Ajung după mai bine de un an pe strada Dumbrava Roșie. Zi aleasă atât de prost încât să fie probleme cu traficul și cu parcarea, doar o dată în an devine Arthur Verona pietonală, o dată în an aducem mucegaiul de tip Vama Veche în București.

La Grădina Icoanei se parchează pe interzis. Nu-i nimic, asta se întâmplă și în celelalte zile ale anului. În rondul de la intrarea în Parcul Ioanid sunt mașini abandonate și în mijlocul drumului.

Fac un ocol pe Dacia, Dumbrava Roșie e stradă respectabilă cu sens unic. În sfârșit, cineva a gândit bulevardul cel mai frumos din capitală într-un mod logic: avem acum patru benzi, dintre care una este oficial dedicată parcărilor. Plus că au dispărut morcovii lui Oprescu din mijlocul drumului. Frumos, curat, sistematizat, speranțe mari privind deblocarea traficicului, mai ales după încheierea lucrărilor de la Piața Gemeni.

Ajung la intrarea pe Dumbrava Roșie și încerc să reconciliez două noțiuni noi. Strada și-a schimbat sensul unic. Casa Simona Lahovary de pe colț nu mai este, iar în locul ei a rămas un doar șantier din altă lume. Am văzut în direct demolarea anul trecut, dar nu mă așteptam să regăsesc azi cartierul Ioanid sub formă de dantură perfectă cu un dinte lipsă. E trist.

Follow