autobuzul pensionarilor

Nu vroiam să iau autobuzul, dar mă aștepta tras lângă trotuar, cu motorul oprit și ușile deschise și mai ales gol. M-am urcat, fără bilet, și am așteptat să se facă ora stabilită pentru domnul șofer să plece de la capăt. Mă gândesc că se întâmplă des, în zilele astea când traficul e o glumă, ca un tur de traseu să dureze mai puțin decât era prevăzut.

A durat cel puțin 5 minute, timp în care cam toți pensionarii din oraș (hei, cine a mai rămas în oraș în afară de mine și ei!?) s-au urcat lângă mine în autobuz. Toți! Eram doi oameni sub 50 de ani, rătăciți probabil într-un autobuz special pentru vârsta a treia. Mi-a trecut prin cap că o fi vreo cursă specială. Nu era, era un 311 banal.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *