Spălătoria ta, spălătoria mea

Am o nouă spălătorie preferată. Nu că înainte am avut vreo spălătorie preferată, deși mă cam duceam la aceeași pentru că era în drum și ieftină și bună, da’ băieții ăștia m-au dat pe spate.

Maghernița se găsește în incinta Sema Parc, undeva departe de civilizație. Cel mai simplu e să întrebați la poartă ce și cum, ca să vă arate. Also, trebuie plătită “parcarea”, că nu se ridică bariera altfel, dar un leu pe oră merită.

Undeva în străfundurile complexului se găsește deci această minunată spălătorie cu un graffiti pe un perete. Sunt semne care te îndrumă și sunt niște băieți drăguți care te servesc imediat. De asemenea nu e aglomerat, pentru că cine naiba vine să-și spele mașina tocmai în Sema Parc.

Și-uite-așa am stat o oră să urmăresc cum 4 bărbați îmi lustruiesc fiecare colțișor de mașină în timp ce al cincilea mi-o lăuda. Bine, eu deja îmi știu placa, de când cu mașina nouă trebuie să povestesc TOT la fiecare oprire din asta, că toată lumea e curioasă, dar ideea e că băieții sunt foarte drăguți. Mi-au frecat inclusiv golurile de grătărelele alea prin care intră aerul. Da, am zis că mi-au frecat golurile, e o metaforă pentru minuțiozitate, să zicem. 🙂

Prețuri decentă, cafea-apă-suc, rapiditate, liniște, foarte bună calitate — cel puțin cu mine s-au purtat impecabil, dar then again, eram în fustă. Știm deja că femeile la volan în fustă sunt tratate altfel decât cele în pantaloni. De obicei se deschid porți închise, azi mi-au plătit inclusiv “parcarea” că n-aveam mărunt. Oameni.

Nu știu cui îi folosește totuși treaba asta, pentru că Semănătoarea e la mama naibii și nu prea văd sensul unei călătorii până acolo numai pentru o spălătură, dar dacă ai drum prin zonă, e mai mult decât decent.

One thought on “Spălătoria ta, spălătoria mea”