Dimineață la 8 aveam o mașină perfect curată.
Dimineață la 8:05 aveam o mașină curată, cu luneta plină de spumă și urme de jeg curgând încet pe toată partea din spate. Puradelul a avut tupeu să-mi ceară și bani după afacerea asta.
Jur că nu m-am enervat atât de tare nici când am găsit-o julită în parcare de vreo imbecilă care nu știe să facă parcări laterale.
Spălători de parbrize la orice colț? E ok.
Spălători de parbrize care se apucă să frece fără să te întrebe dacă vrei? M-am obișnuit.
Spălători de parbrize care nu pleacă nici după ce muți mașina și claxonezi spumegând? E o realitate zilnică.
Dar spălătorii de parbrize care au tupeu să se atingă de ea când e lună, să o lase jegoasă, să ceară bani și să-ți mai și trântească ștergătorul plus un șut în cauciucuri e ceva ce mă depășește. I want ’em dead. 🙁