Lectia #3: Ambreiajul

Motto: Scoala de soferi te invata sa iei permisul, nu sa conduci.

Vorbeam zilele trecute cu cineva despre instructorii auto: cat de nemaipomeniti soferi sunt si cum tot ce spun ei este sfant din punct de vedere al soferiei. Nimic mai fals: oamenii aia conduc la fel de mult ca un corporatist sau chiar si mai putin, daca ne gandim ca, uneori se intampla ca nici pana la munca nu se duc cu masina, studentul venind direct la ei acasa. In marea majoritate a timpului sunt atenti doar ca elevului sa nu ii scape volanul din mana sau sa nu ii moara motorul. Totul la fenomenala viteza de 35 de km/h. In afara de bolile specifice (hernie de disc careva?) si de parcari laterale, activitatea lor nu presupune prea multe tangente cu condusul in sine.

Dar de unde ma apucase pe mine? Ati observat cum toate femeile majoritatea soferilor apasa foarte des ambreiajul? De fiecare data cand piciorul drept se duce spre frana, piciorul stang se ridica si el. La fel si la intrarea in curba… Citand din clasici: “isn’t that cute?!!? BUT IS WRONG!”. Ambreiajul se foloseste doar la plecarea de pe loc, oprirea totala si schimbarea vitezelor.

Pentru a explica un pic de ce este incorect, trebuie inceput cu baza: masinile sunt puse in miscare de catre motor prin intermediul rotilor motrice. Motorul trage/impinge masina dupa el. Ce se intampla atunci cand apasam ambreiajul? Motorul se decupleaza de roti. Isi mai aduce cineva aminte de la ora de fizica din liceu ce se intampla intr-un sistem inertial cu corpurile aflate in miscare? Tind sa isi pastreze miscarea rectilinie regulata (neaccelerata) daca asupra lor nu actioneaza nicio forta. Mai pe romaneste: masina tinde sa mearga drept inainte, rotile din fata avand doar rolul de a se opune miscarii, nu si tragand masina dupa ele.

Practic, se intampla in felul urmator: se pierde frana de motor, masina se lasa pe fata, centrul de greutate se ridica, aderenta rotilor din spate scade. Daca urmeaza o schimbare  de directie in acest moment, in cazul pasagerilor din spate mai sensibili se instaureaza o senzatie de rau de masina, cauzata de leganatul haotic. Ce se intampla in cazul unei schimbari mai bruste? Aderenta aia scazuta a rotilor din spate le permite acestora sa zboare in directia opusa virajului, ceea ce poate fi amuzant. Sau nu.

Cum ar fi procedura corecta? Pai, ar trebui sa ai in vedere ca, pe la mijlocul curbei, masina sa fie in stare sa accelereze, pentru a o scoate fluent din ea. Pentru asta, ar cam trebui sa fie in viteza si intr-o turatie in care sa dezvolte suficent cuplu. Nu are sens sa fii intr-a patra la 1200 de ture, caci atunci acceleratia nu prea se simte. Daca ai o masina la care se simte puternic lag-ul turbinei, e bine sa accelerezi putin inainte de curba. Aici e cam “pe incercate “sau, ma rog, dupa cum va dicteaza experienta. Motorul se va comporta de fiecare data la fel.

Vei intreba poate: “Da, dar nu mi se va opri motorul daca apas frana fara sa apas ambreiajul?”. Ba da, dar doar daca mergi la fel de prost si de incet ca in scoala de soferi. Fa cateva teste de incetinire intr-un loc in care lumea nu se va uita ciudat la tine!

Deci: nu mai apasa ambreiajul ca sa incetinesti/reglezi viteza! E gresit.

Acum, sunt si eu curios: ti-a spus instructorul despre cele de mai sus? Pe mine m-a invatat doar partea cu apasatul acceleratiei la iesirea din curba.

Scris de nashu_mare

12 thoughts on “Lectia #3: Ambreiajul”

  1. Băi mie mi-a explicat o dată, când veneam tare la vale și am apăsat ambreiajul ca să pun apoi frână, numai ca să observ că mașina merge mai repede dacă fac asta 🙂 În a doua lecție de condus or so.

    Dar trebuie spus că instructorul meu era tare la teorie — foarte de ajutor când ești femeie și nu “simți” mașina cum faceți voi.

    Sistem inerțial? That cracked me up :)) Era să zic că ai uitat de frecare, da’ ți-ai adus aminte de roți la sfârșitul paragrafului.

  2. In paragraful cu sistemul inertial, se observa abilitatea stilistica a autorului de a reda exact ordinea realistica a momentului actionarii fortelor asupra corpului. Asta pentru ca, in acest context al raporturilor de forte ce actioneaza asupra vehiculului, sistemul matematic care ignora celelalte frecari (cu aerul, al rotilor, etc.), din punct de vedere ingineresc, este cel mai aproape de cel realitate.

  3. Ai uitat de aia care stau tot semaforul ambreiati.
    Si mai e o situatie cand trebuie sa o ajuti cu ambreiajul- benzina, viteza 2, mers incet, drum in deal si/sau masina incarcata, incetinit si mai mult, incepe sa tremure => trebuie sa ambreiezi, altfel “moare” motorul.

    Si inainte de curba mai apas daca e cazul sa retrogradez.

    La scoala auto nu cred ca a fost lucru sa nu mi-l zica gresit, incepand cu clasicul “de fiecare data intai ambreiajul si p’orma frana”, parcat “doar cu ambreiajul” si multe multe alte prostii.

  4. Daca moare intr-a doua, trebuie sa apesi ambreiajul si sa bagi intr-a intaia si o tii in 2-3 mii de ture constant, eliberand incet pedala peste punctul unde cupleaza. Daca masina nu urca nici intr-a intaia atunci ceva e fundamental gresit si nu trebuie sa fii cu masina acolo. Ambreiajul nu se apasa niciodata pe jumatate si nu se tine “patinat” decat daca e masina dusmanului. E foarte usor sa albastresti un disc de ambreiaj.

    Apasatul ambreiajului pentru retrogradare sper ca nu il faci in curba.

  5. Stiu ca as putea schimba in 1-a, dar situatia la care ma refer dureaza maxim cateva secunde, nu iti imagina ca merg tot bulervardul sau urc dealul negru “patinat in a 2-a”. In plus, din cate stiu, are de suferit sincronul de la 1-a cand retrogradezi in 1-a.

    Am zis inainte de curba, doar nu sunt sinucigas sa iau curba cu motorul “pe liber”.

  6. A intaia, in general, nu e sincronizata. Daca intra, intra. Daca nu intra, nu insista! Dar presupun ca daca nu poti urca, inseamna ca esti cam oprit.

    Mi se mai intampla si mie sa mai fac cateodata ce zici tu, (sa apas ambreiajul total si sa duc motorul pe zona de turatie de cuplu maxim) dar asta nu inseamna ca nu e gresit.

  7. Nu imi place sa-mi bat joc de masina, insa nici nu o sa cad in extrema cealalta. Sunt alte chestii care uzeaza mult mai mult abreiajul, cum ar fi plecat la limita aderentei, ridicat ambreiajul brusc dupa schimbarea trepeti, urcat bordura inghetata etc, si abia acum la 105 mii km (5 ani) da foarte mici semne de “oboseala” ambreiajul (e cel original). Nu e sfarsitul lumii un kit de ambreiaj de 200€…

  8. Cand pleci cu scart, ambreiajul nu e prea solicitat ci cauciucurile sunt. Eventual planetarele. La fel si in cazul bordurii inghetate. Ambreiajul se duce atunci cand patineaza si se supraincalzeste. Daca patineaza cauciucurile, el nu mai patineaza.

    100 de mii de km e o suma relativ medie de rezistenta a discului. In cazul unui tratament mai agresiv, se poate ajunge ca la 30-40 de mii de km sa fii nevoit sa schimbi kitul.

    PS: multi nu apreciaza 1000 RONi dati pe reparatii in service si dau vina pe producatorul atelajului ca nu face masini cum se faceau pe timpuri…

  9. Orice debreiere brusca, eventual concomitenta cu acceleratie puternica solicita suplimentar ambreiajul.

    Daca esti dobitoc poti aduce o masina noua la starea de “cazan” in nici 10 mii km, stricand inclusiv ambreiajul (stiu cazuri)…

  10. ai dreptate ,, instructorul nu te invata cum trebuie ,,sora mea dupa ce a luat permisul nu stia sa conduca nici jumatate fata de cum conduc eu ,,ba chiar a avut 2 accidente,,si eu am 16 ani,,,si despre intrarea in curba ,,daca viteza nu este prea mica ,,motorul nu moare chiar daca nu apesi ambreajul.eu am realizat ca in curba,, o curba de vreo 30-45 de grade prima jumatate cand intrii in curba franezi ,, iar a 2-a jumatate accelerezi.

  11. lucruri bune si importante de stiut pentru incepatori… asa conduceam si eu in perioada imediata dupa obtinerea permisului pana am inceput sa inteleg si sa simt cum functioneaza masina…