Bun simț în parcare

Ai putea să fii și politicoasă, în condițiile în care nu ți-ai plătit parcarea.

Care parcare bineînțeles că e plătită de la începutul anului și care politețe în ale parcării s-ar manifesta în primul rând prin a nu parca mașina pe locul altcuiva pentru că e la umbră. Dar uneori e mai simplu să lași bilețele anonime în parbriz dacă te trezești cu un ștergător ridicat. Până la urmă, ce era să fac? Mâine o luam de la început, că dacă nu era Golful, era un ditai gipan care ocupă două locuri.

Long story short, cineva îmi ocupă locul de parcare plătit, eu îi ridic un ștergător pentru că e a nu știu câta oară și tot eu mă trezesc cu bilețele din astea dulci în parbriz. Anonime, asta mă deranjează, pentru că dacă știam a cui e mașina discutam mai simplu față în față și rezolvam misterele.

Și tot eu aveam acum un an obrazul prea subțire ca să-mi rog vecinii să ridice o rablă de pe locul meu (pe care nu parcase nimeni vreo doi ani, pentru că n-aveau ce) sau ca să-mi las mașina într-un colț fără marcaje sau spirit de loc de la primărie, numai pentru că știam că e un vecin care parchează acolo în fiecare zi. Și mă durea sufletul seara și încercam să compun mesaje drăguțe pe care să le las prin parbrize (toate începând cu îmi cer scuze și încheiate cu numele complet și numărul apartamentului) pentru că habar n-aveam cine sunt oamenii respectivi și pe la etaj îi găsesc.

Uneori am senzația că era mai simplu când băteam un bulevard cap-coadă seară de seară pentru un amărât de loc al nimănui. 🙁