinele aiurea și mașinile parcate, toate în același timp.
  • Iar dacă ai reușit să faci asta 100m consecutivi, cu siguranță vei întâlni o trecere de pietoni din aia care nu e într-o intersecție pe care se aruncă brusc cineva de pe trotuar. Sigur că nu vezi, că până se aruncă în fața mașinii tale, e ascuns de cele de pe trotuar.
  • Și dacă nu e trecere de pietoni, sunt refugii. Iar în Pantelimon nu contează dacă e zebră sau nu.
  • Când crezi că mai ai puțin și ai scăpat, ăla din fața ta se hotărăște să întoarcă. Nu e nimic marcat, deci merge așa. Peste două linii de tramvai și trei benzi.
  • La final, dacă te-ai plictisit sau stai în zonă, ai grijă unde parchezi. Se ridică mașinile lăsate aproape de trecerile de pietoni de care ziceam și se mută frumos în comuna Voluntari. 😀

Mai aveți idei?

O idee ne-exploatată corespunzător

Dacă îl întrebi pe Marianul cu bemve de rând ce-i lipsește Bucureștiului, o să zică parcări. O să-și înhesuie X6-le pe trotuar în continuare, dar o să zică frate, când o să facă ăștia parcări, o s-o las în parcare. Dacă îi întrebi același lucru pe băeții verzi gen Bucurenci and co, o să zică parcări. Așa nu și-ar mai lăsa Marianul cu bemve X6-le pe pista noastră de biciclete. Corect?

Dacă mă întrebi pe mine, în București e loc berechet pentru zeci de parcări la sol, pentru câteva (zeci de) mașini, ușor de făcut, ușor de întreținut, ușor de luat bani. Unde? În toate spațiile virane care stau aruncate printre clădiri, împrejmuite de garduri în spatele cărora nu se întâmplă nimic, cu buruieni crescute aiurea, cu proprietari, fără șanse să fie preluate de primărie să facă parcuri (a se citi ronduri de ciment cu fântâni în mijloc).

Ca ăsta:

Ce se întâmplă în poza de mai sus? Păi simplu. Niște băieți au tras o spălătorie și un spațiu de parcare pentru un număr destul de generos de mașini. Au și nume, au și reclamă, au și tarife zilnice, orare și abonamente. Sunt și relativ în centru (pe Calea Călărași, lângă Hyperion) și rău nu le stă. Investiția a fost probabil în mare parte pietriș.

Mă gândesc că n-ar fi imposibil. Spații din astea avem și pe străduțele de la Romană, și pe la Universitate și prin preajma mutanțiilor nelocuibili lăsați neterminați. Și în Pipera și la Unirea și peste tot. N-avem însă proprietari de terenuri care să-și dea seama că prețurile de vânzare n-or să înceapă să crească iar brusc, dezvoltatorii imobiliari au rămas fără bani și basically pentru următorii câțiva ani au o bucată de pământ inutilă care stă.

Așa că de ce nu? Investiția e minimă, profitul iese (in pozele de mai sus abia se crăpase de ziua, mai pe la prânz se umple parcarea) și uite cum duduie economia :P. Marian cu bemve e fericit, Bucurenci nu se mai lovește de conserve, banul circulă, orașul respiră. Probabil e prea greu să fim deștepți, chiar și pentru o cauză nobilă.

Oricum, proprietarul pare să nu fi abandonat chiar orice speranță:

Din trafic fără trafic

Dimineață am avut o surpriză plăcută să prind Arthur Verona pustie. Dacă până aseară era pietonală (courtesy of Street Delivery), azi la prima oră era încă liberă de mașini și curată. Atât de curată și liberă încât am avut senzația că am geșit strada și am dat într-un bulevard. Până la 9 dimineața se umpluse la loc. Nu-i problemă, străzi fără mașini avem destule. 😛

Exemplul PMB

Clădirea primăriei capitalei din bd. Elisabeta e în renovare de câteva luni. Funcționarii, în frunte cu Oprescu și al lui B 01 PMB (un A6 sau pe-acolo, dacă rețin corect), s-au mutat cu mic cu mare într-o clădire nouă de pe Splaiul Independeței unde închirierea spațiului costă 2,7 milioane de euro pe an. Sus pe monstrul de peste 10 etaje flutură în vânt steagul României, jos în stradă e jale.

Pentru că la fel ca mare parte din clădirile supra-etajate construite în ultimii ani, și clădirea primăriei București e lipsită de parcare. Știu asta nu pentru că aș avea ceva informații din subsolurile monstrului, ci pentru că dacă nici măcar numărul 01 al PMB nu are un loc de parcare decent, ci stă cocoțat pe trotuar, ceilalți nu au nicio șansă. Măcar Vanghelie și-a tras două locuri săpate în trotuar la sectorul 5, nu că ar fi de ajuns, dar e decent.

La primăria capitalei nu e nimic decent din punctul ăsta de vedere. Începând cu mașina lui Oprescu și continuând cu niște băeți cu Logane albe pe care scrie “Inspecție” cu care mă întâlnesc aproape în fiecare zi în trafic. Invariabil circulă pe banda de autobuze pe Elisabeta, invariabil fac stânga de pe prima bandă la podul Cotroceni. Totul ca să ajungă în fața primăriei și să-și urce hardughiile pe trotuar, acolo unde niște alți băeți au desenat câteva locuri de parcare cu vopsea albă. Fi-mi-ar silă.

Iar clădirea primăriei capitalei este desigur vizitată zilnic de un număr de persoane, care uneori mai vin și cu mașina. Prin urmare, nu numai trotuarul, ci și prima bandă, și trotuarul de vizavi sunt ocupate de diverși la orice oră din zi. Poze și explicații first hand, uite-aici, nefiind din fericire singura care observă monstruozități din astea.

Așa că hai să încercăm să facem ceva. Pe funcționari n-o să-i convingem niciodată să nu-și mai urce conservele pe trotuar, dar noi ăștia care avem treabă la primărie am putea să:

  • Ne plimbăm până acolo cu bicicleta sau cu rolele, Splaiul Independenței fiind o arteră cât de cât ok pentru astfel de activități. Cu excepția celor 200 m din fața primăriei unde pe pista de biciclete sunt urcate gipane (deși bordura trotuarului respectiv are vreo 10 cm).
  • Să luăm metroul până la Grozăvești (vreo 500 m) de mers pe jos sau până la Semănătoarea (Petrache Poenaru) dacă avem timp de mișcare.
  • Să ne suim în 601 sau 607 care au stații din km în km pe Splai. NB: autobuzele astea n-au circulat până nu și-a mutat Oprescu sediul aici, lăsând toată zona dependentă de metrou timp de vreo 6 luni.

Asta pentru că e mult prea simplu să ne uităm la alții și să-i înjurăm când și tu și eu ne-am duce la primărie și am ocupa aceleași “locuri de parcare”. Și pe bună dreptate, dacă de la oamenii din primărie nu poți să te aștepți la mai mult, de ce să ai pretenții de la un gigel de rând. Petiție anyone? 😀 Ștergătoare ridicate? Bombardat paznicii cu întrebări și sesizări? Făcut cu mâna la garcea pe motorete și tricicluri care se învârt pe acolo și explicat doleanțele? 021-9544? Statul (sic!) cu mâinile în buzunar n-o să ridice mașinile. 🙁

Traficul înainte de Asmita

Și mai ales înainte de criză. Probabil sunt subiectivă, dar poza asta trasă aiurea din mașină într-o dimineață de 2007 are mai multă viață în ea decât orice zi, la orice oră, în prezent. Parcă mamuții cei goi au făcut zona mai fantomatică decât a fost vreodată, cu tot cu întinsul teren viran pe care pasc oile zi-lumină. Douămiișapte, ăla trafic, nene!