It’s back

Cred că nu m-am mai plimbat cu mașina noaptea prin oraș de prin decembrie, iar o ieșire ca la carte, cu tras de volan când ajung în fața blocului și hălăduit încă vreo oră n-a mai avut loc de câțiva ani.

Era un mini-stereotip acum mai multe veri, să nu mă duc direct acasă seara/noaptea, mai ales în timpul săptămânii. Cu toate bunele intenții ajungeam la intrarea pe străduță și trăgeam de volan cu foamea de plimbat încă nesatisfăcută. Mă duceam până la Otopeni sau dădeam ture Casei Poporului, sau amânduouă, cu întoarcere pe Calea Victoriei sau pe Magheru sau cine mai știe pe unde.

Am renunțat la obiceiul ăsta când n-am mai avut loc de parcare al neu și numai al meu. Ar fi fost stupid să dau cu piciorul unui spațiu rezonabil și liber la 2 noaptea, pe care îl găseam doar printr-o minune a zeului mașinilior fără locuri de parcare, ca să mă duc să mă mai plimb. Oricum mă plimbam pentru că n-aveam unde să las mașina. Heh.

Dar aseară am comis-o din nou și vai ce bine a fost. Știu că sună pueril sau colalaristic și într-o groază de alte feluri, dar îmi place să mă plimb aiurea prin oraș. În mare parte pentru condus în sine și pentru că e liber, dar și pentru mașinile și oamenii și priveliștile de pe străzi. În continuare există mașini care nu ies din garaj decât noaptea, gropi pe care e bine să le ții minte și aceeași oameni plimbăreți ca întotdeauna.

Din repretoriul de ieri: o buclă mică Vitan-Universitate-Piața Muncii, urmată de trasul de volan atât de faimos și un Mihai Bravu-Piața Victoriei-Crângași-Lujerului-Cotroceni-Splai-Unirii-Alba Iulia-Muncii.

Asta nu înseamnă decât că poveștile vor reveni în curând, după ce fug să spăl mașina 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *