Mă amuzam aseară târziu când mă întorceam de la metrou că au ieșit oamenii să-și scoată mașinile de sub zăpadă. Nu mai ningea dar era un cancer incredibil, mie îmi înghețaseră și dinții în gură, pe lângă toate celelalte părți ale corpului acoperite de bocanci, mânuși, căciulă, fular și haine groase. Brrr.

Să ieși de bună voie în zăpadă și să pui și mâna pe ea mi se părea de domeniul fantasticului. Dar știam că asta mă paște și pe mine azi, și din fericire am prins vreo două ore cu soare la prânz, chiar blând, la chilele de zăpadă pe care le-am cărat.

M-am trezit de dimineață și mă uitam pe geam cu cafeaua în față, la vecinii care ies pe rând să-și scoată mașinile de sub nămeți. Într-un final mi-am făcut și eu curaj, alături de alte două doamne. 😀

După care a început circul. Partea cu datul zăpezii jos de pe mașină n-a fost tocmai grea, deși nu știu cum naiba, dar tocmai în punctele esențiale era gheață. În schimb evacuarea muntelui de zăpadă care bloca mașinile a fost muncă de muncitor la sapă. Trei femei, o lopată bună, o lopată din aia de jucărie de ținut în mașină și un făraș. Bine că la noi pe alee nu trece plugul, așa că n-am avut de furcă decât cu zăpada adusă de viscol.

O oră mai târziu ne-am făcut curaj și am plecat la plimbare. Nissan-ul Primera a fost primul curajos și n-a avut nicio problemă, deși la un moment dat era să alunece urât. Pentru Astra mea a trebuit să facem potecă și am mai și împins-o la ieșirea de pe alee. Are garda joasă și s-a înfipt în primul obstacol. Dar în afară de asta s-a comportat bine, n-a alunecat, nu s-a învârtit și nu s-a războit cu nimeni. Iar cu Golful a mers extrem de repede și bine. Bune mașini, VW astea, cum zicea vecina, păcat că șoferița nu e foarte curajoasă.

Și cu parcarea liberă, sportul de sâmbătă făcut și orgoliul gâdilat ne-am retras în casă la un vin fiert. Că dacă tot nu ies cu mașina, de ce n-aș bea niște alcool?

Și nu, nu ies cu mașina pentru că n-am unde s-o parchez, pentru că sunt nebuni pe străzi și pentru că aș avea probleme pe orice stradă nedezăpezită. Garda aia joasă e mega-afacere din punct de vedere al stabilității la viteză, dar prin nămeți e cam degeaba. Poate mă enervez și-mi aduc Kalosul. O să se învârtă și o să facă ca toate alea, dar măcar o să treacă prin zăpadă. 😀 Iar despre cum e traficul cu transportul în comun, într-un episod viitor.

Follow