secția accidente ușoare

Doar nu puteam să scriu despre trafic de București și să omit subiectul ăsta. Din păcate am experimentat pe propria piele (adică vopsea) faimosul procedeu de rezolvare a accidentelor ușoare, dar tot răul e spre bine. Data viitoare măcar știu ce să fac.

Deci ce faci când ești la două străzi de casă, trafic normal, ud și mâzgă pe jos, dar n-ai viteză și păstrezi o distanță mai mult decât decentă față de autovehiculul din față și totuși nu poți să oprești? Faci poc! și te trezești cu o listă luuungă de elemente constituente care trebuie înlocuite. Dar s-o luăm pe rând.

Primul pas e să convingi provincialul căruia i-ai lăsat puțină vopsea pe bară că dacă sună poliția n-o să vină în veci nimeni să constate ceva. Apoi îi explici că știi cum să ajungi în Candiano și că ar fi cazul să te urmeze, că nu vrei să te duci cu el la un service de cartier să-i rezolvi problema pentru că va trebui cândva s-o rezolvi și pe a ta (și pe bună dreptate, cu o capotă îndoită nu prea e amuzant să te plimbi prin oraș pentru totdeauna).

Așa că încerci să parcurgi cât mai repede următorii pași obligatorii: înhățat formular din biroul 3, completat rapid cu datele din buletin, permis, contract CASCO, contract RCA și amuzat desenând schița accidentului. Apoi repede înapoi la intrare să-l prinzi pe domnu’ polițist când dă ture la constatări (eventual de uiți atent la propria mașină să nu-i scape ceva) și în final la coadă în ordinea numerelor de pe tricouri.

În stil Băsescu, primești 3 puncte de penalizare și amendă 100 RON în 48 de ore. Simplu și rapid dacă știi ce să faci, vreo 3 ore jumate dacă te încăpățânezi să te descurci singură. Sau dacă celălalt participant la trafic pe o planetă mai îndepărtată decât a ta. 🙂

Pentru că da, celălalt participant la trafic n-are buletinul la el, îi arde de glume cu femei la volan, se dă mare expert și nu e în stare să completeze un amărât de formular. Apoi, în contextul alergat seara târziu după un xerox ca să-i pasezi copie după RCA să-și facă bara, începe să apese pe butoanele din prorpia ta mașină (de ce oare au oamenii impresia că trebuie să folosești avariile ca să ieși dintr-o parcare!?), dar revine la sentimente mai bune când descoperă că nu ești chiar noob și mai poți să faci și parcări laterale. 🙂 În final îi spune polițistului că erai depaaarte și nu știe de ce n-ai reușit să oprești. Și că nu e vina ta.

La 10 seara pleci de la poliție cu amenda și constatarea și a doua zi dimineața te prezinți la asigurator. Nu mai contează că parcarea e interzisă în fața sediului acestuia (e summit!) și că trebuie să-i târăști pe băieții la costum prin noroaie ca să își facă poze. Nici că mâine (tot summit!) trebuie să te plimbi până în Pipera. Ți se oferă cafea și cărți de vizită, ți se recomandă un service mai rapid, ți se strânge mâna și te simți într-o lume (țară?) normală.

Am de înlocuit vreo 8 chestii. Cu totul. Deși avariile sunt greu observabile dacă nu ești atent sau dacă nu te uiți din profil la capota boțită. Pentru că sunt din plastic, nu pentru că aveam viteză. Pfff. Deci va urma povestea cu service-ul! 🙂

În sfârșit… când vezi trei oameni stând pe trotuar în dreptul unei treceri de pietoni, pe sensul celălalt, nu oprești brusc în caz că se hotărăsc să treacă!! Pur și simplu. Nu că aș susține că nu e vina mea, este, chiar și oficial, dar totuși.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *