Traficul. Chiar îmi place. Îl prefer, bineînțeles, atunci când sunt la mine în mașină. Dacă aș fi în tramvai și aș sta pe loc din cauză că șina este blocată de mașini, nu mi-ar plăcea.

Nici nu știu de unde să încep argumentarea, pentru că totul va duce categoric la admonestări din partea voastră. Dar acum trebuie să mă înțelegeți: dacă ești șofer și vrei să rămâni întreg la minte, trebuie să îți placă traficul. Iar singura cale de a ajunge să îți placă traficul, este să devii parte integrantă a lui. Cum să o zic eu frumos… N-am cum. Trebuie să fii la fel de bou ca toți boii din jurul tău. Numai așa le poți înțelege comportamentul și îi poți lovi la boașe. Că și pe boi îi doare când le dai la boașe. Recunosc: blochez șina de tramvai, depășesc coloane, întorc pe dublă linie continuă și niciodată nu stau la coada de urcare pe podul grant. Mă bag porcește în față. Dar semnalizez înainte! De fapt, semnalizez întotdeauna. Și zic mulțumesc, și zic cu plăcere, și las întotdeauna să îmi treacă în față oricine semnalizează, și nu blochez niciodată intersecții, ba chiar am coborât odată pentru a dirija circulația într-o intersecție blocată. Și flirtez la volan. It’s part of the fun. Ascult muzică dată tare, dar mereu cu geamurile închise. Iar la semafor o dau mai încet. Fac karaoke, și la semafor nu mă opresc. Măcar să îi distrez și pe alții, și așa sunt toți tensionați în trafic.

Deci nu mă simt vinovată. Nu mă port ca gloata, am împrumutat doar câteva caracteristici ale ei, cât să mă ajute să supraviețuiesc în mulțime. Și promit solemn că pe măsură ce o să se civilizeze comportamentul maselor în trafic, o să renunț la porceli. Cu drag chiar.

Deci mie îmi place traficul.

Am zis!

A voastră Miki, cea necivilizată și totuși civilizată în trafic.

Follow