Re-asfaltarea

Pe mine m-a șocat la modul sincer felul în care arătau străzile după ce s-a topit zăpada. Parcă n-a mai fost niciodată așa rău: șine de tramvai sărite, gropi și gropulețe și cratere, petice căzute și piatră cubică stricată. O simt pe pielea mașinii în fiecare zi, chiar când ies din parcare: groapa din mijlocul drumului, odată monumentală, apoi acoperită cu nisip este acum o gaură care nu poate fi evitată.

Ei bine, vestea bună e că s-a început peticirea. Ăia care construiesc de zor la Pasajul Basarab și țin Podul Grozăvești blocat au turnat asfalt în prima zi lucrătoare a anului. Nu comentez că trebuia să fie gata circul la 2 luni după ce l-au început (pe 20 iulie), nici că s-au mai lăudat o dată prin decembrie că-i dau drumul. Măcar nu-i offroad.

Iar pe alte artere se mai blochează din când în când circulația pe o bandă și stau niște băieți și toarnă ceva. Nu e cea mai bună soluție, adică na, din punctul meu de vedere n-ar fi trebuit să se simtă zăpada deloc, da’ măcar e ceva. S-au acoperit găuricile de la Muncii de deasupra pasajului, mai o crăpătură din aia lunguiață pe Mihai Bravu, mai o șină sărită de prin centru. Numai speed bumpurile au rămas cum le-a lăsat plugul când a trecut și le-a scos din țâțâni. Cu șuruburi din alea ieșite din asfalt și bucăți aruncate între mașinile parcate. Singura concluzie rațională e că nu mai vrem zăpadă. Nu suntem în stare. 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *