Ieri a fost marea simulare. Bineînțeles că n-am reușit s-o ratez nici p-asta. 🙂
Cel mai deranjant e că au blocat străduțele care dau spre culoarul unic, plus o altă serie de scurtături inofensive. Nu e corect să eviți o intersecție plină (din cu totul alte motive, e una din alea în care se lucrează intens) și să sfârșești pe un traseu de vreo 3 km fără ieșire. Fără nicio ieșire. Încep să mă gândesc la semnificația adevărată a culoarului: de fapt, culoarul e pentru noi, unic, singur, fără varinate, iar restul orașului e al lor.
Păi e corect așa? 2 ore din Grozăvești până în Tineretului.
Partea a doua a urmat seara, în buricul târgului. Calea Victoriei blocată, străzile adiacente la fel. Zeci de mașini căutând loc de parcare în zona BCR-ului de la Universitate, adică dat ture în lipsă de inspirație și în imposibilitatea de a mă apropia mai mult de destinație. Brusc vestele verzi aduc niște garduri și blochează și Elisabeta, astfel încât din cerculețul magic nu se mai putea ieși. Deloc! :))
Dar răzbunarea e dulce. Știați că dacă tot restul orașului e împânzit de veste verzi la orice oră din zi și din noapte, culoarul a rămas nesupravegheat după ce s-a încheiat simularea? Și că e fun să te plimbi printre jaloane pe Kiseleff și printre parapeți la Arcul de Triumf și mai ales pe asfalt ca-n palmă și drum drept? Este!