Diferente

Motto: Cine plateste cea mai scumpa asigurare rca in 2010

Saptamana trecuta am fost in Moldova (a noastra, nu a lor). Toata Moldova, pana la Radauti chiar. Sunt doua categorii de Moldova din punct de vedere al traficului: Moldova avansata si aialalta. Despre aia avansata o sa aduc aminte atunci cand o sa imi revina cheful de continuat un anume articol ce sta de ceva vreme in draft. Acu’ e vorba despre aialalta. Este o Moldova arhaica, cum ar zice Busu, o Moldova in care semafoarele exista doar pentru ca dau bine, in care se conduce cu barbia deasupra volanului si in care daciile berline inca ruleaza.

Poate cel mai reprezentativ dintre orasele Moldovei asteia este Falticeni. Falticeni este ca un ghimpe in drumul misto care este E85. De fapt E85 nici nu e misto in zona aia. Si-au dat seama ca nu au de ce sa il faca misto si acolo. Falticeniul  are un trafic ca in Bucuresti. Nu are in schimb pietonii si masinile din Bucuresti. Exista doar aglomeratie, aglomeratie intretinuta de catre traficanti participantii la trafic care doar par multi. Falticeniul e strabatut de un traseu sinuos pe care se blocheaza tot traficul de pe E85. De fapt cred ca asta e motivul pentru care e atat de aglomerata zona, exista Falticeni in drum. (De pe acum ar trebui sa fi inteles deja ca Falticeniul este mai tare chiar decat Chuck Norris). Drumul prin Falticeni are o singura banda pe sens, marginita de masini parcate pe dreapta si de scuar pe partea stanga. Standard, zic eu. Circulatia se face bara la bara. Din cand in cand apar, inevitabil, si intersectii. In Bucuresti, e destul de simplu, sunt destui care lasa loc celor care vor sa traverseze intersectia perpendicular pe directia lor de mers, chiar daca au prioritate, atunci cand vad ca nu au unde sa mearga mai departe (poate nu o fac toti  dar o fac destui). Ei, in Falticeni nu numai ca soferii nu fac asa ceva dar chiar atunci cand cineva o face (adica eu), cei carora le dai prioritate nu stiu ce sa faca si raman blocati.  Le-am dat flashuri, le-am facut semn cu mana, ei “nu si nu – batman, batman”, preferau sa ma astepte pe mine sa avansez si sa blochez intersectia. Dupa claxoane repetate  am inaintat. Si am blocat-o.

Se mergea in stilul “a intaia, frana, a intaia, frana, a intaia”. La un moment dat prind cam 30 la ora. Uuuu. 40! Misto! Din fata unei dube parcate apare un cap. Ma uit pe jos, marcaj de trecere. In spatele meu era o masina destul de departe. Pana mea, sa ii dau omului prioritate. Franez moderat. Posesorul capului traverseaza din dreapta masinii spre stanga ei. Cand ajunge in dreptul meu, al soferului, ma uit in oglinda si vad o antichitate de Dacie venind inspre mine incet dar sigur. “Grrrr!” A intaia, ambreiaj, incep deplasarea si BUF! MA trezesc un metru mai in fata, direct pe trecere, pe unde trecuse ala mai ‘nainte. “Cacat, sa vezi ca stau in fundul Moldovei sa rezolv rahatul asta” Trag undeva pe dreapta, imi linistesc colegul nedumerit “Ce a fost asta?” “Ne-a lovit unul”. Pun avariile, ma dau jos si prima chestie pe care o vad e fata tampa si zambitoare a lu’ ala de la volan.  (Recunosc ca mi-a dat prin cap sa scot sprayul dar nu stiam pe unde l-am pus). Ma uit la masina lui, nimic. Ma uit la mine, numarul indoit (e in spoiler).  Zambaretul ma intreaba “acum ce facem?” “Ce sa facem? Mergem mai departe.” si arat directia inainte. “Unde mai departe”. “Pana mea! Nu stiu, fiecare la treaba lui”. Ala ramane perplex. Il ignor si ma sui in masina. De ce s-a mirat, nu stiu. De ce ar fi trebuit sa stau? Unii oameni cred ca au prea mult timp liber.

Poate de aia bucurestenii vor plati cel mai mic RCA la anu’, conduc defensiv si in caz de accidente minore nu isi bat capul. Pentru ca, in ciuda aglomeratiei din oras, accidentele sunt putine. Stiu ca toti musafirii straini se mira de starea asta, “uite cum se circula la voi! E de mirare ca nu sunt accidente. Uimitor!”. Am fost in Spania acum vreo 2 sau 3 ani si cred ca jumatate din masini aveau indoituri in aripi sau in usi. Asa ceva nu vezi in Bucuresti. Cand ma duc la Constanta ma simt ca la “ratele si vanatorii”, trebuie sa ma feresc de toti papagalii care intorc pe unde li se nazare sau care schimba benzile ca pe mosia lu’ ta-su. In Galati la fel… Parca ar fi orase de taximetristi. In Brasov nu e la fel insa unul nu te fereste daca ai facut o greseala sau unu’ nu iti face loc daca te-ai incadrat gresit. Dumnezeu cu mila! Claxoane, invitatii la felatii… Timisoara la fel, mai putin invitatiile.

De aia, de departe, orasul din Romania in care imi place cel mai mult sa conduc este Bucuresti. Daca nu ar fi taximetristii care sa il strice, ar fi chiar un trafic ideal (tinand seama de aglomeratie). Si brasovenii, constantenii si galatenii, chiar si cu numere de B.

2 thoughts on “Diferente”

  1. omg, omg, sa moara sa faca, nu mi-a trecut niciodata prin cap pana acum ca daca ma buseste vreunul sa plec linistita! DAR cand am busit eu pe unul asa cum te-a busit asta pe tine, i-am zambit frumos, i-am facut semn ca e ok, i-am facut cu mana si am plecat fara sa ma dau jos din masina. si inainte sa se dumireasca 😀 deci am potential.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *