summit, strike II

Ieri a fost marea simulare. Bineînțeles că n-am reușit s-o ratez nici p-asta. 🙂

Cel mai deranjant e că au blocat străduțele care dau spre culoarul unic, plus o altă serie de scurtături inofensive. Nu e corect să eviți o intersecție plină (din cu totul alte motive, e una din alea în care se lucrează intens) și să sfârșești pe un traseu de vreo 3 km fără ieșire. Fără nicio ieșire. Încep să mă gândesc la semnificația adevărată a culoarului: de fapt, culoarul e pentru noi, unic, singur, fără varinate, iar restul orașului e al lor.

Păi e corect așa? 2 ore din Grozăvești până în Tineretului.

Partea a doua a urmat seara, în buricul târgului. Calea Victoriei blocată, străzile adiacente la fel. Zeci de mașini căutând loc de parcare în zona BCR-ului de la Universitate, adică dat ture în lipsă de inspirație și în imposibilitatea de a mă apropia mai mult de destinație. Brusc vestele verzi aduc niște garduri și blochează și Elisabeta, astfel încât din cerculețul magic nu se mai putea ieși. Deloc! :))

Dar răzbunarea e dulce. Știați că dacă tot restul orașului e împânzit de veste verzi la orice oră din zi și din noapte, culoarul a rămas nesupravegheat după ce s-a încheiat simularea? Și că e fun să te plimbi printre jaloane pe Kiseleff și printre parapeți la Arcul de Triumf și mai ales pe asfalt ca-n palmă și drum drept? Este!

summit, strike I

Dimineață erau veste-verzi la fiecare colț de stradă și mi-e teamă că acolo au rămas până seara târziu. Dar s-a circulat, deși era aglomerat, nu se stătea deloc, ceea ce până la urmă e mai bine decât să recuperezi pe străduțe ce-ai pierdut în intersecție.

M-am trezit cu o hârtie pe parbriz, undeva la vreo 5 km de Palatul Parlamentului, în direcția opusă oricărui punct de interes, prin care Poliția Rutieră mă ruga să nu mai parchez acolo până pe 5 aprilie. Eh, serios?

Revin cu detalii. Deocamdată se pare că toată lumea se agită un pic inutil.

ambuteiaje altfel

O experiență interesantă (NOT!) și ieșită din comun e un ambuteiaj într-o zi însorită de duminică. Iar dacă spun că nici nu e vorba de DN1 la intrarea în București, pun pariu că am captat încă vreo doi ochi atenți. 🙂

Prin Pasajul Lujerului și prin Militari n-am ce căuta în mod normal. Se mai întâmplă să ajung dacă trebuie s-o tai din Drumul Taberei spre Herăstrău sau spre centru, dar numai la ore indecente sau în zile indecente (zile indecente = zilele alea când mintea nu-ți mai funcționează pe modul scurtături, când Cantemir-pasaj-Magheru-Piața Victoriei pe banda a doua e cea mai normală rută posibilă — și pe bună dreptate: oricum nu prea ai pe cine să ocolești).

Cum ziceam, azi am luat-o prin infamul pasaj și am rămas la mijloc. Stând. Cu un radio care deja își pierdea semnalul, tramvaie (ahem, metroul ușor) trecând voios pe lângă mine și mai încolo cu întrebarea îndreptățită pe buze: va reuși băiatul cu rabla din față să plece cu frâna de mână sau trebuie să mă opresc și mai în spate!?

Și-am tot “stat” până hăt în Crângași, aparent fără motiv. La un moment dat mi-am scos omniprezenta dar puțin folosita hartă și am început să caut o cale de scăpare. Unde naiba să scapi când ai ajuns pe un pod!? Ce pod? Podul Ciurel, de care auzisem săptămâna trecută că va genera blocaje pentru că se lucrează. Păcat că n-am reușit să fac legături până n-am văzut numele mare pe hartă. Cum spuneam, nu prea am treabă cu zona aia.

Întrebări: de ce se blochează circulația pe kilometri întregi dacă se lucrează pe o arteră adiacentă? (Aparent doar Splaiul era închis, n-aș zice că în mod normal sunt atâtea mașini care vor pe-acolo și în mod excepțional și-au schimbat ruta.) De ce nu se deblochează la prima intersecție care oferă variante ocolitoare, ci mult mai încolo? De ce arterele astea frumoase cu două benzi punct, fără mașini parcate pe margine, cu ditai linia de tramvai separată mi se par groaznic de claustrofobice?

Pe de altă parte, thank God it was a sunny day. Având în vedere că pe acolo n-am trecut niciodată altcumva decât în viteză, abia acum am ajuns să observ cum arată zona (sa zicem, față de acum 10 ani când mai aveam treabă cu tramvaiul 41). Și arată într-adevăr bine. Trotuare aranjate, oameni care se plimbă, parc, câteva clădiri noi, asfalt ok. Priveliște impresionantă de sus, din capul podului Ciurel asupra blocurilor din cartierul Crângași. Per total, ar fi meritat o poză. 🙂

Profil: șoferul de Logan albastru

În jur de 30 de ani, căsătorit și eventual cu un copil mic. Ușor observabil prin prezența scaunului special în dreapta-spate. Conduce la ore de vârf pentru că trebuie să ajungă la jobul prost plătit la ora 9 și pentru că pleacă de acolo (cu direcția jobul prost plătit al soției fără permis) la ora 17. Mai conduce duminica, când se deplasează în Militari sau într-un oraș cu <50 000 de locuitori, la părinți sau socri.

Desigur, din aceleași motive enunțate mai sus, la volan poartă aproape întotdeauna costum — același — și ascultă Europa FM. Loganul a venit cu casetofon, iar cocoșul din casă a decis că mai bine cumpără jucării la copil și plătește rata la apartament decât să dea banii pe distracții de genul ăsta. Sau pe jante.

Șoferul de Logan albastru e calm în trafic. E obișnuit cu aglomerația și o acceptă. Știe pe ce bandă trebuie să se încadreze din punctul A până în punctul B și pe ea rămâne. Ocazional, mai lasă câte o muiere cu mașină de două ori mai scumpă să se bage în fața lui. Alteori nu știe cum să reacționeze: se întâlnește în intersecție cu… un alt șofer de Logan albastru. Acum cine mai are prioritate!?

discriminare?

Într-o dimineață parcam grăbită și perfect legal în fața unei anumite instituții, îmi înhățam geanta și porneam spre locul de interes. Adidași, blugi și-un hanorac. Brusc apare dintr-un boschet un paznic care îmi face semne disperate să mut mașina mai în spate. Că eram lângă o poartă și avea loc și un camion să intre prin ea, oricum fără sens. Mă conformez.

Într-o altă zi parcam tot în fața instituției. Fustă, trenci, eșarfă și ochelari de soare. Nici măcar tocuri. Din boschet sare bineînțeles eternul paznic, ia și mută niște fiare care blocau ilegal un loc de parcare și îmi face un semn discret să-mi las mașina acolo. 😀

????

Am stat și am întors problema pe toate părțile, dar ajung la aceeași concluzie: de-aia sunt așa multe bote sub înfățișare de femei care se avântă în trafic — măcar problema locurilor de parcare e mai simplă pentru ele. :))