La întrecere

Cică m-am tot ținut după un băiat care avea mașină ca a mea. Și el după mine. Am traversat orașul pe-același drum, deja eram prieteni. Îmi și imaginam că o să coboare geamul și o să mă întrebe de culoare. Pe principiul noaptea toate pisicile sunt gri. Doar la ultima intersecție înainte de casă m-am prins că probabil numai pe mine mă incită uitatul la mașini ca ale mele pe stradă, așa admirativ, pentru că băiatul nici nu mă remarcase. Sunt o ciudată. 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *