secţia accidente uşoare

1 aprilie, 2008
Necategorizat | Comentarii?

Doar nu puteam să scriu despre trafic de Bucureşti şi să omit subiectul ăsta. Din păcate am experimentat pe propria piele (adică vopsea) faimosul procedeu de rezolvare a accidentelor uşoare, dar tot răul e spre bine. Data viitoare măcar ştiu ce să fac.

Deci ce faci când eşti la două străzi de casă, trafic normal, ud şi mâzgă pe jos, dar n-ai viteză şi păstrezi o distanţă mai mult decât decentă faţă de autovehiculul din faţă şi totuşi nu poţi să opreşti? Faci poc! şi te trezeşti cu o listă luuungă de elemente constituente care trebuie înlocuite. Dar s-o luăm pe rând.

Primul pas e să convingi provincialul căruia i-ai lăsat puţină vopsea pe bară că dacă sună poliţia n-o să vină în veci nimeni să constate ceva. Apoi îi explici că ştii cum să ajungi în Candiano şi că ar fi cazul să te urmeze, că nu vrei să te duci cu el la un service de cartier să-i rezolvi problema pentru că va trebui cândva s-o rezolvi şi pe a ta (şi pe bună dreptate, cu o capotă îndoită nu prea e amuzant să te plimbi prin oraş pentru totdeauna).

Aşa că încerci să parcurgi cât mai repede următorii paşi obligatorii: înhăţat formular din biroul 3, completat rapid cu datele din buletin, permis, contract CASCO, contract RCA şi amuzat desenând schiţa accidentului. Apoi repede înapoi la intrare să-l prinzi pe domnu’ poliţist când dă ture la constatări (eventual de uiţi atent la propria maşină să nu-i scape ceva) şi în final la coadă în ordinea numerelor de pe tricouri.

În stil Băsescu, primeşti 3 puncte de penalizare şi amendă 100 RON în 48 de ore. Simplu şi rapid dacă ştii ce să faci, vreo 3 ore jumate dacă te încăpăţânezi să te descurci singură. Sau dacă celălalt participant la trafic pe o planetă mai îndepărtată decât a ta. 🙂

Pentru că da, celălalt participant la trafic n-are buletinul la el, îi arde de glume cu femei la volan, se dă mare expert şi nu e în stare să completeze un amărât de formular. Apoi, în contextul alergat seara târziu după un xerox ca să-i pasezi copie după RCA să-şi facă bara, începe să apese pe butoanele din prorpia ta maşină (de ce oare au oamenii impresia că trebuie să foloseşti avariile ca să ieşi dintr-o parcare!?), dar revine la sentimente mai bune când descoperă că nu eşti chiar noob şi mai poţi să faci şi parcări laterale. 🙂 În final îi spune poliţistului că erai depaaarte şi nu ştie de ce n-ai reuşit să opreşti. Şi că nu e vina ta.

La 10 seara pleci de la poliţie cu amenda şi constatarea şi a doua zi dimineaţa te prezinţi la asigurator. Nu mai contează că parcarea e interzisă în faţa sediului acestuia (e summit!) şi că trebuie să-i târăşti pe băieţii la costum prin noroaie ca să îşi facă poze. Nici că mâine (tot summit!) trebuie să te plimbi până în Pipera. Ţi se oferă cafea şi cărţi de vizită, ţi se recomandă un service mai rapid, ţi se strânge mâna şi te simţi într-o lume (ţară?) normală.

Am de înlocuit vreo 8 chestii. Cu totul. Deşi avariile sunt greu observabile dacă nu eşti atent sau dacă nu te uiţi din profil la capota boţită. Pentru că sunt din plastic, nu pentru că aveam viteză. Pfff. Deci va urma povestea cu service-ul! 🙂

În sfârşit… când vezi trei oameni stând pe trotuar în dreptul unei treceri de pietoni, pe sensul celălalt, nu opreşti brusc în caz că se hotărăsc să treacă!! Pur şi simplu. Nu că aş susţine că nu e vina mea, este, chiar şi oficial, dar totuşi.

Reacții

Lasă un comentariu




  • Ars poetica

    În 2007 căutam un loc de dat cu capul pentru că traficul de Bucureşti devenise insuportabil. Între timp lucrurile s-au schimbat - în bine! - iar azi dintrafic.net a devenit un loc de discuţii despre întâmplările ieşite din comun în trafic, despre psihologia şoferului şi despre cum să facem oraşul mai frumos.