Dacă vrei să fii șofer în București, o treabă e esențială: cojones nu se măsoară în cât de repede poți să mergi cu mașina. Asta chiar dacă (sau mai ales) mașina ta moare turată în timp ce eu abia ating accelerația.
Nu. Ca să conduci în București trebuie să știi următoarele lucruri:
– Pe care bandă să te încadrezi la semafor. Adică să știi unde există semafor special pentru stânga, unde e liber la dreapta și în principiu cam de pe care bandă ai șanse să pleci mai repede.
– Unde se poate merge pe prima bandă fără să dai peste o mașină parcată la 20 m.
– Când urmează o stație de autobuz ca să-l depășești din timp.
– Unde e interzis la stânga sau la dreapta ca să fii sigur că nu stai după diverși când se pune verde. Discutabil, pentru că diverși au tendința să facă stânga chiar dacă e interzis.
– Că uneori mersul între benzi are sens. Mai ales pentru că mersul încet pe banda din dreapta n-o să te ajute să faci la stânga.
Lista e bineînțeles deschisă (comentarii?), dar ca idee, dacă ai un Matiz verde cu număr de Ialomița și îi dai tare în linie dreaptă, nu mă lași să depășesc sau să mă bag în fața ta, asta nu-ți garantează că vei ajunge înaintea mea la destinație. 😀
Follow
As mai adauga:
– cu totul surprinzator, in Bucuresti se merge mai repede pe banda cea mai apropiata de axul drumului si se depaseste prin stanga (aparent exista o lege nescrisa in diverse parti ale tarii de a conduce balena cu 30km/h pe mijlocul drumului in timp ce te astepti ca restul traficului sa depaseasca prin dreapta).
– “cojones” se masoara in cat de putin astepti in ambuteiaje — daca ai prezenta de spirit si tupeu sa schimbi benzile, sa te infigi in cardul de masini care blocheaza cu nesimtire intersectia pe caroiajul galben, sa mai iei un sens interzis cand e cazul, etc.
– santierele din trafic sunt perpetue, irationale si mereu surprinzatoare — ele iti pot transforma “scurtatura smechera” prin stradute intr-un cosmar din care nu te mai trezesti doua ore; dar ca sa-l parafrazez pe marele Toma: “asa-i in trafic” 😉