În subteran nu e trafic. Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla e să îți fie invadat spațiul personal, dar dacă ai de mers mai mult de 5 stații se rezolvă ușor. De obicei metroul se golește unde se intersectează cu o altă linie și apoi ai mai mult spațiu decât vrei.

N-a fost rău. În mod suprinzător, nici măcar la 8 dimineața nu s-a înghesuit toată populația cartierului în vagoane. Nici la 6 seara. Poate pe ruta asta e mai liber în general, deși la cât de des vin metrourile aș zice că a fost o întâmplare.

E bine cu metroul, dacă îl ai aproape. Dacă e la 20 de minute de mers pe jos, prin zăpadă, cu un laptop în spate, cu bocanci și căciulă, deși te duci la serviciu unde există ținută obligatorie nu mai e așa amuzant. Nici dacă mai ai treabă seara târziu și trebuie să străbați cartiere întunecate.

M-am distrat o săptămână, n-am văzut deloc orașul la față, n-am înjurat pe nimeni în trafic și nici nu m-am bătut pe locurile de parcare dintre nămeți. Ba chiar m-am bucurat de ceva mai multă libertate de mișcare pe jos, pentru că n-am mai depins de întorsul la mașină.

Dar mi-a fost dor. Să pot să car una-alta toată ziua după mine. Să croșetez. Să ajung acasă la orice oră din zi și din noapte. Să apăs pedale și să învârt din volan. Biiiiine că nu mai ninge! 😀

Follow